Leon Rotman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Laureat olimpic
Center
Leon Rotman
medalii olimpice
Canotaj
Aur Melbourne 1956 canoe 1.000 m
Aur Melbourne 1956 canoe 10.000 m
Bronz Roma 1960 canoe 1.000 m

Leon Rotman (n. 22 iulie 1934, București) este un canoist evreu român, dublu laureat cu aur la Melbourne 1956 și laureat cu bronz la Roma 1960. La vremea aceea era subțirel, avea 1,70 m înălțime și 20 de ani. Era al patrulea copil din familia Rotman, tatal sau Iosif mai avea trei fete.

Viața înainte de mare performanță[modificare | modificare sursă]

Pe la 8 ani știa să înoate bine și traversa apele mâloase ale Dâmboviței, aducând de vizavi apă rece bună pentru acasă.

La doar 15 ani s-a angajat la Uzinele „Timpuri Noi” urmând cursul de calificări pentru strungari. În acest loc a început să se claseze pe primul loc la concursurile de cros.

Într-o după-amiază verii anului 1952 s-a dus la lacul Floreasca, văzând pentru prima dată caiace și canoe gândindu-se că n-ar strica dacă s-ar plimba cu barca. Astfel s-a înscris și la secția de caiac-canoe a „ Tânărului Dinamovist”.

După multe nedreptăți pe care le-a întâmpinat la lupte, s-a întors definitiv la practicarea caiacului pe lacul Floreasca. Între timp își schimbase și locul de muncă, lucrând într-un atelier de cazangerie de pe Rahova. „Acolo-povestește Rotman- mă iubeau toți muncitorii și toți mă chemau să fac treabă alături de ei, pentru că eu dădeam cu barosul, eu dădeam la mai -la forjă, eu- la foarfecă, eu cam peste tot, dar ei nu știau că râvna și tragerea mea de inimă pentru muncile cele mai grele își aveau explicația ascunsă în dorința de a mă face cât mai puternic... pentru caiac!”

Programul lui Rotman era simplu: ieșea de la ora 15 de la muncă, schimba două tramvaie și urca la ora 16 în caiacul de 4. La 18 ani, devenise „decanul de vârstă” al băieților din echipaj. În fiecare dupa-miază, antrenamentele se sfârșeau după un dus-întors la Străulești, ceea ce înseamnă cam 15 km, iar când înserarea se lăsa deasupra lacului, toți se întorceau uzi și frânți de oboseală, având bucuria de a găsi la bază două trei polonice cu mâncare caldă date de către seniori.

Așa o țineau toată săptămâna, iar duminicile participau la concursuri, fiind astfel cunoscuți în București. Preferau să participe la toate probele, chiar și la canoe, mai degrabă niște pseudo-canoe bărci pentru agrement cântărind 50-60 kilograme. În scurt timp au reușit să concureze și la probele de canoe 10+1.

În 1953 cu ocazia Festivalului Mondial al Tineretului desfășurat la București Leon Rotman a avut ocazia să se întreacă înafara concursului propriuzis cu echipa reprezentativă a țării noastre, pe o pistă de control contra cronometru cu plecarea din minut în minut pe distanța de 10 000. Lotul reprezentativ a câștigat dar nu la o diferență considerabilă. A primit atunci invitația de a rămâne la Snagov pentru întreceri cu scopul de a întări lotul național. Însă faptul că cererea lui nu a fost aprobată la locul de muncă l-a făcut să se antreneze la simplu prin București. Însă în cele din urmă a ales să concureze la canoe dublu alegând coechipier pe Costică de la Restaurantul Floreasca. După cum recunoștea însăși marele campion făcuse tot posibilul ca să demonstreze că el poate depăși toate echipajele clubului Dinamo la care era legitimat. Și Costel nu l-a trădat ocupând locul II după un alt caiac dinamovist. Însă cu toate astea antrenorul îl luase la echipa mare numai pe Costel.

La Campionatul național după ce a fost în sfârșit inclus în echipa de seniori a clubului Dinamo a a vut de suferit de pe urma canoelor care erau mult prea grele pentru concurs. Astfel marele său concurent de atunci Dimofte a câstigat cursa după ce a primit barca Felix care era una din primele canoe românesti profesioniste. La campionatul național din 1954 Rotman a ieșit învingător după ce a primit și el o râvnita canoe Felix.

De atunci victoriile au început să curgă pentru tânărul Rotman bătându-l în 1955 pe Hernek vicecampion mondial la Maçon cu un an înnainte.

La festivalul mondial al tineretului din Polonia, la Poznan, lumea era curioasă să-l vadă pe sportivul român. La primul start s-a considerat că românul a furat startul și cursa s-a întors. La al doilea start a pornit puțin mai târziu ca să nu fie descalificat. Atunci ungurul Parti și sovieticul Buharin l-au prins între bărcile lor și Rotman s-a răsturnat. Chiar dacă trebuia să repornească cursa arbitrul a lăsat cursa să continue și au venit bărcile de salvare. În acest moment românul a refuzat ajutorul și-a îmipins canoea pâna la mal și a scos apa din ea. S-a așezat la start și a pornit în cursă reușind să recâștige două minute clasându-se în final pe locul IV spre stupefacția și entuziasmul tuturor.

Văzând calitatea și capacitatea concurenților Leon Rotman a început să se antreneze pentru a a junge la Jocurile Olimpice. După multe probe a experimentat și noua barcă produsă la Reghin o canoe “din fâșii” a cărei greutate era de 20-21 kg.

Olimpiada de la Melbourne 1956[modificare | modificare sursă]

Era în plină toamnă 26 octombrie 1956, când România a trimis la jocurile olimice cel mai numeros lot de pâna atunci. 74 de sportivi care concurau la nouă discipline. Cea mai mare parte a delegației a plecat la Melboune, dar caiaciștii și canoiștii locuiesc în orășelul Ballarat, la circa 130 de km de Melbourne, unde se află lacul Wendouree.

Legături externe[modificare | modificare sursă]