Jerzy Buzek
Jerzy Buzek (n. 3 iulie 1940, Smilowitz, azi în Republica Cehă) este un om politic polonez; a fost prim ministru al Poloniei între 1997 și 2001 din partea formațiunii anticomuniste Akcja Wyborcza Solidarność, continuatoarea politică a Solidarității. Între 14 iulie 2009 - 17 ianuarie 2012 a deținut funcția de președinte al Parlamentului European (PE).
În iunie 2004 a fost ales membru al Parlamentului European din partea Poloniei pentru legislatura 2004-2009, cu un număr record de voturi. La alegerile din 2009 pentru Parlamentul European a obținut un nou mandat.
La data de 14 iulie 2009 a fost ales în funcția de președinte al Parlamentului European cu 555 de voturi "pentru" din cele 713 exprimate, fiind susținut de creștin-democrați, de social-democrați și de liberali. Creștin-democrații și social-democrații au convenit ca în a doua jumătate a legislaturii să-l aleagă în funcția de președinte al PE pe eurodeputatul german social-democrat Martin Schulz, înțelegere dusă la îndeplinire în data de 17 ianuarie 2012.
Jerzy Buzek a fost primul european din fostele țări comuniste care a deținut președinția Parlamentului European.
Este de confesiune luterană.
Date biografice [modificare]
S-a născut în 1940 în Smilowice, localitate aflată în prezent în Cehia[1]. După al doilea război mondial, familia sa s-a instalat în Chorzow, sudul Poloniei, și acolo a studiat la Școala Politehnică, lucrând apoi în învățământ și cercetare[1]. Între 1970 și 1971, urmează la Cambridge un stagiu universitar în urma căruia învață limba engleză[1]. Vorbește însă bine și germana și rusa[1].
Activitatea politică [modificare]
După formarea în 1980 a sindicatului Solidaritatea, Buzek înființează o secție a Solidarității la Institutul de Inginerie Chimică din Silezia[2]. Intră apoi în structurile regionale și naționale ale sindicatului, iar talentele sale politice se întrevăd la primul congres național al sindicatului, în 1981, pe care îl prezidează cu abilitate[2]. După proclamarea legii marțiale, la 13 decembrie 1981, Buzek organizează structurile clandestine ale sindicatului în Silesia, sub pseudonimul „Karol”[2].
În anul 1997 a devenit premier al Poloniei[2]. În perioada mandatului său, Polonia a aderat la NATO și a negociat condițiile de aderare la Uniunea Europeană[2].