Johannes Bückler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Johannes Bückler

Johannes Bückler (franc. Jean Buckler; supranumit "Schinderhannes"; n. 25 mai 1783, sau în toamna anului 1779 în Miehlen lângă Nastätten – d. 21 noiembrie 1803, Mainz) a fost un tâlhar german. El a comis 130 de infracțiuni dintre care cele mai multe au fost furturi, șantaj sau jafuri. Johannes Bückler a avut în total 93 de ortaci. Carl Zuckmayer descrie tâlharul din Hunsrück (Taunus) în poezia sa:

  • "Das ist der Schinderhannes, Der Lumpenhund, der Galgenstrick, Der Schrecken jedes Mannes, Und auch der Weiber Stück …"
  • "Schinderhannes zdrențărosul, bun de spânzurat, este spaima fiecărui bărbat, dar și al femeilor.."

Date biografice[modificare | modificare sursă]

Numele de "Schinderhannes" (germ. schinden - a jupui) ajută la stabilirea ocupației lui Bückler, care a făcut ucenicia în jupuirea pieilor de animale. Cerecetările din anii 1802, 1803 au arătat că și strămoșii lui din partea tatălui au avut aceași ocupație. Cariera criminală a început-o la vârsta de 15 ani, prin furtul din satul vecin a unui ludovic de aur. În timpul uceniciei a fost de mai multe ori bătut din cauza unor furturi și în cele din urmă este alungat de meșterul Nagel din Bärenbach. După părerea lui Bückler, el ar fi fost îndreptățit să primească acești bani. În general se spune despre el că Bückler ar fi fost capul bandei de tâlhari. În urma cercetărilor actuale s-a stabilit că această afirmație este falsă. Până la arestarea lui în februarie 1799, Bückler a furat peste 40 de vite și cai. El este bănuit de uciderea a două persoane, a lui Plackenklos și a evreului Seligmann. Investigațiile din timpul procesului însă n-au reușit să dovedească că el ar fi fost făptașul crimei. Abia după evadarea din închisoarea din Simmern/Hunsrück a devenit tâlhar renumit prin jafuri, șantaje. În acțiunile sale ar fi avut cinci complici. Majoritatea jafurilor lui sunt comise contra evreilor, dar la procesul următor nu poate fi acuzat de crimă. Prin anii 1800 a fost un tâlhar vestit, oamenii înstăriți plăteau sau făceau pază, pentru a se apăra contra bandei lui Bückler. Până azi unii sunt de părere că Bückler jefuia numai bogătașii, francezii sau evreii. El însă era considerat în timpul lui o persoană cu trăsături negative și de populația săracă. În timpul ocupației franceze, de cazul lui s-a ocupat personal comisarul general Jollivet. Schinderhannes ca să scape de urmăritori călătorește ca negustor, purtând pseudonimul de Jakob Ofenloch. La 31 mai 1802, reușește să scape din capcana întinsă de autorități, declarând că este un tânăr care dorește să se înroleze ca soldat. Abia în Limburg el este recunoscut și arestat fiind dus sub o escortă severă la Frankfurt am Main. În timpul cerecetărilor el declară este de acord să recunoască faptele sale. După mai multe interogatorii autoritățile franceze hotăresc în noiembrie 1803 în Mainz, exetutarea lui, acuzația fiind jafuri înarmate.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Johann Nikolaus Becker, Anton Keil: Actenmäßige Geschichte der Räuberbanden an den beyden Ufern des Rheins; Köln, 1804
    Reprints: Wiesbaden: Fourier, 1978 (1982, 1988); ISBN 3-921695-12-0; Leipzig: Reprint Zentralantiquariat der DDR, 1988; ISBN 3-7463-0103-3
  • Udo Fleck: „Ein Messer in der Hand und eins im Maul!“ – Die Schinderhannesbande (1796–1803): in: Sigrid Schmitt, Michael Matheus (Hrsg.): Kriminalität und Gesellschaft in Spätmittelalter und Neuzeit; Stuttgart, 2005; S. 95–117; ISBN 3-515-08281-6. [1]
  • Manfred Franke: Schinderhannes: das kurze, wilde Leben des Johannes Bückler, neu erzählt nach alten Protokollen, Briefen und Zeitungsberichten; Hildesheim: Claasen, 1993; ISBN 3-546-00041-2
  • de Reinhard Jakob: Schinderhannes. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). Band 22. Duncker & Humblot, Berlin 2005, p. 785 f.
  • Helmut Kreuzer: „Schinderhannes“: ein Räuber um 1800 bei Clara Viebig, Carl Zuckmayer und Gerd Fuchs. Zum 200. Jahrestag der Hinrichtung Johannes Bücklers in Mainz am 21. November 1803; in: Suevica. Beiträge zur schwäbischen Literatur- und Geistesgeschichte 9 (2001/2002); Stuttgart [2005], S. 179–197; ISBN 3-88099-428-5
  • Edmund Nacken: Schinderhannes, Räuber oder Rebell; Simmern: F. Böhmer, 1961
  • Mark Scheibe: Die Strafjustiz in Mainz und Frankfurt/M. 1796–1803, unter besonderer Berücksichtigung des Verfahrens gegen den Serienstraftäter Johannes Bückler, genannt Schinderhannes, 1802/03, Kelkheim: Historische Kommission für die Rheinlande 1789–1815, 1. Auflage 2009; ISBN 978-3-9813188-0-7 (erstmalige juristische Aufarbeitung des Falls)
  • Mark Scheibe: Schinderhannes. Nichtsnutz, Pferdedieb, Räuberhauptmann? (unter erstmaliger Aufarbeitung aller nachweisbaren 130 Straftaten des Räubers); Kelkheim: Historische Kommission für die Rheinlande 1789–1815, 4. Aufl., 2008, ISBN 978-3000242991
  • Mark Scheibe (Hg.): Schinderhannes und seine Bande oder Johann Bücklers und seiner Gesellen merkwürdige Geschichte, Verbrechen, Verurtheilung und Hinrichtung. Aus den Kriminalakten gezogen und der Wahrheit gemäß erzählt. (Nachdruck der Ausgabe von 1804); Kelkheim: Historische Kommission für die Rheinlande 1789–1815, 2. Auflage 2009; ISBN 978-3-9813188-1-4
  • de Schüler: Schinderhannes, articol din: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). Volumul 31, Leipzig, 1890, p. 281–286.
  • Rainer Thielen: Schinderhannes – Sohn des Nordpfälzer Berglandes; Otterbach 2003; ISBN 3-87022-307-3

Legături externe[modificare | modificare sursă]

În limba germană:

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Johannes Bückler