Kjell Magne Bondevik
| Kjell Magne Bondevik | |
 Kjell Magne Bondevik |
|
|
Prim-ministru al Norvegiei
|
|
| În funcție 17 octombrie 1997 – 3 martie 2000 |
|
| Precedat de | Thorbjørn Jagland |
|---|---|
| Succedat de | Jens Stoltenberg |
|
Prim-ministru al Norvegiei
|
|
| În funcție 19 octombrie 2001 – 17 octombrie 2005 |
|
| Precedat de | Jens Stoltenberg |
| Succedat de | Jens Stoltenberg |
|
Ministru de externe al Norvegiei
|
|
| În funcție 1989 – 1990 |
|
|
|
|
| Născut(ă) | 3 septembrie 1947 Molde, Norvegia |
| Partid politic | Partidul Creștin-Democrat |
| Soție | Bjørg Bondevik (n. Rasmussen) |
| Ocupație | preot |
| Naționalitate |  Norvegia norvegian |
| Semnătură |  |
modifică  |
|
Kjell Magne Bondevik ([IPA: çɛl: mɑŋnə bun:əvi:k] (
ascultă), n. 3 septembrie 1947) este un politician norvegian. A fost prim-ministru al Norvegiei din octombrie 2001, până la alegile din septembrie 2005 și aparține Partidului Creștin-Democrat. A mai fost prim-ministru din octombrie 1997 până în martie 2000. A fost prim-ministrul norvegian non-socialist care a servit în funcție cel mai mult după cel de Al Doilea Război Mondial. Totodată a fost primul prim-ministru care a avut concediu de boală pe bază de boală mintală.[1]
Cuprins |
Viața [modificare]
Bondevik s-a născut la Molde și a urmat cursurile Faculății teologice Menighetsfakultetet (absolvent 1975).
Este căsătorit cu Bjørg Bondevik (n. Rasmussen) cu care are trei copii: Bjørn (n. 1972), Hildegunn (n. 1973) și John Harald (n. 1976). Kjell Magne Bondevik este văr cu episcopul Odd Bondevik.
Actualmente (2009), este președinte al „Centrului pentru pace și drepturile omului” din Oslo.[2]
Cariera politică [modificare]
Bondevik a reprezentat Partidul Creștin-Democrat în Storting (parlamentul norvegian) din 1973- 2005. A fost președinte de partid între 1983- 1995.
Alte funcții pe care le-a avut în afara celei de prim-ministru au fost:
- Ministru de externe, în guvernul Jan P. Syse (1989-1990)
- Ministru al Învățământului, în guvernul Kåre Willoch (1983-1986)
- Secretar de stat la Biroul Prim-ministrului, în guvernul Lars Korvald (1972-1973)
În august 1998, Bondevik a atras atenția internațională datorită faptului că s-a internat pe bază de depresie. A fost internat timp de 3 săptămâni, timp în care Anne Enger Lahnstein a fost prim-ministru interimar.[3]
Distincții [modificare]
- Bondevik este cavaler al „Ordinului Sf. Olaf”, în grad de Mare Cruce[4]
- Membru al „Clubului de la Madrid”[5]
- Membru de onoare a Fundației Raoul Wallenberg[6]
Cărți [modificare]
- Et liv i spenning („O viață încordată”), Aschehoug & Co, 2006, ISBN 978-82-03-29115-9
Note [modificare]
- ^ Bondevik om depresjonen: - Følte meg handlingslammet - VG Nett om KrF
- ^ „Bondevik attempts dialogue with Iran's president”. Aftenposten. 14 octombrie 2008. http://www.aftenposten.no/english/local/article2712163.ece. Accesat la 14 octombrie 2008.
- ^ BBC Newsnight, 21 January 2008.
- ^ Orden på Bondevik - Innenriks - Dagbladet.no
- ^ http://www.clubmadrid.org/cmadrid/index.php?id=727
- ^ Norway
|
|||||||||||||||||||
