Jocuri video

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jocul Pac-Man conceput de firma Namco a fost un hit şi a devenit un adevărat fenomen cultural. Jocul a lansat un desen animat şi cantece pop, devenind unul dintre cele mai copiate jocuri din toate timpurile

Un joc video este un joc electronic în care se interacţionează cu o interfaţă grafică pentru a genera răspuns vizual pe un ecran. Jocurile video în general au un sistem de recompensare a utilizatorului, de obicei se ţine scorul, acest sistem depinzând de îndeplinirea unor anumite obiective în joc.

[modifică] Platforme

Termenul joc pe calculator sau "joc pe PC" se referă la un joc care este jucat pe un PC, unde monitorul este principalul mijloc de feedback şi care foloseşte dispozitiv de control un periferic de intrare, de obicei butonarea unui joystick (jocuri din arcade-uri), o combinaţie tastatură & maus/trackball sau un controller, ori o combinaţie dintre cele de mai sus. Jocuri pe calculator sunt denumite şi jocurile în mod text sau jocuri care folosesc şi alte metode care includ sunetul sau vibraţia ca principalul mijloc de feedback, dar in momentul actual apar prea puţine jocuri noi care intră în aceste categorii.

Pentru informaţii specifice privind "jocurile pe calculator", vedeţi joc pentru calculator.

Termenul "Joc pentru consolă" se referă la un joc care este jucat pe un sistem conceput special pentru aceasta, sistem care poate fi conectat la un televizor sau la un monitor. Denumirea de "joc video" poate fi folosită şi pentru a descrie software făcut şi pentru alte dispozitive: telefoanele mobile, PDA, calculatoare ştiinţifice performante, ceasuri electronice, camere video digitale, aparate foto digitale, MP3 playere.

[modifică] Istoric

[modifică] Începuturi

Primele jocuri video au fost realizate intre anii 1950 si 1960 de Jon Snell şi rulau pe platforme cum ar fi osciloscopul, sau computere EDSAC. Cel mai vechi joc pe calculator, o simulare de rachete, a fost creat in 1947 de către Thomas T. Goldsmith Jr. şi de Estle Ray Mann^[1]. O cerere pentru acordarea de drepturi de autor a fost făcută pe 25 Ianuarie 1947 si patentată ca U.S. Patent #2,455,992 din data de 14 decembrie 1948. Mai târziu în 1952, o versiune a jocului X şi 0 numită Noughts and Crosses a fost creată de A. S. Douglas ca parte a disertaţiei de doctorat la Universitatea din Cambridge. Jocul rula pe un computer al universităţii numit Electronic Delay Storage Automatic Calculator (EDSAC). În 1958 William Higinbotham - care a ajutat să se construiască prima bombă atomică - a creat Tennis For Two în laboratoarele naţionale din Brookhaven, situate in Upton, New York, pentru a distra vizitatorii laboratorului. În 1962 Steve Russel a creat jocul Spacewar!^[2], un joc de simulare spaţială. Programul rula pe un DEC PDP-1 şi este considerat de mulţi specialişti atât primul joc pentru calculator cât şi printre cele mai importante realizate vreodată.^[3] Jocul s-a răspândit rapid la universităţi şi laboratoare de cercetare din tară. În 1968 Ralph Baer, care va fi cunoscut mai târziu şi ca Părintele Jocurilor Video, a patentat o versiune a unei console de jocuri numită Television Gaming and Training Apparatus. În 1967, Baer a creat un joc gen ping-pong pentru consolă care semăna cu Tennis for Two (şi cu viitorul joc arcade Pong). A lucrat cu Magnavox şi a creat in 1972 prima consolă, numită Magnavox Odyssey^[4].

