Lăsatul secului de carne

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Schinken.jpg
Triodul
Meister der Schule von Nowgorod 002.jpg
Intrarea în triod

Duminica vameșului. Alleluia
Duminica rătăcitului. Septuagesima
Sâmbăta cărnii
Duminica judecății. Sexagesima
Săptămâna tirofagiei
Sâmbăta brânzei
Duminica lui Adam. Quinquagesima

Postul Mare

Miercurea cenușii
Sâmbăta Sfântului Teodor
Duminica ortodoxiei. Quadragesima
Duminica a doua a păresimilor
Duminica Sfintei Cruci
Duminica Sfântului Ioan Scărarul
Joia canonului celui mare
Sâmbăta acatistului
Duminica Sfintei Maria Egipteanca
Sâmbăta lui Lazăr

Săptămâna mare

Duminica Floriilor
Miercurea mare
Joia mare
Vinerea mare
Sâmbăta mare

Lăsatul secului de carne, în creștinism e una din cele două lăsaturi are secului, și anume ziua sau zilele de frupt tocmai înainte de intrarea în păresimi.

În riturile apusene, precum și în unele dintre riturile răsăritene, lăsatul secului de brânză și lăsatul secului de carne au loc deodată, marțea înainte de miercurea cenușii, care e ziua de intrare în post. În ritul bizantin primul lăsat al secului are loc cu o săptămână înaintea celui de-al doilea.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Potrivit liturgistului Badea Cireșanu, expresia "lăsatul secului" s-ar fi format printr-o aglutinare, de la "lăsatul seculului", adică renunțarea la lume, în sens religios.

În limba italiană, termenul folosit e «carnavale», adică "adio carne", din acel moment incepand Postul Pastelui.

Perioadă[modificare | modificare sursă]

Potrivit tipicelor bisericești, se renunță la carne în duminica izgonirii lui Adam, duminică precedată de o săptămână, săptămâna cărnii, în care se mănâncă produse de carne în fiecare zi. În această săptămână nu se face liturghie miercurea și vinerea.

Folclor[modificare | modificare sursă]

Renunțarea la carne e strâns legată în asceză de renunțarea la sărbătoriri. De aici lăsatul secului a fost asociat cu o sărbătoare înainte de intrarea în post, de unde carnavalul.