Jean-Bédel Bokassa

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Jean-Bédel Bokassa/Bokassa I
Jean-Bédel Bokassa în timpul vizitei sale în România din 1970
Jean-Bédel Bokassa în timpul vizitei sale în România din 1970
Împărat al Africii Centrale
Domnie 4 decembrie 1976 – 20 septembrie 1979
Încoronare 4 decembrie 1977
Al 2-lea Președinte al Republicii Centrafricane
Termen 1 ianuarie 1966 – 4 decembrie 1976
Predecesor David Dacko
Succesor David Dacko
Căsătorit(ă) cu Catherine Denguiadé
Urmași
Prințul Jean-Serge
Prințul Încoronat Jean-Bédel
Tată Mindogon Mgboundoulou
Mamă Marie Yokowo
Naștere 22 februarie 1921(1921-02-22)
Bobangui, Ubangi-Shari, Africa Ecuatorială Franceză (în prezent Republica Centrafricană)
Deces 3 noiembrie 1996 (75 de ani)
Bangui, Republica Centrafricană
Religie Catolicism, Islam între septembrie 1976 și decembrie 1976

Jean-Bédel Bokassa (n. 22 februarie 1921, Bobangi, Congo — d. 3 noiembrie 1996, Bangui, Republica Centrafricană), cunoscut ca Bokassa I al Africii Centrale și Saladin Ahmed Bokassa (în franceză Salah Eddine Ahmed Bokassa), a fost un militar de carieră, ofițer și președinte al Republicii Centrafricane, care mai târziu s-a autodeclarat împărat, titlu menținut până la 20 septembrie 1979, când a fost detronat.

Prezentare[modificare | modificare sursă]

Republica Africa Centrală și-a câștigat independența față de Franța la 13 august 1960. La 31 decembrie 1965, Bokassa, fost locotenent centrafrican din armata franceză, a organizat un puci, în urma căruia a cumulat funcțiile de președinte, prim-ministru și ministru al apărării.[1]

În 1976, generalul Jean-Bédel Bokassa, admirator al lui Napoleon Bonaparte, s-a autoproclamat „împăratul Bokassa I” și a transformat Republica Centrafricană în „Imperiul Centrafrican”.

Multe abuzuri fuseseră denunțate de presa franceză încă din epoca președinției, dar costisitoarea și fastuoasa încoronare, într-o țară cu nivelul de viață foarte scăzut, și abuzurile mult mai mari care au urmat, mergând până la acuzațiile de canibalism împotriva lui Bokassa, au desconsiderat rapid noul regim. Bokassa a domnit prin teroare până în 1979, an în care a fost detronat în urma operațiunii Barracuda, organizate de Franța.

După detronare a plecat în exil în Libia, Coasta de Fildeș și Franța. A revenit în țară cu gândul de a organiza o nouă lovitură de stat "imperială", dar a fost arestat și condamnat la moarte prin spânzurare, în 1986, pedeapsa fiind ulterior comutată la 20 de ani de închisoare. A fost eliberat în 1996 și a murit în același an, în vârstă de 75 de ani, în urma unui atac de cord.[2]

Jean-Bedel Bokassa a avut 18 neveste și 39 de copii legitimi. Printre soțiile sale s-a numărat și românca Gabriela Drâmbă, cu care a fost căsătorit între 1975 și 1977.[3]

Relațiile cu România[modificare | modificare sursă]

România recunoscuse noul stat la 6 februarie 1968. În vara anului 1970, președintele Bokassa a fost invitat la București. În contextul pregătirii vizitei, în iunie 1970 a fost deschisă și ambasada Republicii Centrafricane. Vizita sa în România a avut loc între 11 și 16 iulie 1970. În perioada 16-18 martie 1972, Nicolae Ceaușescu a efectuat vizita de răspuns.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean-Bédel Bokassa