Ladislau Huniade
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ladislau Huniade (în maghiară László Hunyadi) (n.1433 – † 16 martie 1457), a fost fiul lui Ioan Huniade, comandant de oşti şi nobil maghiar.
Ladislau a fost primul fiu al lui Ioan Huniade şi al Elisabetei Szilágyi. El a fost fratele mai mare lui Matei (Mathias), care mai târziu a devenit cunoscut sub numele Matei Corvin, regele Ungariei.
De la o vârstă fragedă şi-a urmat tatăl în numeroasele campanii ale acestuia împotriva Imperiului otoman. Ca urmare a bătăliei de la Kosovo din 1448, pentru o perioadă a fost lăsat ca zălog din partea tatălui său în mâinile lui George Brankovici (1427-1456), despotul Serbiei.
În 1452 Ladislau a făcut parte din delegaţia care a fost la Viena pentru a primi înapoi pe regele Ungariei Ladislau Postumul al Boemiei şi Ungariei. În 1453 era deja ban al Croaţiei şi Dalmaţia. La dieta de la Buda din 1455, Ladislau a renunţat la toate titlurile şi funcţiile sale, datorită unor acuzaţii din partea lui Ulrich Celje (Cillei) şi alţi duşmani ai familiei sale, dar până la urmă o reconciliere a fost aranjată şi Ladislau s-a căsătorit cu Maria, fiica palatinului Ladislau Garai.
După moartea tatălui său (1456), a fost declarat de Ulrich Celje (ajuns la titlul de Căpitan General al Ungariei, poziţie cu influenţă considerabilă) responsabil pentru toate aşa-zisele datorii acumulate de Ioan Huniade din partea regatului; dar s-a apărat cu atâta abilitate de aceste alegaţii la dieta de la Futak (astăzi Novi Sad) din octombrie 1456, încât Ulrich Celje a pretins o reconciliere, promiţând că va proteja familia Huniade cu condiţia renunţării acestora la toate castelele regale de pe domeniile lor. Un prim pas urma să fie făcut cu cetatea Nándorfehérvár (astăzi Belgrad, Serbia), a cărui comandant era însuşi Ladislau; Ulrich Celje având intenţia să-l însoţească pe rege la Nándorfehérvár, iar acolo să-l asasineze pe Ladislau chiar între zidurile cetăţii. Ladislau a fost însă prevenit, şi în timp ce i-a întâmpinat şi găzduit pe regele Ladislaus al V-lea şi pe Ulrich, nu a permis intrarea în cetate a armatei de mercenari care-i însoţise. În dimineaţa următoare (9 noiembrie 1456), Ulrich Celje a fost ucis de oamenii lui Huniade în circumstanţe neclare.
Tânărul rege, îngrozit, l-a iertat pe Huniade, şi i-a jurat mai târziu mamei acestuia, în timpul unei vizite la castelul Huniade la Timişoara, că va proteja întreaga familie. Ca dovadă a sincerităţii sale, l-a numit pe Ladislau ministru de finanţe şi căpitan-general al regatului. Convins că nu-l aşteaptă nici un pericol după eliminarea principalului duşman al familiei sale, Huniade l-a însoţit pe rege înapoi la Buda, unde a fost arestat sub acuzaţia de complot împotriva regelui Ladislaus, condamnat la moarte fără nici un fel de formalităţi legale, şi decapitat la data de 16 martie 1457.
El este subiectul unei populare opere maghiară intitulată Hunyadi László, compusă de Ferenc Erkel.
[modifică] Referinţe
Acest articol conţine text din Encyclopædia Britannica 1911, o publicaţie aparţinând domeniului public.
