Judeţul Maramureş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Judeţul Maramureş


stemă	amplasare

Geografie

Regiune

Nord-Vest

Reşedinţa

Baia Mare

Populaţia 2002

510.110 loc. (Locul 16)

Densitate 2002:

81 loc./km² (Locul )

Suprafaţă

6.304 km² (Locul 16)

Consiliul Judeţean

Preşedinte

Mircea Man(PD-L)

Site oficial

C.J. Maramureş

Prefectura

Prefect

Sandu Pocol

Site oficial

Prefectura Maramureş

Informaţii generale

Abreviere

MM

Prefix Telefonic

(+40) x62 ⁽¹⁾

⁽¹⁾ Pentru fostul operator naţional x este 2, pentru operatorii alternativi de telefonie fixă x este 3.

Maramureş este un judeţ în regiunea Transilvania din România. Din punct de vedere al culturii tradiţionale, actualul judeţ este alcătuit din patru zone (etno-folcorice) distincte: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Maramureşului (jumătatea de nord-est a Maramureşului Istoric) şi Ţara Codrului (partea de sud-vest), la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.

[modifică] Lista oraşelor din judeţul Maramureş

[modifică] Istoric

Judeţul Maramureş este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când partea de Sud a Ţării Maramureşului a intrat în componenţa României În perioada interbelică Judeţul Maramureş (interbelic) cuprindea numai partea de Nord-Est, de peste Munţii Gutâi, a actualului judeţ, iar reşedinţa a fost oraşul Sighet. Judeţul avea în 1930 o populaţie de 161.575 de locuitori, dintre care 57,7% români, 20,9% evrei, 11,9% ruteni, 6,9% maghiari, 2% germani ş.a. Celelate părţi care compun acum Judeţul Maramureş, inclusiv oraşul Baia Mare, a făcut parte din judeţul Satu-Mare (interbelic).

După Al Doilea Război Mondial limitele administrative ale judeţului au fost modificate pentru a cuprinde şi regiunile menţionate mai sus: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului şi o parte din Ţara Codrului, rezultând actualul judeţ Maramureş la care se referă acest articol.

El este continuatorul voievodatului Maramureşului, al comitatului Maramureş şi al judeţului Maramureş (interbelic).

[modifică] Descriere geografică

Judeţul Maramureş este situat în partea de nord a ţării, fiind delimitat de judeţele Satu-Mare, Sălaj, Cluj, Bistriţa-Năsăud şi Suceava, respectiv la nord fiind delimitat de frontiera cu Ucraina, având o suprafată de 6.215 km² (2,6% din suprafaţa ţării) şi un relief variat ca morfologie si complex din punct de vedere geologic.

Zona montană aparţinând Carpaţilor Orientali reprezintă 43%, zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni, lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului. Principalele unităţi montane sunt: Munţii Rodnei (cei mai înalţi), Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş.

Reţeaua hidrografică este reprezentată de principalele răuri: Tisa, Vişeu, Iza, Lăpuş şi Someş.

[modifică] Vegetaţie şi faună

Vegetaţia şi fauna sunt caracterizate printr-o varietate de specii în functie de altitudine, unele avand caracter endemic munţilor Rodnei. Speciile de animale sunt bine reprezentate, prezentând o mare varietate în funcţie de altitudine: în zona alpină de capra neagră, marmota, acvila de stâncă, în jnepeniş de cocoşul de mesteacăn, iar în pădurile de conifere de râs, cocoşul de munte, ursul brun, cerbul carpatin şi altele. In râurile de munte, Tisa, Vişeu, Ruscova şi Vaser, alături de păstrav şi lipan trăieşte cea mai valoroasa specie de salmonide, lostriţa.

Datorită acestor bogăţii naturale, în judetul Maramureş au fost declarate prin Decretul 204/1997 şi H.C.J 37/1994, 20 de obiective naturale-rezervaţii naturale de interes naţional, iar Rezervaţia naturală Pietrosul Mare este inclusă în rândul Rezervaţiilor Biosferei alături de Delta Dunării şi Parcul Naţional Retezat.

[modifică] Populaţia

Evoluţia demografică

Populaţia judeţului Maramureş: 510.110 (în 2002)

Structura etnică: ^[1]

Români - 418405 ( 82% )
Maghiari - 46300 ( 9% )
Ucrainieni - 34027 ( 6,7% )
Rromi - 8913 ( 1,7% )
Germani - 2012 ( 0,4% )

[modifică] Stema judeţului

Stema judeţului Maramureş

Este adoptată prin Hotărârea Guvernului nr. 684 din 30 septembrie 1998 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 416 din 15 octombrie 1998.

Descrierea stemei: Stema judeţului Maramureş se compune dintr-un scut tăiat; în dreapta părţii superioare se află un cap de zimbru, natural, având între coarne o stea de aur cu cinci raze, flancat în dreapta de o roză din acelaşi metal, iar în stânga, de o semilună de argint, conturnată; în stânga părţii superioare este reprezentată o capră neagră stând pe piscul unui munte de argint, care are conturat, în centru, intrarea într-o mină; muntele este flancat de doi brazi naturali; în partea inferioară, pe câmp de azur, se află o biserică din lemn, de aur, văzută dinspre altar, cu acoperiş în două ape, fiecare nivel fiind terminat cu câte o cruce având trei braţe orizontale şi a cărei turlă se înalţă până la mijlocul câmpului superior.

Semnificaţia elementelor însumate: Capul de zimbru, vechi simbol maramureşan, aminteşte de legenda descălecatului, plecarea lui Dragoş şi Bogdan I din Maramureş pentru a forma statul feudal independent Moldova. Roza este blazonul voievodului Bogdan I. Capra neagră şi brazii evocă relieful şi principalele bogăţii naturale ale zonei. Intrarea în mină reprezintă bogaţiile subsolului a căror exploatare a avut o importantă pondere în economia judeţului. Biserica din lemn atestă faptul că în acest judeţ se păstrează cele mai impunătoare construcţii de acest fel din ţară.

[modifică] Cultura tradiţională maramureşeană

Arta tradiţională a prelucrării lemnului
Arta vestimentară maramureşeană
Arta culinară maramureşeană
Arta coregrafică maramureşeană
Arta interpretativă vocală
Arta ceramicii

[modifică] Cultura modernă maramureşeană

Personalităţi din domeniul literaturii

[modifică] Graiurile din Judeţul Maramureş

Graiul maramureşean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbeşte în Maramureşul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău şi Iza.

În judeţul Maramureş se mai vorbeşte subgraiul chioărean, lăpuşean şi codrenesc în regiunile respective. Acestea fac parte din Graiul Ardelenesc, doar cu oarecare influenţe din partea celui maramureşan.