John Frusciante

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
John Anthony Frusciante
JohnFruscianteAugust2006.jpg
John Frusciante in 2006
Informații generale
Nume naștere John Anthony Frusciante
Data și locul nașterii 5 martie 1970 (1970-03-05) (44 de ani), New York City, Statele Unite
Gen muzical Rock experimental, muzică de avantgardă, rock alternativ, art rock, electronica, funk rock, ambient, rock psihedelic, rock progresiv, hip hop, synthpop
Instrument(e) Chitară, voce, bas, clape, melodica, clarinet, sintetizator, sintetizator de ritm
Ani de activitate 1988–prezent
Case de discuri Warner Bros., Record Collection, Birdman, American Recordings, Funk Soul Recordings
Interpretare cu Red Hot Chili Peppers, Ataxia, Josh Klinghoffer, The Mars Volta, Omar Rodríguez-López, Venetian Snares, Swahili Blonde, Warpaint, Truth Hurts, Pearl Jam

John Anthony Frusciante (n. 5 martie 1970, New York City, SUA) este un multi-instrumentist, cantautor și producător de muzică și film american. Este cunoscut pentru activitatea sa în cadrul trupei Red Hot Chili Peppers, al cărei membru a fost din 1988 până în 1992, iar apoi din 1998 până în 2007, și cu care a înregistrat 5 albume. Pe lângă Red Hot Chili Peppers, Frusciante a lucrat și cu alți artiști, precum Josh Klinghoffer, Joe Lally, Omar Rodríguez-López, Warpaint, Black Knights sau Wu-Tang Clan.

Frusciante s-a alaturat Red Hot Chili Peppers la varsta de 18 ani, primul sau album cu trupa fiind Mother's Milk (1989). Blood Sugar Sex Magik (1991), succesorul acestuia, a devenit rapid un succes la nivel mondial mondial. Frusciante a fost coplesit de popularitatea castigata peste noapte de formatie dupa lansarea Blood Sugar Sex Magik; a parasit trupa in 1992, retragandu-se din societate si devenind dependent de droguri. In timpul perioadei sale de dependenta, Frusciante a lansat primele sale doua albume solo: Niandra Lades and Usually Just a T-Shirt (1994) si Smile from the Streets You Hold (1997). In 1998, a dus la bun sfarsit tratamentul de dezintoxicare si s-a alaturat din nou Red Hot Chili Peppers. Urmatorul album, Californication (1999), urma sa vanda 16 milioane de copii la nivel mondial. Al treilea sau album solo, To Record Only Water for Ten Days, a fost lansat in 2001, iar urmatorul album cu Red Hot Chili Peppers, By The Way, in 2002. A lansat 6 albume solo in 2004, explorand diferite genuri muzicale si tehnici de inregistrat. Stadium Arcadium, ultimul album al lui Frusciante cu Red Hot Chili Peppers, a aparut in 2006. In 2009, Frusciante a lansat The Empyrean si a anuntat ca a parasit din nou RHCP.

Frusciante a primit recunoastere de la critici pentru stilul sau muzical, clasandu-se numarul 18 in lista din 2003 a Rolling Stone "100 cei mai mari chitaristi din toate timpurile", si 72 pe o editie din 2011 a aceleasi liste. Gibson l-a clasat pe locul 42 intr-un clasament asemanator. A fost votat "cel mai bun chitarist al ultimilor 30 de ani", intr-un sondaj BBC realizat in 2010[1]. Frusciante a fost introdus in Rock And Roll Hall of Fame ca membru al Red Hot Chili Peppers, desi nu a participat la ceremonie.

Biografie[modificare | modificare sursă]

1970-1987: Copilăria[modificare | modificare sursă]

Frusciante s-a născut în Queens, New York, pe 5 martie 1970. Tatăl său, John Sr., este un pianist instruit, iar mama sa, Gail, o solistă care a renunțat la carieră pentru viața de familie[2]. Frusciante și familia sa s-au mutat în Tucson, Arizona. Părinții lui au divorțat, iar el și mama sa s-au mutat în Santa Monica, California[2].

Un an mai tarziu, Frusciante s-a mutat in Mar Vista, Los Angeles, impreuna cu mama lui si un tata vitreg, despre care spune ca "l-a sprijinit si si l-a facut sa se simta bine ca artist"[2].

Frusciante a început să studieze chitariști precum Jeff Beck, Jimmy Page și Jimi Hendrix la unsprezece ani. A renunțat la liceu la șaisprezece ani, cu permisiunea părinților săi. Cu sprijinul lor, s-a mutat la Los Angeles, în vederea dezvoltării competențelor sale muzicale[3].

