Legea cetățeniei române

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Romanian Passport.jpg
Coat of arms of Romania.svg

Legea cetățeniei române, nr. 21/1991, are la bază ius sangvinis, având doar un element de ius soli pentru copiii ai căror părinți nu se cunosc, născuți pe teritoriul României.[1] În acest caz, neputându-se stabili dacă minorul a fost conceput de cel puțin un cetățean român, el este considerat cetățean român până la proba contrarie.

Un ordin al ministrului justiției din data de 7 aprilie 2009,[2] precum și modificarea legii cetățeniei prin OUG în anul 2009,[3] în vederea accelerării acordării cetățeniei române pentru cetățenii Republicii Moldova, fără consultarea prealabilă a Uniunii Europene, a generat critici la adresa României din partea președinției acestei organizații.[4][5]

Art. 10 din această lege prevede „Cetățenia română se poate acorda și persoanei care a pierdut aceasta cetățenie și care cere redobândirea ei, cu păstrarea cetățeniei străine...”. Având însă în vedere că anumite țări nu permit dubla cetățenie, sau, dacă o permit, prevăd pierderea automată a cetățeniei lor la dobândirea de bună voie (din proprie inițiativă, prin liberă voință) a cetățeniei altui stat, statul român nu poate garanta păstrarea cetățeniei străine la redobândirea cetățeniei române. De exemplu, un supus belgian care și-a redobândit cetățenia română înainte de 9 iunie 2007 a încetat să fie supus belgian odată cu redobândirea cetățeniei române.[6] Pentru un supus olandez care și-a redobândit cetățenia română înainte de 1 aprilie 2003 este valabil același lucru,[7] la fel ca pentru un supus olandez care și-a redobândit cetățenia română după 1 aprilie 2003, dar nu satisface una din cele trei excepții de la pierderea automată a cetățeniei olandeze în cazul dobândirii voluntare a unei alte cetățenii. Aceasta nu constituie o vină a statului român deoarece „conform Constituției României și art.1, alin 3 din Legea Nr. 21 din 1991 cu modificările și completările ulterioare, republicată, cetățenii României se bucură de protecția statului român – aceste dispoziții nu prevăd însă nicio obligație în acest sens a statului român față de foștii și/sau viitorii cetățeni români”.[8]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Art. 5 din Legea cetățeniei române, legea nr 21/1991 republicată în 2010.
  2. ^ Ordinul ministrului justiției și libertăților cetățenești privind redobândirea cetățeniei române de către unele persoane, publicat în M. Of. nr. 252 din 15 aprilie 2009.
  3. ^ Simplificarea procedurii de acordare a cetățeniei române, Guvernul României, 15 aprilie 2009.
  4. ^ UE critică cetățenia română pentru basarabeni, Ziua, 18 aprilie 2009.
  5. ^ România a fost admonestată pt. decizia de simplificare a acordării cetățeniei române, Gândul, 18 aprilie 2009.
  6. ^ Belgian nationality law articol din Wikipedia în limba engleză.
  7. ^ I would like to acquire another nationality, Ministerul Afacerilor Externe din Olanda.
  8. ^ Scrisoare de mulțumiri din partea Serviciului Cetățenie al Ministerului Justiției din România.

Legături externe[modificare | modificare sursă]