Lanternă magică

Definiție

Schemă lanterna magică.

Lanterna Magică se definește astăzi a fi un sistem mixt de proiecție diascopși teatru.

Însă dealungul vremii, lanterna magică a fost primul proiector de imagini statice, imagini care inițial au fost desenate pe sticlă (un fel de diapozitivele actuale), apoi a folosită la proiecția imaginilor stroboscopului și în cele din urmă a filmului.

Istoric

Până a vorbi de sistemul "Lanterna Magică" , trebuie să arătam construcția sistemului în sine. Principiul de funcționare este descoperit odată cu cele al camerei obscure, făcându-se mai cunoscută începând cu secolul XII, dar se pare că se știa de ea mult mai de mult.

S-a observat că dacă în locul ecranului unde se formează imaginea în camera obscură se pune o lumânare, razele luminoase emise de ea se vor propaga prin orificiul (lentila)camerei. Dacă în calea lor se pune un ecran, pe acesta se va observa imaginea reală și răsturnată a lumânării. Astfel s-a obținut prima proiecție a unui obiect luminos.

Placă desenată pe sticlă (diapozitiv) pentru "lanterna magică"

Experiențele următoare au arătat că dacă între sursa luminoasă și lentilă se introduce un obiect opac de o anumită formă, acesta pe ecran va apărea real și răsturnat. Aceste experiențe au dus la apariția primei proiecții diascopice.

"Lanterna magică" (diascopul de azi).

Acest sistem sursă luminoasă-lentilă, se poate numi primul sistem lumino-optic de proiecție, folosit pentru proiecția unor machete teatrale, creerea de iluzii optice, redarea "desenelor mișcătoare" cu ajutorul stroboscopului, redarea diapozitivelor pe sticlă sau peliculă și funcționării "lanternei magice".

Pentru o proiecție cât mai luminoasă sursele de lumină au fost în permanență ameliorate, de la umila lumânare la lampa de proiecție cu descărcare în gaze.

Lanterna Magică, cunoscută și folosită în zilele noastre, este un sistem mixt teatru-cinema.

In acest sistem, imaginea actorilor filmați simultan sau separat pe mai multe pelicule, este proiectată pe unul sau mai multe ecrane și se întâlnește cu prezența reală a unuia sau mai mulți actori pe scenă. Rezultă o imagine combinată, care poate fi bidimensională pe ecrane sau tridimensională ( stereoscopică) pe scenă.

Sunetul însoțitor poate fi mono sau stereo.