[modifică] Epoca de aur a jocurilor Arcade

Pentru detalii, vezi articolul  Epoca de aur a jocurilor Arcadevezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Pong a adus jocurile video in viaţa de zi cu zi

Jocurile Arcade au fost dezvoltate in anii '70 şi datorită uşurinţei utilizării au căpătat o popularitate imensă ceea ce a dus la perioadă de aproximativ un deceniu numită şi epoca de aur a jocurilor Arcade. Primul joc arcade coin-operated (funcţiona doar cu bani) a fost Computer Space, creat în 1971 de Nolan Bushnell. În acele timpuri, înainte de apariţia sălilor de jocuri (numite arcade-uri), jocurile electronice erau puse in baruri şi taverne. Gradul ridicat de complexitate şi faptul că jocul necesita ca utilizatorul să citească un set de instrucţiuni înainte să se joace, a dus la o popularitate foarte scăzută în aceste locaţii, aşa că Nolan s-a văzut nevoit să caute noi idei^[5].

În primăvara lui 1972, Bushnell a fost prezent la o demonstraţie a sistemului Magnavox Odyssey in California şi a jucat jocul de ping-pong al lui Baer pentru prima dată ^[4]. La puţin timp dup[ aceasta el şi cu încă un prieten, Ted Dabney, au format o companie numită Atari (prietenul a fost acelaşi care a avut ideea pentru restaurantele Chuck. E. Cheese) apoi au angajat un inginer electronist pe nume Al Alcorn ca designer principal ^[6]. Iniţial Al trebuia să lucreze la un joc de curse dar din cauza complexităţii Nolan a decis ca Acorn să construiască un joc de ping-pong, o copie după jocul Tenis al consolei Odyssey ^[4]. Jocul era aşa de distractiv încât Nolan a decis ca să îl comercializeze, dar din cauză că dispozitivul avea numele Ping-Pong care era deja folosit, s-au mulţumit să îl numească PONG^[6]. Interfaţa intuitivă a dus la succesul în baruri a jocului şi a iniţiat era jocurilor arcade.

[modifică] Console

[modifică] Prima generaţie (1972-1977)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (prima generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În anii '70 a avut loc lansarea primei console de jocuri. Patentul pentru Magnavox Odyssey creată de Baer a fost acordat in 1972 si a bătătorit calea pe care o vor urma consolele următoare. Pentru o vreme companiile cu produse similare (inclusiv Atari) au fost nevoite să plătească licenţă. Odată cu apariţia versiunii de acasă a PONG (la început sub egida Sears Tele-Games), în preajma crăciunului anului 1975, popularitatea jocurile video a crescut. Succesul jocului PONG a făcut să apară sute de clone, printre care şi Coleco Telstar.

[modifică] A doua generaţie (1977-1983

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a doua generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

La primele console, codul maşină pentru unul sau mai multe jocuri se făcea cu ajutorul logicii discrete şi era codat direct în microcipuri, așa că alte jocuri adiţionale nu puteau fi rulate. În anii '70 jocurile au început să fie distribuite şi cu ajutorul casetelor. Programele erau stocate pe chip-uri ROM care erau montate în casete de plastic, acestea putând fi introduse în sloturile de pe console. Atunci când casetele erau introduse, microprocesoarele din console citeau din memoria casetei apoi rulau programul stocat.

Trei sisteme au dominat era consolelor de a doua generaţie în America de Nord, acestea având vânzări cu mult mai mari ca acele ale produselor rivale:

• În 1977, Atari a lansat consola pe bază de casetă: Video Computer System (VCS), ulterior denumită Atari 2600^[7]. . Nouă jocuri au fost lansate pentru sezonul sărbătorilor, mulţumită acestora ajunge să fie una dintre cele mai populare console a primelor generaţii^[8].

• Intellivision, a firmei Mattel, lansată în 1980. Deşi cronologic parte a ceea ce se numeşte era pe 8 biţi, Intellivison avea un procesor unic, cu instrucţiuni pe 10 biţi ^[9] (odată cu mărirea numărului de biţi se ajungea la o viteză sporită şi exista o varietate mai mare de instrucţiuni) şi regiştri pe 16 biţi. Sistemul avea o grafică superioară consolei de la Atari^[10], acest lucru ajutând Intellivion să devină foarte populară.