1988-1992: Red Hot Chili Peppers[modificare | modificare sursă]

Frusciante a participat la primul său concert Red Hot Chili Peppers când avea mai puțin de cincisprezece ani și a devenit rapid un fan devotat[3]. El a început să-l idolatrizeze pe chitaristul Hillel Slovak și a invățat aproape toate liniile de chitară si bas de la Red Hot Chili Peppers.

Frusciante s-a împrietenit cu fostul baterist de la Dead Kennedys, DH Peligro, la începutul anului 1988. Ei au repetat adesea împreună, iar Peligro l-a invitat pe Flea (basistul trupei Red Hot Chili Peppers) să se alăture. Frusciante și Flea au dezvoltat o legatură muzicală imediat; dupa spusele lui Flea, aceea a fost perioada in care a compus linia de bas din Nobody Weird Like Me[4].

Slovak a murit din cauza unei supradoze de heroină în 1988, și bateristul, Jack Irons, incapabil de a se împăca cu moartea lui, a părăsit grupul. Flea i-a propus lui Frusciante să se alăture formatiei și acesta a acceptat. Primul album scris de Frusciante împreuna cu Red Hot Chili Peppers a fost Mother's Milk, apărut în 1989. Frusciante a incercat sa imite stilul fostului chitarist Hillel Slovak. In perioada inregistrarilor, Frusciante a intrat in conflict cu producatorul de la acea vreme, Michael Beinhorn, fiind obligat sa cante intr-un mod nepotrivit lui. Mother's Milk a fost primul album certificat cu aur al formației si a fost albumul RHCP cu cel mai mare succes comercial până la acel moment

În 1991 a apărut Blood Sugar Sex Magik, album care a adus Red Hot Chili Peppers popularitatea mondiala și care este aclamat de critici până în ziua de astăzi, vanzand 13 milioane de copii la nivel mondial[5][6]. Este primul album in care Frusciante a avut libertate maxima de exprimare si albumul in care influentele sale din muzica lui Jimi Hendrix sunt cele mai pregnante.

1992-1997: Dependența de droguri[modificare | modificare sursă]

Frusciante a început să se simtă incomodat de succesul de care avea parte formația, lucru care îl aducea adesea în situația de a se certa cu Anthony Kiedis, și chiar să boicoteze concerte. De asemenea, a dezvoltat o gravă dependenta de droguri. A decis să părăsească trupa în mijlocul turneului Blood Sugar Sex Magik, intrând apoi într-o depresie profundă[7]. Pentru a face față acesteia, Frusciante și-a mărit consumul de heroină, fapt care i-a afectat grav sănătatea[7][8]. "Eram foarte trist, dar întotdeauna mă înveseleam sub influența drogurilor; așadar, trebuia să folosesc droguri tot timpul. Nu am fost niciodată vinovat - am fost întotdeauna foarte mândru să fiu dependent"[9], a spus John. John credea că drogurile sunt singurul mod de a "te asigura că menții contactul cu frumosul, în loc să lași urâțenia lumii să îți corupă sufletul".

Primul său album solo, Niandra Lades and Usually Just a T-Shirt, a fost lansat in 1994. Un Frusciante vizibil afectat de dependentă afirma că a fost scris pentru a crea "muzică interesantă", despre care simțea că nu mai există. Prima parte a Niandra LaDes and Usually Just a T-Shirt a fost înregistrată la puțin timp după terminarea albumului Blood Sugar Sex Magik, iar cea de-a două în timpul turneului albumului sus-menționat[10]. "Running Away Into You" este singura melodie înregistrată după plecarea lui Frusciante din Red Hot Chili Peppers. Albumul prezintă multe elemente de muzică experimentală și are ca tema principala exprimarea spirituală și emoțională.

În 1997, al doilea său album solo a apărut, Smile from the Streets You Hold, despre care a recunoscut că a fost lansat pentru a câștiga bani de droguri[11]. Multe din cântecele de pe Smile au fost înregistrate în aceeași periaoda cu cele de pe Niandra LaDes and Usually Just a T-Shirt.

1997-2002: Dezintoxicarea și revenirea în Red Hot Chili Peppers[modificare | modificare sursă]

În 1997, după mai mult de 5 ani de dependența, Frusciante s-a lăsat brusc de droguri (cold turkey)[12]. Totuși, nici după mai multe luni nu a reușit să-și învingă dependența de cocaină și alcool[12], iar, la cererile prietenului Bob Forrest, Frusciante a intrat la o clinică de dezintoxicare[12]. A fost diagnosticat cu o infecție orală potențial letală, care nu putea fi atenuată decât prin înlocuirea tuturor dinților săi putreziti cu un implant dentar[2]. La aproximativ o lună, Frusciante a părăsit clinica și a intrat din nou în societate[13]. În ciuda experienței sale cu drogurile, Frusciante nu vede acea perioadă ca pe una întunecată, ci ca pe una de renaștere, în care s-a regăsit pe sine și și-a curățat mintea[14].

