Kulturcafe sigi

Casa Luxemburg din Sibiu

Fosta Casă Schaser, situată în Piața Mică nr. 16, a primit actuala denumire în 30 martie 2004, cu prilejul vizitei în România a Marelui Duce Henri de Luxemburg și a Marii Ducese Maria Teresa de Luxemburg, după ce, între anii 1999-2003 Serviciul de Situri și Monumente Naționale a Luxemburgului a finanțat și coordonat lucrările de restaurare a imobilului. De menționat că, Luxemburgul a acordat întotdeauna Sibiului o mare atenție, dat fiind faptul că în secolul al XII-lea s-au stabilit aici primele grupuri de coloniști sași provenite din zona râului Mosela, aflată pe teritoriul de azi al Luxemburgului. De altfel, graiul săsesc vorbit la Sibiu este foarte asemănător cu limba vorbită în Luxemburg.

Edificiul care adăpostește “Casa Luxemburg”, a cărui zidărie veche este încă sesizabilă la nivelul subsolului, a fost construit pe prima incintă de fortificație a așezării “Villa Hermani”, devenită ulterior Hermannstadt, adică Sibiul de azi. Se presupune că primul nume l-a primit după culoarea visinie a pereților dar și după stilul aparte al construcției. Clădirea a rezultat din unificarea, la începutul secolului al XV-lea, a două case gotice având fațadele îndreptate atât spre Piața Huet cât și spre Piața Mică. Cu timpul, clădirile au fost transformate, lucrările cele mai ample aparținând secolului al XVIII-lea, când acesteia i-a fost adăugat cel de-al doilea etaj și mansarda.

Fațada dinspre Piața Mică, restaurată, prezintă la parter dispoziția caselor cu loggii cu trei arcade, dar de la nivelul primului etaj, aspectul devine cel al unei clădiri în stil baroc. Primul etaj, cu un parament cu brâie orizontale, are ferestre cu ancadramente decorate în stucatură. Etajul al doilea este compartimentat prin pilaștri cu capiteluri dorice, ferestrele fiind decorate în lunetă, cu motivul scoicii baroce. Părțile laterale sunt decorate, de asemenea, cu o splendidă stucatură cu motive vegetale și florale. Aceleași motive decorative se reîntâlnesc și în partea superioară a fațadei dinspre Piața Huet. În secolul al XIX-lea edificiul a intrat în posesia preotului evanghelic Johann Georg Schaser, de unde și denumirea avută anterior celei de azi. Locația în care funcționează printre altele, Consulatul Onorific al Marelui Ducat al Luxemburgului precum și un centru de resurse regional, dispune de un hostel (hotel pentru turiștii cu buget redus) , cu posibilități de pensiune și cazare într-un decor medieval. Cazarea, de trei stele, se face în trei camere duble, un apartament și o cameră single cu suficiente dotări (baie proprie, cablu TV, telefon-fax și internet) . Există de asemenea o sală de conferință de 60 de locuri și una la subsol pentru expoziții ( Sigi Kultur Café) precum cele de fotografie, pictură, grafică și chiar filme de scurtmetraj. În anul Capitalei Culturale Europene (2007) , Romfilatelia, societate specializată în editarea și comercializarea mărcilor poștale românești, a introdus în circulație emisiunea “Casa Luxemburg din Sibiu”, în care imaginea clădirii respective apare atât pe timbrul emisiunii cât și pe cel al coliței dantelate.

SIGI Kultur Café

Sâmbătă a avut loc, la Kulturcafe „Sigi”, de la subsolul Casei Luxemburg din Sibiu, în prezența a numeroși oameni de cultură, arheologi, istorici și arhitecți, vernisajul primei expoziții arheologice din orașul de pe Cibin.

