Lector universitar
 | Acest articol sau secțiune nu reprezintă viziunea în care este perceput acesta la nivel mondial. Vă rugăm îmbunătățiți acest articol sau discutați acest aspect pe pagina de discuție. |
Lector universitar este o funcție didactică în învățământul superior din România, superioară celei de Asistent universitar și inferioară celei de Conferențiar universitar.
În învățământul superior medical și tehnic îi corespunde funcția de Șef de lucrări. În cercetare, se echivalează cu funcția de Cercetător științific gradul III.[1]
Condiții pentru ocuparea funcției[modificare | modificare sursă]
Funcția de Lector universitar se ocupă prin concurs. Candidații trebuie să îndeplinească o serie de condiții minime, care sunt, potrivit legii:
- deținerea diplomei de doctor;
- în cazul învățământului superior medical, deținerea titlului de medic specialist;
- îndeplinirea standardelor stabilite la nivelul Universității sau facultății.[2]
Activități desfășurate[modificare | modificare sursă]
Lectorul universitar desfășoară activități didactice și de cercetare, potrivit statului de funcții.
Norma didactică a unui lector universitar este de 12 ore convenționale, din care cel puțin 2 activități de predare și poate cuprinde:
- activități de predare;
- activități de seminar, lucrări practice și de laborator, îndrumare de proiecte de an;
- îndrumarea elaborării lucrărilor de licență;
- îndrumarea elaborării disertațiilor de master;
- îndrumarea elaborării tezelor de doctorat (în cazul deținerii abilitării);
- alte activități didactice, practice și de cercetare științifică înscrise în planurile de învățământ;
- conducerea activităților didactico-artistice sau sportive;
- activități de evaluare;
- tutorat, consultații, îndrumarea cercurilor științifice studențești, a studenților în cadrul sistemului de credite transferabile;
- participarea la consilii și în comisii în interesul învățământului.[3]