Johann Baptist Coronini-Cronberg

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Contele Ioan de Coronini-Cronberg ca guvernator militar și civil pe la 1850

Johann Baptist Alexius conte Coronini de Cronberg (n. 16 noiembrie 1794, Görz - d. 26 iulie 1880 în castelul Sf. Petru lângă Görz) a fost descendentul ramurii italiene a unei familii străvechi din Imperiul Franc. Strămoșul său a fost Rudolph von Cronberg (d. 866) cancelarul împăratului Ludovic cel Pios și constructor al castelului Cronberg in apropiere de Frankfurt, de unde provine numele de familie. Johann Baptist a fost un geneal de infanterie (Feldzeugmeister) austriac și deținător al regimentului nr. 6 "Carol I al României", guvernator militar și civil al Voivodinei sârbești și Banatului timișean, apoi Ban al Croației.[1][2]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Johann Baptist Coronini-Cronberg și câțiva soldați și ofițeri austrieci în fața casei Meitani în București
Contele Ioan de Coronini-Cronberg ca Feldzeugmeister în 1861

Coronini sa alăturat în 1813 ca cadet unui corp austriac de pionieri, după acea a servit în 1814 într-un corp liber italian sub comanda colonelului Schneider în timpul războaielor napoleonene. Din 1824 până în 1831 a apărut în serviciul Ducatului Modena, apoi, s-a întors în Austria. Ca căpitan a fost mai mulți ani trimis în Italia, până când a fost desemnat cămăraș al arhiducelui Francisc Carol al Austriei și numit educător al viitorului împărat Franz Joseph I în 1836. Celălalt fiu, Arhiducele Carol Ludovic al Austriei, a fost învățat de către contele Karl de Morzin.[3] Un an mai târziu Johann Baptist a fost avansat la rangul de maior, în 1843 la acel de colonel.[4]

În timpul revoluției în Imperiul Austriac a deținut la 26 iunie 1848 gradul de Generalmajor imperial imperial. A apărat pasurile din Tirolul de Sud, prevenind o invazie a armatelor revoluționare italiene. La 22 iulie 1849 a fost ridicat la gradul de General-locotenent (Feldmarschalleutnant),[5] primind comanda militară și civilă asupra Voivodinei sârbești și al Banatul timișean.[4] La data de 1 februarie 1851 a devenit primul titular al nou-inființatului regiment imperial de Infanterie nr. 6, "Carol I, Regele României",[6] apoi a mai fost desemnat ca președinte al Comisiei privind reforma școlilor militare în același an. În 1854, în timpul Războiului Crimeii, a ocupat Valahia, pe care a controlat-o până în 1856.

Între 28 iulie 1859 și 19 iunie 1860 a fost ban al Croației. În ziua demisiei sale ca Ban, a fost onorat cu titlul de Feldzeugmeister ad honores (de onoare) și a urmat generalului Ludwig cavaler de Benedek la 20 octombrie a anului pe postul de comandant militar al Ungariei, apoi a primit rangul de Feldzeugmeister adevărat la 1 septembrie 1861. Aceasta funcție a deținut-o până la pensionarea la cererea sa. I-a fost permis să se retragă pe ziua de 18 aprilie 1865.[5]

Generalul a fost decorat în timpul vieții cu înalte decorări, ca de exemplu cu acele al Ordinului Lânii de Aur (Cavaler), Crucii Mari al Ordinului Imperial al Coroanei de Fier cu decorație de război de clasa 1 cu decorație de război, Crucii Mari al Ordinului Imperial Leopold, Ordinului austriac al Crucii de Merit cu decorație de război și Crucii Mari al Ordinului Regal unguresc Sf. Ștefan.[2]

Comuna Coronini, Caraș-Severin îi poartă numele.

Familia[modificare | modificare sursă]

Generalul a fost fiul lui Johann Baptist Clemens conte Coronini von Cronberg (n. 13 septembrie 1761, Görz - d. 18 noiembrie 1847 tot acolo), cămărar imperial, care s-a însurat cu contesa Eleonora Aloysia de Stras(s)oldo (n. 19 noiembrie 1764 - d. 5 decembrie 1842, Görz) pe 28 aprilie 1791. Johann Baptist a fost căsătorit cu contesa Marianna Testa-Carcano-Marsciano (n. 28 iulie 1797, Orvieto – d. 16 august 1855, Görz) și tatăl politicianului Franz conte de Coronini-Cronberg (n. 31. iulie 1830, Viena – 25 august 1901, Görz).[1][7]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Prof. Dr. Ernst Heinrich Kneschke: „Deutsche Grafenhäuser der Gegenwart: in heraldischer, historischer und genealogischer Beziehung“, vol. 1, A-K, Editura T. O. Weigel, Leipzig 1852, p. 167 pp.
  2. ^ a b "Wiener Zeitung" din 27 iulie 1880, p. 2
  3. ^ Anton Bettelheim: „Biographisches Jahrbuch und Deutscher Nekrolog“, vol. 2, Editura Georg Reimer, Berlin 1898, p. 445
  4. ^ a b http://www.biographien.ac.at/oebl/oebl_C/Coronini-Cronberg_Johann-Baptist_1794_1880.xml
  5. ^ a b Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalität 1816–1918, Österreichisches Staatsarchiv, 1907, p. 29
  6. ^ Geschichte des K. und K. Infanterieregiments Karl I., König von Rumänien, Nr. 6., 1851-1907, Editura Regimentului, 1908, p. 6
  7. ^ Johann Baptist Coronini-Cronberg bei geneall.net

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Nach den Tagebüchern des FZM Grafen Johann Bapt. Coronini-Cronberg mitgeteilt vom Grafen Rudolf Coronini-Cronberg“ in „Österreichische Rundschau“, vol. 36, Editura Carl Konegen, Viena 1913
  • Winfried Baumgart und Martin Senner (Hrsg.): „Akten zur Geschichte des Krimkriegs - Englische Akten, seria 3, vol. 3 (3 decembrie 1854 până la 9 septembrie 1855)“, Editura Oldenbourg, München 1994, ISBN 3 486 56053 0
  • Winfried Baumgart (Hrsg.): „Akten zur Geschichte des Krimkriegs: Österreichische Akten, seria 1, vol. 3 (10 septembrie 1855 până la 24 mai 1856), Editura Oldenbourg, München - Viena 1979, ISBN 3-486-48691-8

Weblinks[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Johann Baptist Coronini-Cronberg