Expoziția, organizată de Muzeul de Istorie și SC Clio SA, cuprinde lucrări din sala de la subsolul Cassei Shiller, descoperite în acest an în zona istorică a Sibiului - în Piața Mică, Piața Huet și în pasajul de sub Podul Minciunilor: piese de ceramică smălțuită, din secolele XIII-XVI, piese din sticlă și ceramică smălțuită din secolele XVIII-XIX, bucăți de piele prelucrată și un fragment de lemn pietrificat din perioada neozoică. Cea mai importantă piesă din expoziție este considerată o cană din secolele XII-XIII, descoperită în Piața Huet. O parte din piesele expuse au fost deja restaurate iar altele sunt în curs de restaurare de către o echipă formată din Silvia Galea și Călin Bobic. După restaurare vor fi conservate și depuse la Muzeul de Istorie, pentru păstrare într-un microclimat adecvat.Expoziția va putea vizitată de public până pe data de 20 octombrie. www.kulturcafe.ro

Băutură legendară

Absintul a fost multă vreme considerat drog și a fost interzis. Băutura alcoolică are la bază un compus al pelinului. SIGI Kultur Café a fost primul bar din Sibiu în care s-a introdus absint, deși este o bautură care aparține, cultural și istoric spațiului francez.

Absintul le-a fost muză unor scriitori ca Rimbaud și Hemingway, unor pictori ca Picasso și Degas, dar și piază rea pentru Van Gogh. A fost multă vreme considerat un drog și interzis, însă la sfârșit de secol XX a apărut sub o altă formă: la fel de tare, dar concentrația de esențe de plante a scăzut. În Sibiu a apărut pentru prima oară în Sigi Kultur Café.

Multă vreme, absintul, băutura preferată a artiștilor de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost interzis în Europa și Statele Unite, din pricina efectului halucinogen, de drog. După aproape un secol de "prohibiție", companii de renume au schimbat rețeta originală și au reinventat absintul: mai putin tijon (compus al pelinului), însă la fel de multe grade, între 55 și 72. În Sibiu a apărut de curând, mai întâi fiind introdus în Sigi Kultur Café. Inițiativa a fost a barmanului Robert Stanciu, un fan mai vechi al "zânei verzi". Am băut absint pentru prima dată acum 5 ani în Praga. Am fost servit de patronul unui mic local cu un shot flambat. Băutura avea 70 de grade și am simțit-o până în tălpi. Nu am putut bea mai mult de trei pahare, își amintește Robert Stanciu, barman în Sigi de peste un an și jumătate.

Student în anul al II-lea al Facultății de Științe, specializarea Matematică Informatică, Robert își amintește că absintul a fost unul dintre lucrurile care l-au impresionat puternic în timpul acelei călătorii de trei săptămâni în Cehia.

Robert prepară un shot de absint, băutură acum perfect legală, însă fără vechile sale proprietăți halucinogene. Uneori sunt convins ca ar trebui introdus in categoria drogurilor.

Pelinul și inspirația

În Sigi se consumă un absint de proveniență austriacă (mă întreb ce inseamnă asta, este ca și cum ai bea whiskey de proveniență rusească), ce se numește Dr. Jekyll Absinth; (așteptăm cu interes și pe Mr. Hyde!). Este una dintre cele mai scumpe băuturi din bar, un shot costând 12 lei.O beau cei care îi știu povestea (iar care nu, nu îl beau) și cei curioși să simtă efectele absintului. Sortimentul pe care îl avem noi are doar 55 de grade și conține ingredientele originale ale absintului. Esențele puternice de plante sunt însă în cantități mai mici. Nu cred că se poate ajunge la legendarele halucinații provocate de vechiul absint, deși mulți se declară foarte inspirați după câteva shot-uri, spune, amuzat (:)), Robert.

Diferit, dar totuși același Absintul are o culoare verzuie și este preparat din frunzele unei specii de pelin (Artemisia absinthium), anason, angelică și alte plante aromatice. Se servește, în principal, după ce se aplică una dintre metodele clasice de reducere a tăriei: focul sau gheața.

Pentru a-i diminua tăria, merge și în combinații cu brandy triplu sec (desi noi nu prea avem asa ceva), însă adevăratul ritual de a bea absintul rămâne cel din secolele trecute. Se folosesc pahare și lingurițe speciale. Pui zahăr brun în linguriță, deasupra paharului și la flacără. În același timp, se toarnă și absintul, apoi se diluează cu apă, explică Robert.

www.kulturcafe.ro