Kiruna

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Kiruna
—  Oraș  —
Panoramă a orașului
Panoramă a orașului
Stema Kiruna
Stemă
Kiruna se află în Suedia
{{{alt}}}
Kiruna
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 67°51′N 20°13′E / 67.850°N 20.217°E / 67.850; 20.21767°51′N 20°13′E / 67.850°N 20.217°E / 67.850; 20.217

Țară Suedia Suedia
Län Norrbotten

Suprafață
 - Oraș 16,52  km²

Populație (2011)[1]
 - Oraș 18.148 locuitori
 - Densitate 1,098.5 loc./km² 

Fus orar CET (UTC+1)
 - Ora de vară (DST) CEST (UTC+2)

Site: Site oficial

Kiruna este cel mai nordic oraș în Suedia, situat în provincia Lappland, și reședința comunei cu același nume din län-ul Norrbotten. În 2010 avea 18.148 locuitori.

Trecutul zonei în care a fost ridicat orașul a fost legat strâns de poporul sami, care a început să se stabilească acolo cu 6.000 de ani în urmă. Kiruna propriu-zis a fost fondat în anul 1900 și a devenit rapid un centru important al industriei miniere și al extragerii minereului de fier din Suedia. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cantități mari de fier erau transportate cu trenurile spre coasta de est, de unde erau trimise mai departe spre sud, pentru a fi vândute Germaniei.

În 1964 a fost constituit Centrul Spațial Esrange în Kiruna, unul din cele două cosmodromuri aflate sub controlul direct al Agenției Spațiale Europene. În Kiruna își mai au sediul Institutul de Fizică Spațială și Departamentul de Știință Spațială al Universității de Tehnologie din Luleå.

Kiruna este o destinație populară pentru turiștii suedezi și internaționali datorită hotelului de gheață de la Jukkasjärvi, situat la 17 km depărtare de oraș.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Cercetările arheologice au demonstrat că regiunea din jurul orașului a fost locuită începând cu 6.000 de ani în urmă. Populația locală sami a știut despre prezența minereului de fier în munții Kiirunavaara și Luossavaara cu secole înainte de fondarea orașului. Ofițerul și cartograful suedez Anders Hackzell a întocmit harta zonei în 1736 și a redenumit munții în Fredriks berg și respectiv Berget Ulrika Eleonora după regele Suediei Fredrik I și soția sa Ulrika Eleonora.

Chiar dacă cantitatea de fier descoperită a fost substanțială, nu s-au inițiat exploatări miniere din cauza amplasării izolate și a climei aspre. Unele lucrări au fost desfășurate în sec. al XIX-lea: extragerea minereului era efectuată pe timp de vară, pe când transportarea acestuia era realizată pe sănii trase de cai și reni în timpul iernii. Costurile acestei operațiuni erau însă înalte, iar minereul de o calitate joasă, fiind contaminat cu fosfor. Procesul separării fosforului de minereu a fost inventat abia în 1878 de către Sidney Gilchrist Thomas și Percy Gilchrist.

În 1884, compania britanică The Northern of Europe Railway Company a obținut o concesiune pentru o cale ferată de la Luleå spre Narvik. Linia provizorie care unea Luleå cu Malmberget a fost terminată în 1888, iar primul tren a plecat din Malmberget în martie aceluiași an. Puțin mai târziu, compania engleză a dat faliment și a fost nevoită să vândă linia la un preț de 8 milioane de coroane, aproximativ jumătate din suma investită inițial. După o renovare substanțială, calea ferată spre Gällivare putea fi folosită din nou și compania Aktiebolaget Gellivare Malmfält (AGM) a început extragerea minereului de fier la Malmberget.

În 1890 a fost fondată Luossavaara-Kiirunavaara Aktiebolag (LKAB) din inițiativa lui Robert Schoug.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Orașe înfrățite cu Kiruna:

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Statistics Sweden: Folkmängd i riket, län och kommuner 31 december 2011 och befolkningsförändringar 1 oktober - 31 december 2011