La începutul anului 1998, Red Hot Chili Peppers l-au concediat pe chitaristul Dave Navarro și au fost pe punctul de a se destrăma. Cu Frusciante dezintoxicat, Kiedis și Flea au crezut că este un moment potrivit să-l invite inapoi in formatie[15]. Când Flea l-a vizitat și i-a cerut să se alăture din nou trupei, Frusciante a inceput sa suspine, spunand că "nimic nu l-ar fi facut mai fericit."[13] Cu Frusciante înapoi la chitara, Chili Peppers au inceput sa inregistreze albumul Californication, lansat în 1999. Pierzandu-si multe din abilitatile sale tehnice de chitarist in perioada dependentei de droguri, Frusciante a recurs la un stil minimalist pe Californication, asa cum reiese din melodii precum Scar Tissue si Purple Stain. Californication a devenit cel mai bine vandut album al trupei, cu peste 16 milioane de copii vandute la nivel mondial[16].

În timpul turneului Californication, Frusciante a scris melodii care urmau să apară pe al treilea său album solo, To Record Only Water for Ten Days (2001). Acest album a fost diferit din punct de vedere stilistic de predecesorii săi, avand mai puține elemente avantgardiste și mai multe electronice și new wave. Compoziția și producerea To Record Only Water for Ten Days au fost mult mai simple și eficiente decât pe albumele sale trecute[17]. Tot în 2001, Frusciante a început înregistrările pentru al patrulea său album cu Red Hot Chili Peppers, By The Way. El consideră acea perioadă una din cele mai fericite din viața sa[18].

By The Way prezinta o noua abordare muzicala din partea lui Frusciante, acesta fiind influentat in mod special de muzica anilor '50 si '60. Majoritatea liniilor de chitara si bas de pe album sunt scrise de el si sunt caracterizate de un stil muzical mult mai melodios - puterea excesiva pe care chitaristul o exercita l-a determinat pe Flea sa-si doreasca sa paraseasca formatia (totusi, John l-a convins sa se razgandeasca). In timpul inregistrarilor, Frusciante a intrat in conflict si cu Rick Rubin, producatorul, cei doi avand viziuni diferite asupra modului cum trebuie mixate melodiile.

Cât timp lucra pentru By The Way, a scris și ceea ce urma să devină Shadows Collide With People și soundtrack-ul filmului The Brown Bunny[19].

2002 - 2007: Albumele din 2004 si Stadium Arcadium[modificare | modificare sursă]

Frusciante in concert cu Red Hot Chili Pepeprs, 2006

În februarie 2004, Frusciante a format o trupă numită Ataxia, împreună cu Josh Klinghoffer și Joe Lally. Grupul a existat doar două săptămâni, timp în care au fost înregistrate aproximativ 90 de minute de melodii[20][21]. Ataxia a lansat doua albume, Automatic Writing (2004) si AW II (2007).

Tot în februarie, Frusciante a lansat albumul Shadows Collide With People, pe care au apărut și câțiva dintre prietenii săi: Klinghoffer, Flea și Chad Smith[22]. În iunie, a anunțat că urma să lanseze 6 noi albume în decursul a 6 luni[23]: The Will to Death, Automatic Writing (Ataxia), DC EP, Inside of Emptiness, A Sphere in the Heart of Silence și Curtains.

În 2005, a intrat din nou în studio cu Red Hot Chili Peppers, pentru a înregistra dublu-albumul Stadium Arcadium, dominat de linii de chitara prelucrate cu ajutorul unui sintetizator modular.

2007 - prezent: Schimbarea genului muzical[modificare | modificare sursă]

2007 - 2009: A doua plecare din Red Hot ChilI Peppers si The Empyrean[modificare | modificare sursă]