• Colecovision, o consolă şi mai puternică decât restul sistemelor disponibile a apărut pe piață în 1982 ^[11]. Vânzările sistemului au crescut, dar din cauza prezenţei a trei mari console pe piaţă şi apariţia unei multitudini de jocuri de calitate scăzută ce aveau să umple până la refuz rafturile magazinelor, piaţa se va prăbuşi la numai un an după lansare.

În 1979, compania Activision a fost creată de foşti programatori de la Atari, nemulţumiţi de politica firmei^[12]. A fost prima companie dezvoltatoare de jocuri.

În 1983 a avut loc o scădere bruscă a popularităţii jocurilor numită şi video game crash of 1983 care a fost provocată de suprasaturarea pieţei din cauza calităţii foarte proaste a jocurilor oferite de terţi, in special cele pentru sistemele Atari ^[13]

[modifică] A treia generaţie (1985-1989)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a treia generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Consola Nintendo Entertainment System (NES) al firmei Nintendo a ajuns în America de Nord in 1985 şi de una singură a adus în prim plan piaţa de consum pentru acasă. Sega a lansat imediat după, consola proprie numită Sega Master System, dar acest sistem nefiind capabil să ajungă la nivelul de popularitate al NES. Nintendo a continuat şi a creat unele dintre cele mai cunoscute personaje din jocuri cum ar fi Mario Bros. sau Wario şi alte francize, multe dintre ele incă păstrându-şi popularitatea chiar şi în ziua de astăzi. Unul dintre factorii majori ai notorietăţii a fost că Nintendo a restricţionat suportul pentru terţi, limitând numărul de jocuri pe care le puteau ei produce (numai 5 jocuri pe an). Nintendo a creat un Sigiliu de Aprobare (Seal of Approval), pentru a ajuta jucătorii sa aleagă jocurile ce îndeplinesc standardul impus de Nintendo.

Ultimele două decenii de istorie a jocurilor video au fost marcate de pieţe separate pentru jocuri pe consolă, PC şi pentru console portabile. În 1989, Nintendo a lansat Game Boy, prima consolă portabilă şi au distribuit jocul de puzzle Tetris împreună cu sistemul, pentru că Nintendo a crezut că un joc de puzzle va aduce mai mulţi consumatori^[14]. Aproape în acelaşi timp au apărut alte console portabile, printre care Sega Game Gear şi Atari Lynx, care deşi mai performante, aveau o durată a bateriei redusăşi mai puţine jocuri decât Game Boy^[15]. În timp ce producţia altor sisteme portabile a rămas activă până la mijlocul anilor '90, Game Boy a rămas în topul vânzărilor de-a lungul vieţii sale.

[modifică] A patra generaţie (1989-1996)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a patra generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Mortal Kombat,lansat pe SNES şi Genesis în acelaşi timp, a devenit una dintre cele mai populare francize ale tuturor timpurilor

Piaţa nord americană a fost dominată ^[16] de Sega Genesis imediat după debutul ei în 1989. Sistemul SNES s-a dovedit a fi un rival foarte puternic încă de la apariţia lui în 1991^[17]. TurboGrafx 16 al NEC a fost primul sistem pe 16 biţi comercializat în America de Nord, dar din cauza lipsei unei game variate de jocuri în limba engleză şi a strategiei de marketing excelente a celor de la Sega,nu a avut succes la publicul american. În Japonia s-a întâmplat exact contrariul, Turbografx 16 (în Japonia era consola era numită PC Engine) a avut mai mult succes ca Famicom (SNES) sau ca Mega Drive (Genesis).PC Engine a pierdut într-un final poziţia de lider în faţa Super Famicom dar datorită numărului mare de utilizatori fideli, producătorii au continuat să lanseze jocuri până la sfârşitul anilor 90.

