Lege organică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

O lege organică este un anumit tip de lege specială a sistemului juridic din România prin care se reglementează:

  1. sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente;
  2. organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice;
  3. statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drepturi ale acestora;
  4. organizarea și desfășurarea referendumului;
  5. organizarea Guvernului și a Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
  6. regimul stării de mobilizare parțială sau totală a forțelor armate și al stării de război;
  7. regimul stării de asediu și al stării de urgență;
  8. infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora;
  9. acordarea amnistiei sau a grațierii colective;
  10. statutul funcționarilor publici;
  11. contenciosul administrativ;
  12. organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi;
  13. regimul juridic general al proprietății și al moștenirii;
  14. organizarea generală a învățământului;
  15. organizarea administrației publice locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală;
  16. regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială;
  17. statutul minorităților naționale din România;
  18. regimul general al cultelor;
  19. celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice.

Vezi și[modificare | modificare sursă]