Lăutarii de ieri și de azi

Lăutarii de ieri și de azi
Lăutarii de ieri și de azi, (ediția a II-a)
Informații generale
Autor	Viorel Cosma
Ediția originală
Editură	Editura „Du Style”
Limbă originală	română
Data publicării	Ediția a II-a 1996
ISBN	973-92460-5-2

Lăutarii de ieri și de azi este o carte al lui Viorel Cosma, scrisă în 1976-1996. A fost publicată prima oară în anul 1976 (ediția I), la București. Ediția a II-a a apărut în 1996.

Lăutarii de ieri și de azi este una din cele mai remarcabile cărți ale lui Cosma, fiind doar a doua din cele trei cărți dedicate lăutarilor.

Cartea a fost lansată la librăria Sadoveanu din centrul Capitalei în 1996. Această operă este considerată o „carte a morților”, a celor ce însuflețeau petrecerile, nunțile, botezurile, câteodată și ultimul drum.

Această carte este un album de familie, care începe cu Barbu Lăutarul (cel intrat în manualele de muzică), „starostele lăutarilor și cobzar neîntrecut”, și se termină cu Ionel Budișteanu, (dirijorul Ansamblului Rapsodia Română), care a făcut înconjurul lumii, din Europa până în Africa. În ediția I, erau tratați pe rând: Barbu Lăutarul, Nică Iancu Iancovici, Grigore Vindireu, George Ochialbi, Nicolae Buică, Fănică Luca, Petrică Moțoi, Victor Predescu și Ionel Budișteanu (până în 1975). Ediția a II-a este mult mai bogată și adăugită. Numele mari din cartea lăutarilor de ieri și de azi nu sunt doar un pomelnic al celor duși, este o aducere aminte, un ecou discret. Însuși autorul aprecia la lansare:

„Acești oameni sunt de o modestie fabuloasă, au un talent înnăscut, fantastic, mint nemaipomenit de tare, le umblă mintea fabulos și este ceva cu totul unic să încerci să le deschizi inima. Am avut norocul ca în viața mea să mă întâlnesc cu cei mai mari lăutari contemporani și primul meu discurs funebru l-am ținut în 1949 la moartea lui Grigoraș Dinicu. Tot ce se cheamă lăutar muzicant în București a venit la înmormântarea lui. Și de la restaurantul Perla, până la Cimitir, la Pătrunjel, s-au cântat hore, sârbe, cântece din repertoriul lui Grigoraș Dinicu. Există o solidaritate între lăutarii țigani pe care nu o întâlnești nicăieri. Din păcate noi ne-am ferit de cuvântul țigan 45 de ani și culmea este că nu reușim nici măcar în momentul de față să ne debarasăm de acest lucru. La țigani am găsit documente extraordinare, pe care le țineau în lada de zestre, iar fetele dormeau cu ele sub pernă. Este o lucrare de inimă. M-am oprit la ultimii lăutari, care socoteam că trebuie să intre într-o carte a morților...”

—Viorel Cosma - muzicolog, profesor și critic muzical

Legături externe

• ro Despre lăutari de ieri și de azi