Unităţile CD-ROM au apărut prima dată pentru această generaţie de console, iar apoi pentru Mega Drive în 1991. Grafica 3D a apărut pentru prima dată pe aceste console şi era posibilă doar cu ajutorul unor procesoare adiţionale aflate în casetele cu jocuri. ^[18]

Neo-Geo a fost cea mai scumpă consolă la lansarea ei în 1990. Un atu al ei a fost o redare foarte bună a sunetului şi o grafică 2D de înaltă calitate, mult mai avansată decât a competitorilor, acest lucru datorându-se hardware-ului care era acelaşi ce se găsea în jocurile arcade ale firmei SNK^[19].

Super Mario 64 a devenit definitoriu pentru jocurile 3D de platformă

[modifică] A cincea generaţie (1989-1996)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a cincea generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

În 1994-1995, Sega a lansat Sega Saturn şi Sony a debutat in pe scena jocurilor video cu PlayStation. Ambele console foloseau tehnologie pe 32 de biti; uşa pentru dezvoltarea jocurilor 3D era deschisa. După multe amânări, Nintendo a lansat consola pe 64 de biti, Nintendo 64 în 1996, vânzând mai mult de 1,5 milioane de unităţi în doar trei luni. Jocul Super Mario 64 a devenit definitoriu pentru jocurile 3D de platformă. În 1996 avandu-şi debutul pe PlayStation, PaRappa the Rapper a făcut popular un nou gen de jocuri în Japonia, jocurile video muzicale, Dance Dance Revolution şi Beatmania urmându-i şi devenind atracţii omniprezente în arcade-urile Japoneze. Au fost cunoscute sub numele de jocuri Bemani, nume derivat din Beatmania.

Alte jocuri memorabile ale erei includ: GoldenEye 007 (1997) de pe Nintendo 64 care a fost aclamat de critici pentru inovaţiile aduse şi pentru că a fost primul First Person Shooter (FPS) de succes pentru o consolă. Trecerea seriei The Legend of Zelda de la 2D la 3D s-a făcut prin jocul The Legend of Zelda: Ocarina of Time (1998), considerat unul dintre cele mai bune jocuri vreodată. Unul dintre jocurile populare de pe PlayStation a fost Metal Gear Solid (1998) care a pus bazele jocurilor de tip stealth.Până la sfârşitul anilor 90, Sony a devenit un competitor de temut pe piaţa jocurilor video.

111.25 milioane de exemplare de Playstation 2 au fost vândute în întreaga lume

[modifică] A şasea generaţie (1998 - 2005)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a şasea generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Sega Dreamcast, lansată în 1998 avut succes în Japonia dar a avut vânzări dezamăgitoare în America de Nord, constrângând Sega să se retragă de pe piaţa consolelor. PlayStation 2 apărută în anul 2000 a fost a doua consolă din generaţia pe 128 biti care s-a lansat apoi urmându-i în 2001 Nintendo GameCube şi Microsoft Xbox. Această generaţie de console s-a remarcat prin controversele majore pe care le-a provocat din cauza jocurilor cu conţinut mare de sex, crimă, violenţă, consum de droguri, propagandă socială, cât şi subiecte divergente de genul religiei, politicii, feminismului şi economiei.

1998

• Sega lansează Dreamcast în Japonia. Ajunge în SUA în anul 1999
• Dance Dance Revolution este lansat în Japonia.
• Nintendo lansează Game Boy Color.
• Connectix Corporation lansează Virtual Game Station, un emulator de PlayStation. Sony a pierdut procesul lansat contra firmei Connectix. Compania Bleem lansează Bleem!, un alt emulator de PlayStation.

2000

• Sony lansează PlayStation 2.
• The Sims a fost lansat. A fost un hit instant şi a devenit cel mai bine vândut joc pe calculator al tuturor timpurilor, depăşind Myst.

2001

• Nintendo lansează GameCube şi succesorul Game Boy Color, handheld-ulGame Boy Advance.

Xbox, tichetul de intrare a firmei Microsoft pe piaţa consolelor.