În 2007, după încheierea turneului Stadium Arcadium, trupa a decis să facă o pauză pe o perioadă nedefinită de timp[24], iar Frusciante a părăsit a doua oară Red Hot Chili Peppers, pentru a se concetra pe albumele sale solo[25]. Legat de acest eveniment, o lunga perioada de timp Frusciante s-a ferit sa dea detalii. A vorbit pentru prima oara deschis despre acest lucru in august 2013, intr-un interviu acordat Billboard, spunand ca "pur si simplu stiam ca nu voiam sa mai fiu vreodata in trupa"[26]. John povestete cum, odata ce Flea i-a spus ca si-ar dori ca formatia sa faca o pauza de doi ani, a inceput sa devina din ce in ce mai fascinat de muzica si muzicienii electronici, ajungand sa ia cu el sintetizatoarele Roland TB-303 si TR-606 in camerele de hotel pentru a invata sa le programeze (actiunile se petreceau in timpul turneului Stadium Arcadium). Desi nu a parasit formatia decat peste cateva luni de la incheierea turneului, John spune ca era hotarat sa o faca de mult timp si ca "nici macar nu imi mai doream sa ma intorc dupa acea pauza de doi ani".[27] De asemenea, Frusciante povesteste cum se simtea constrans de asteptarile fanilor atunci cand se afla pe scena, nefiind liber sa cante in modul in care isi dorea.

În 2009, Frusciante a lansat The Empyrean[28], un album conceptual inregistrat in perioada 2006-2008, care "spune o singură poveste, atât muzical, cât și liric"[29]. Pe acest album apar și alți muzicieni, printre care fostul coleg de trupă Flea, Josh Klinghoffer și Johnny Marr. Vorbind despre The Empyrean, Frusciante a spus: "Sunt chiar mulțumit de album, l-am ascultat de multe ori pentru experiența psihedelică pe care o furnizează" și recomandă ca albumul să fie "ascultat cât de tare posibil, fiind potrivit sufrageriilor întunecate, noaptea târziu"[28].

2009 - prezent: Albumele electronice (Letur-Lefr, PBX Funicular Intaglio Zone, Outsides, Enclosure) si alte colaborari[modificare | modificare sursă]

Dupa ce a parasit Red Hot Chili Peppers, Frusciante a continuat sa lucreze cu vechiul prieten Omar Rodriguez-Lopez, lansand alaturi de acesta albumele Omar Rodriguez Lopez & John Frusciante si Sepulcros de Miel (ambele in 2010).

Frusciante a inceput sa ia din ce in ce mai in serios visul sau de a face muzica electronica. El povesteste cum a progresat in domeniul acestui gen muzical si cum si-a pierdut tot interesul pentru muzica rock intr-un articol publicat pe site-ul lui in iulie 2012 [30]. Impreuna cu Venetian Snares si Chris McDonald, intr-o trupa numita Speed Dealer Moms, a lansat in 2010 un extended-play.

Letur-Lefr, un EP lansat in iulie 2012, arata o clara departare de stilul consacrat al lui Frusciante, incluzand elemente electronica, hip hop si pop, influentele din muzica rock fiind aproape inexistente. Albumul care l-a succedat, PBX Funicular Intaglio Zone (septembrie 2012), prezinta aceeasi inclinatie a lui Frusciante catre muzica electronica si acid. In august 2013 a aparut Outsides, un extended-play despre care John spune ca este versiunea lui de free-jazz. Cel mai recent album al artistului este Enclosure, lansat in aprilie 2014 si considerat cel mai accesibil dintre creatiile sale electronice.

Schimbarea stilului muzical a fost intampinata cu pareri diferite de fani si de critici; Fred Thomas de la Allmusic spune ca "drumul atotschimbator al carierei lui John Frusciante este unul cel putin ciudat. [...] Este incontestabil totusi ca Frusciante nu ar fi sincer cu sine prin aceasta muzica ciudata."[31]

In perioada 2009 - 2014, Frusciante a contribuit la o serie de alte proiecte muzicale, in mod notabil lucrand cu grupul hip hop Black Knights, trupa pentru care a produs trei albume - Medieval Chamber (ianuarie 2014), The Almighty (iulie 2014), si All Skills No Luck (decembrie 2014). De asemenea, a fost parte a trupei Kimono Kult, alaturi de Omar Rodriguez-Lopez, sotia sa Nicole Turley si alti muzicieni. Kimono Kult a lansat in martie 2014 albumul Hiding in the Light[32].

Stilul muzical[modificare | modificare sursă]

Stilul muzical Frusciante a evoluat de-a lungul carierei sale. Deși a primit o recunoaștere moderată pentru munca sa, de curând criticii de muzică și chitaristii au început să-l recunoască ca fiind unul din cei mai buni chitariști din lume. În octombrie 2003, el a fost clasat al optsprezecelea în lista Rolling Stone "100 Cei mai mari chitariști din toate timpurile"[33]. În general, sunetul lui este, de asemenea, definit de o afinitate pentru chitare de epocă.

