Langues d'oïl

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Repartiţia geografică a limbilor Oïl, cu excepţia francezei, pot fi văzute pe această hartă în diferite nuanțe de galben și verde

Langues d'oïl este termenul lingvistic și istoric care desemnează limbile galo-romanice originare din nord-estul teritoriilor Galiei romane, mai exact nord-estul provinciei romane Gallia Comata, cu cele trei subdiviziuni ale sale Gallia Aquitania, Gallia Belgica și Gallia Lugdunensis, care acoperă astăzi aproximativ jumătatea de nord a Franței, majoritatea Belgiei, zona Canalului Mânecii și extremitatea sud-vestică a Germaniei de azi.

Semnificație și dezambiguizare[modificare | modificare sursă]

Langue d'oïl, respectiv langues d'oïl[modificare | modificare sursă]

Dialecte Oïl[modificare | modificare sursă]

Limbi Oïl[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

Romana lingua[modificare | modificare sursă]

Langue d'oïl[modificare | modificare sursă]

Franceza veche ori lingua Gallicana[modificare | modificare sursă]

Franceza versus langues Oïl[modificare | modificare sursă]

Împărțire lingvistică[modificare | modificare sursă]

Five different zones of Oïl languages have been proposed[1]:

  • Frankish zone (zone francique)
Picard, Walloon, Lorrain, Norman (north of the ligne Joret), eastern Champenois
  • Burgundian zone (zone burgonde)
Burgundian, Franc-Comtois
  • Francien zone (zone francienne)
varieties of the Ile-de-france: Orléanais, Tourain, western Champenois, Berrichon, Bourbonnais
  • Armorican zone (zone armoricaine)
Gallo, Norman (south of the ligne Joret)
  • Poitevin-Saintongeais zone (zone poitevine-saintongeaise)
Poitevin-Saintongeais

For the history of phonology, orthography, syntax and morphology : see History of the French language and the relevant individual Oïl language articles.

Each of the Oïl languages has developed in its own way from the common ancestor, and division of the development into periods varies according to the individual histories. Modern linguistics uses the following terms :

And then for French:

  • Middle French for the period 14th-15th centuries.
  • 16th century : "français Renaissance" (Renaissance French language).
  • Then the terms français du 17e siècle, du 18e siècle, etc.

Literatură[modificare | modificare sursă]

The Oïl languages have literary traditions, as for example seen in this 19th century collection of Jèrriais short stories

Statut[modificare | modificare sursă]

Bilingual street sign for market square in French and Walloon

Influențe[modificare | modificare sursă]

Signage in Gallo in the metro of Rennes.

Listă de dialecte Oïl și limbi Oïl[modificare | modificare sursă]

Lingviștii moderni împart limbile vorbite în Franța (mai ales limba franceză medievală)în trei subcategorii geografice:Langue d'oïl and Langue d'oc are the two major groups; the third group, Franco-Provençal, is considered a transitional language between the two other groups.

The Oïl languages in their range from Belgium across northern and central France and the Channel Islands form a dialect continuum. The list takes into account a historical indexation:

Limbi creole derivate din franceză[modificare | modificare sursă]

Creole languages and pidgins developed from a basis of French are sometimes included among the Oïl languages.

   * French-based creole languages
   * Antillean Creole
   * Camfranglais
   * Chiac Language
   * French Guiana Creole
   * Haitian Creole languag
   * Haitian Vodoun Culture Language
   * Labrador Inuit Pidgin French
   * Lanc-Patuá
   * Louisiana Creole French
   * Mauritian Creole
   * Michif
   * Réunion Creole
   * Seychellois Creole
   * Tây Bồi
   * Tayo language

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Manuel pratique de philologie romane, Pierre Bec, 1970-1971