Lacul Amara Ialomița
| Lacul Amara |
|
 |
|
| Administrație | |
|---|---|
| Țară/Țări | România |
| Județ | Ialomița |
| Geografie | |
| Latitudine Longitudine |
Nedisponibil (Caută locul) |
| Tip | liman fluviatil |
| Suprafața lacului | 1,32 km² |
| Altitudine | 30 m |
| Lungime | 4 km |
| Lățimea maximă | 800 m |
| Volum | 2,6 milioane m³ |
modifică  |
|
Lacul Amara, liman fluviatil, după modul de formare este un lac natural format prin bararea cu aluviuni a unui curs de apă, (a nu se confunda cu Lacul Amara Buzău), este un lac din județul Ialomița un lac sărat, de unde provine și numele lacului.
Cuprins |
[modificare] Așezare
Lacul este situat pe traseul drumului Slobozia - Buzău în apropierea localității Amara lacul fiind alimentat numai de șiroaie de ape și din precipitațiile puține (climă aridă) din regiune.
[modificare] Lacul
Suprafața lacului atinge 132 ha având un volum de 2,6 mil. mc de apă, o lungime de 4 km și lățimea între 200 și 800 m. Adâncimea maximă: 3 m. Lacul este situat într-o depresiune, neavând legătură cu râul Ialomița, prin lipsa alimentării constante cu apă dulce tot timpul anului și prin procesul de evaporare datorită climatului uscat a crescut concentrația în săruri a apei.
Apa lacului fiind hipotonă bogată în săruri de sulfați, bicarbonați, cloruri, ioduri, bromuri și săruri de magneziu, ceea ce a dus la formarea unui nămol cu caracter terapeutic apreciat.
Caracterele terapeutice ale apei și nămolului lacului în comparație cu alte stațiuni balneare din țară au fost descoperite mai târziu (1936), până atunci populația (1860 - 1864) din împrejurimi a folosit în boli reumatice empiric apa și nămolul.
Primele cercetări științifice prin examenul chimic a apei lacului a fost efectuat de savantul român Petru Poni în anul 1887, astfel prin publicațiile din aceea vreme se face cunoscut compoziția apei și nămolului sapropelic negru bogat în sulf, magneziu și clorură de sodiu.
[modificare] Indicații terapeutice
Apa și nămolul sunt indicate în afecțiuni dermatologice, respiratorii, renale, endocrine, digestive, afecțiuni reumatice a aparatulul locomotor, procese degenerative articulare, boli ortopedice, sau post-traumatice, afecțiuni ginecologice, afecțiuni nervoase ca pareze sau unele paralizii.
