Joseph Perl

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Iosif Perl (Josef Perl, Joseph Perl) (n. 10 noiembrie 1773, Ternopil, Galiția austriacă, azi Ucraina - d. 1 octombrie 1839, Ternopil) a fost un filantrop, educator și scriitor evreu, reprezentant de frunte al iluminismului evreiesc (haskalah, juedische Aufklaerung) în Europa de est. Ca și Aaron Halle-Wolfssohn sau Isaac Erter, și Iosif Perl a fost un fervent opozant al mișcării ultra-ortodoxe a hasidim; această mișcare mistică populară și pioasă, ostilă atât iudaismului canonic (rabinic) cât și modernizatorilor seculariști, s-a răspândit cu ușurință în masa de evrei est-europeni aflați în regiunile sărace și slab urbanizate ale Galiției austriece și Imperiului Țarist (în “regiunea permisă de așezare”, adică districtele în care evreii aveau dreptul să locuiască).

Ca și alți maskilim est-europeni și Iosif Perl a scris și mai ales publicat mult în idiș, astfel neglijând cutuma iluminiștilor evrei din Occident care preferau să folosească doar germana cultă (fie ea și scrisă cu alfabet ebraic, cum proceda Moise Mendelssohn, de exemplu) sau ebraica (“limbile pure”), dar acest fapt era un compromis localmente necesar pentru ca eforturile lui modernizatoare să poată avea impact la masele evreimii estului european, sărace și discriminate, și astfel cu slabe contacte în afara comunităților lor și care erau vorbitoare de idiș (în multe cazuri, evreii galițieni nu puteau pricepe nici măcar poloneza, adică limba celor în mijlocul cărora trăiau).

Biografie[modificare | modificare sursă]

Iosif Perl s-a născut în familia înstărită a unui om de afaceri adept al iudaismului anti-hasidic (numit “lituanian” sau mitnaged). Încă din copilărie s-a remarcat ca un copil de geniu, la 13 ani fiind capabil să întrețină dispute pe teme religioase cu erudiți ai comunității. Deși părinții i-au asigurat o educație tradițională, tânărul se interesează din ce în ce mai mult de cultura seculară germană, disimulându-și interesul față de literatura germanofonă prin învelirea în coperți de cărți religioase evreiești, a cărților în limba lui Goethe care deși de abia le deslușea înțelesul, îl pasionau totuși. Mai târziu însă, antrenat fiind în călătoriile de afaceri, va cunoaște mai mulți rabini hasidici și va deveni temporar atras de acest misticism. Acestă perioadă de studiu a literaturii și doctrinelor hasidice îi va servi mai târziu, când va scrie, în cunoștință de cauză, vitriolice denunțuri la adresa hasidismului. În timpul acelorași călătorii în slujba afacerii familiei va întâlni și o seamnă de maskilim, printre care și Bernard Gunzburg, de la care va învăța germana, franceza, latina, istoria, matematica și științele naturii. Prin Gunzburg Perl va cunoaște toți iluminiștii (evrei) galițieni, devenind el însuși un dedicat promotor al idealurilor haskalei: imensele resurse financiare ale familiei vor fi mobilizate pentru educarea membrilor comunității din care făcea parte, astfel încât în 1813 înființează și devine directorul unei școli în Tarnopolul natal (“Deutsch-Israelitische Hauptschule”), în care alături de tradiționala educație religioasă erau predate tinerilor și materiile generale. Va dărui atât clădirile instituției cât și sinagoga alăturată comunității, după moarte lăsând școlii jumătate din avere, plus biblioteca personală de 8000 de cărți.

Mișcarea iluministă inițiată de Moise Mendelssohn în Occident s-a lovit în Est nu numai de tradiționalismul rabinic, pe care l-a combătut cu destul succes în Vest, ci și de mișcarea populară a hasidim; nu e de mirare astfel, că iluminiștii evrei (maskilim) din Est, cum a fost Perl însuși, percepeau mișcarea hasidică a fi principalul impediment al emancipării populației în sânul căreia se născuseră. Se spune că hasidicii au dansat de bucurie pe mormântul proaspăt al lui Iosif Perl.

În afara memoriilor anti-hasidice adresate autorităților ca și a seriei de lucrări cu caracter polemic sau satiric, și ele îndreptate contra sectei hasidice (ca de exemplu Despre Natura Sectei Hasidice, Descoperitorul de Secrete, Cartea Pregătirii Pentru Iluminare, Testul Virtuosului; alte scrieri ale lui nu s-au păstrat, fiind probabil pentru totdeauna pierdute (la fel ca o bună parte din scrierile lui Menahem Mendl Lefin)), Perl a scris câțiva ani la rând “almanahurile” (cronici, adică) atât de populare în comunitățile evreiești ale vremii; acestea au reprezentat o ocazie excelentă pentru educatorul care se voia a fi pentru răspândirea informațiilor atât de necesare emancipării și integrării noilor generații, totul fiind realizat însă într-un cadru familiar, în care referința religioasă e încă în prim plan, dacă nu și preponderentă.

Referințe și note[modificare | modificare sursă]