• Microsoft întră în industria jocurilor video lansând consola Xbox. Jocul de căpătâi, Halo, este disponibil la lansarea sistemului.
• Sega anunţă că nu vor mai fabrica hardware şi discontinuă consola Dreamcast. Cu toate acestea pe Dreamcast au continuat să se publice jocuri destinate gamerilor înrăiţi ca shootere arcade, aventuri grafice sau software homebrew.
• Grand Theft Auto III este lansat.

2002

• Sega devine dezvoltator terţ şi lansează jocuri pentru toate celelalte console şi pentru PC.

2003

• Infogrames, firma ce deţinea proprietatea intelectuală companiei Atari îşi schimbă numele în Atari.
• Nintendo lansează mult îmbunătăţitul Game Boy Advance SP în Martie.
• Nokia întră pe piaţa consolelor handheld cu hibridul consolă-telefon N-Gage, pe 7 Octombrie.
• PS2 Linux Kit este lansat

2004

• Halo 2 devine cel mai bine vândut joc pe consola Xbox.

2005

• Resident Evil 4 pentru Nintendo GameCube este considerat de critici cel mai bun joc al anului

2006

• Sony anunţă oprirea fabricării PSOne în Martie
• Reggie Fils-Aime devine preşedintele firmei Nintendo of America pe 25 Mai, 2006
• PlayStation ajunge să fie prima consolă care se vinde în 103 milioane de exemplare

[modifică] A şaptea generaţie (2005 - prezent)

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria consolelor de jocuri (a şaptea generaţie)vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Pe primul loc în topul vânzărilor din actuala generaţie de console este Nintendo Wii care a revoluţionat gaming-ul datorită controller-ului neobişnuit în forma de o telecomandă dotat cu senzori de mişcare. Noua consolă de la Sony: PlayStation 3 are un atribut valoros prin opţiunea de instalare a unei distribuţii de Linux ca sistem de operare, acest lucru fiind exploatat de comunitatea de gameri prin emularea mult mai simlă a consolelor mai vechi. Xbox360, consola fabricată de Microsoft are ca avantaj că a fost lansată înaintea celor de mai sus, astfel deţinând o gamă variată de jocuri.

[modifică] Genuri de jocuri

Pentru detalii, vezi articolul  Genuri de jocuri videovezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Jocurile au fost întotdeauna mai uşor de clasificat după genul lor, din cauza constrângerilor tehnice a diferitelor platforme. Odată cu trecerea anilor şi creşterea banilor destinaţi producţiei jocurilor video, valoarea comercială a crescut iar cererea de talent creativ a obligat companiile să aducă artişti din afara industrei de specialitate. Refolosirea unor anumite genuri este cel mai bine observată în încercarea de a stabili "francize", care de obicei folosesc aceleaşi caractere, situaţii, conflicte şi teme de-a lungul continuărilor. Din cauza acestui lucru, deşi multe jocuri sunt o combinaţie de mai multe genuri, există foarte puţine sunt cele care ies din tipar şi nu pot fi clasificate.

Drept urmare, deşi multe jocuri sunt o combinaţie de mai multe genuri, există foarte puţine cele care nu se încadrează în tiparele obişnuite, care atunci când au succes de obicei definesc un nou gen. Un joc care lansează un nou gen poate să nu fie primul de acel tip ci poate fi primul care are îndeajuns de mult succes comercial pentru ca alte companii să încerce să reproducă acel succes. Exemple ca Super Mario 64 care a lansat genul jocurilor video de platformă pentru console sau Doom care a lansat genul First-person shooter pentru PC.

Există şi combinaţii de genuri cum ar fi jocurile de genul Massively multiplayer online role-playing game (MMORPG).

[modifică] Proiectanţi de jocuri video

• Shigeru Miyamoto
• John Romero

[modifică] Vezi şi

Portal Jocuri video

• Industria jocurilor video
• Joc pe calculator
• Consolă de jocuri

[modifică] Liste

• Liste de jocuri video
• Lista persoanelor din industria jocurilor video

[modifică] Referinţe