Discografie[modificare | modificare sursă]

Ca "John Frusciante"[modificare | modificare sursă]

Ca "Trickfinger"[modificare | modificare sursă]

Ca producător[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.bbc.co.uk/6music/news/20100409_axefactor.shtml accesat 11 ianuarie 2014
  2. ^ a b c d Rotondigic, James (November, 1997). "Till I Reach the Higher Ground". Guitar Player.
  3. ^ a b http://web.archive.org/web/20081224100730/http://www.rollingstone.com/news/coverstory/chilipeppers_tattooed_love_boys/page/1 accesat 11 ianuarie 2014
  4. ^ Notele de pe reissue-ul din 2003 al Mother's Milk
  5. ^ http://web.archive.org/web/20090224021621/http://www.billboard.com/artist/364771/red+hot+chili+peppers/chart accesat 11 ianuarie 2014
  6. ^ http://www.billboard.com/artist/364771/red+hot+chili+peppers/biography accesat 11 ianuarie 2014
  7. ^ a b http://web.archive.org/web/20070928042122/www.johnfrusciante.com/interviews/translation_mucchioselvaggio.pdf accesat 11 ianuarie 2014
  8. ^ "Water Music". Rock Sound #21
  9. ^ Sullivan, Kate (August 2002). "Interview with Flea, Anthony and John". Spin.
  10. ^ http://web.archive.org/web/20071010131249/www.johnfrusciante.com/music/niandra.php accesat 11 ianuarie 2014
  11. ^ http://web.archive.org/web/20070928042137/www.johnfrusciante.com/music/smile.php accesat 11 ianuarie 2014
  12. ^ a b c Kiedis, Sloman, 2004. p. 407
  13. ^ a b Kiedis, Sloman, 2004. p. 408
  14. ^ Bryant, Tom. (May 3, 2006) "War Ensemble." Kerrang!
  15. ^ Kiedis, Sloman, 2004. p. 404
  16. ^ http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:wINBkbq55DIJ:prince.org/msg/8/304825+Billboard+Magazine:+300+Best+Selling+Albums+(Worldwide)+green+day&cd=1&hl=es&ct=clnk&gl=pe accesat 11 ianuarie 2014
  17. ^ http://web.archive.org/web/20090525091015/http://rollingstone.com/artists/johnfrusciante/albums/album/103023/review/5942707/to_record_only_water_for_ten_days accesat 11 ianuarie 2014
  18. ^ Dalley, Helen (August 2002). "John Frusciante" Total Guitar.
  19. ^ Guitar World Acoustic, February/March 2004.
  20. ^ http://web.archive.org/web/20071019051807/http://www.johnfrusciante.com/news.php accesat 11 ianuarie 2014
  21. ^ http://web.archive.org/web/20071023070925/http://www.johnfrusciante.com/music/automatic_writing.php accesat 11 ianuarie 2014
  22. ^ Notele de pe albumul Shadows Collide With People
  23. ^ http://www.ultimate-guitar.com/news/upcoming_releases/frusciante_prepares_a_feast.html accesat 11 ianuarie 2014
  24. ^ http://www.rollingstone.com/music/news/q-a-anthony-kiedis-20080519 accesat 11 ianuarie 2014
  25. ^ http://web.archive.org/web/20100105185126/http://www.rollingstone.com/rockdaily/index.php/2009/12/17/john-frusciante-quits-red-hot-chili-peppers-with-no-drama/ accesat 11 ianuarie 2014
  26. ^ http://www.billboard.com/articles/news/5657748/john-frusciante-qa-on-his-electronic-evolution-and-why-hes-done-with-rock accesat 11 ianuarie 2014
  27. ^ http://www.billboard.com/articles/news/5657748/john-frusciante-qa-on-his-electronic-evolution-and-why-hes-done-with-rock accesat 11 ianuarie 2014
  28. ^ a b http://bestmusiclive.com/2008/11/28/john-frusciante-of-rhcp-to-release-the-empyrean-on-record-collection-january-09/ accesat 11 ianuarie 2014
  29. ^ http://www.billboard.com/articles/news/5657748/john-frusciante-qa-on-his-electronic-evolution-and-why-hes-done-with-rock accesat 11 ianuarie 2014
  30. ^ http://johnfrusciante.com/article/my-recent-history accesat 11 ianuarie 2014
  31. ^ http://www.allmusic.com/album/pbx-funicular-intaglio-zone-mw0002420829 accesat 11 ianuarie 2014
  32. ^ https://neuroticyellrecords.bandcamp.com/album/hiding-in-the-light accesat 11 ianuarie 2014
  33. ^ http://www.rollingstone.com/music/lists/100-greatest-guitarists-of-all-time-19691231/john-frusciante-19691231

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]