Jean Picard

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jean Picard
Date personale
Nume la naștereJean-Felix Picard Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
La Flèche, Pays de la Loire, Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[6] Modificați la Wikidata
Paris, Regatul Franței[5] Modificați la Wikidata
Religiecatolicism Modificați la Wikidata
Ocupațieastronom
fizician
preot Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[7] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materColegiul regal „Henry-le-Grand”  Modificați la Wikidata
OrganizațieCollège de France  Modificați la Wikidata

Jean-Felix Picard, cunoscut ca abatele Picard, (n. , La Flèche, Pays de la Loire, Franța – d. , Paris, Regatul Franței) a fost un astronom și un geodez francez.

A fost primul care a calculat, cu precizie, raza Pământului.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A studiat în orașul natal, La Flèche, la colegiul iezuit Henry-Le-Grand.

În 1655 el a fost numit profesor de Collège royal. A fost unul dintre primii 21 de membri ai Academiei Franceze de Științe la fondarea acesteia la Paris, în 1666.

Una dintre cele două piramide care marchează extremităţile bazei geodezice a lui Jean Picard aflată la Juvisy-sur-Orge. Cealaltă este la Villejuif.

În 1667-1668 a lucrat împreună cu astronomul Adrien Auzout.

Este inventatorul unei lunete care i-a permis să realizeze nivelmente cu o precizie de ordinul de 1 centimetru pe kilometru.

În 1669-1670 Academia de Științe l-a însărcinat cu măsurarea arcului de meridian între Paris și Amiens. Măsurătorile prin triangulație l-au condus la un rezultat de 111 până la 112 km pentru un grad de latitudine, ceea ce dă o rază terestră de 6.372 km, raza măsurată în prezent fiind de 6.371 km.

În anul 1671 Picard a plecat în Danemarca să facă relevmentul observatorului lui Tycho Brahe, pe insula Hven. L-a invitat pe astronomul Rømer să-l însoțească la reîntoarcerea la Paris.

Picard a colaborat și a corespondat cu mulți oameni de știință, printre care Isaac Newton, Christiaan Huygens, Ole Rømer, Rasmus Bartholin, Johann Hudde,[8] și chiar cu principalul său concurent, Giovanni Cassini. Aceste corespondențe l-au condus pe Picard la contribuții din domenii ale științei aflate în afara geodeziei, precum aberația luminii pe care a observat-o în timp ce se afla în Danemarca, la Uraniborg.

Apele de la Versailles[modificare | modificare sursă]

Specialist în relevee de nivelment, Colbert a făcut apel la Jean Picard, deoarece avea îndoieli în privința proiectului unui canal de la Loara la Versailles.[9] Acest proiect propus regelui Ludovic al XIV-lea de către Riquet, cel care a conceput Canal du Midi, viza alimentarea fântânilor și bazinelor din parcul Castelului de la Versailles, mari consumatoare de apă. Picard a demonstrat că priza de apă intenționată, de pe Loara, era mai joasă decât domeniul Versailles[9] și, prin urmare, de nerealizat.

Dar fiind îngrijorat să găsească o soluție problemei, prospectând împrejurimile Versailles-ului, Picard a constatat că mlaștinile situate la Trappes și la Bois d'Arcy, la sud-vest de Versailles, sunt mai înalte decât rezervoarele de la Versailles.[9] Trebuiau barate gurile de scurgere ale apelor spre valea Bièvre și amenajate astfel iazurile Trappes Saint-Quentin, de la Bois d'Arcy și de la Bois Robert. Două rigole asigură scurgerea apelor de ploaie spre Versailles. Un apeduct subteran aduce apele de la iazul Saint-Quentin la rezervoarele Gobert și la „bassin des Suisses”. Acest apeduct prezintă o pantă de 2,93 metri pe o lungime totală de 11 km, cu alte cuvinte, pe o pantă mai mică de 0,3 mm/m, ceea ce constituie o lucrare remarcabilă pentru acea epocă.

Jean Picard a lăsat un Traité du nivellement, publicat cu titlu postum de către Philippe de La Hire.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • Mesure de la terre de Jean Picard (1671) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți
  • Connaissance des Temps
  • Voyage à Uraniborg
  • Traité du nivellement de Jean Picard (1684) lucrare disponibilă pe site-ul Google Cărți

Omagii[modificare | modificare sursă]

Măsurile diametrului solar[modificare | modificare sursă]

Jean Picard a efectuat măsurări ale diametrului solar. Satelitul francez de observare a Soarelui, Picard, a fost denumit în onoarea lui Jean Picard. Măsurătorile făcute de el, în timpul minimului lui Maunder (1645 - 1715), sunt și acum folosite pentru evaluarea influenței constantei solare asupra încălzirii globale.

Instrumentele lui Picard[modificare | modificare sursă]

Picard a conceput el însuși instrumente de măsură și a fost primul care a folosit o lunetă prevăzută cu un reticul.

Planșe din Encyclopédie méthodique:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ a b Jean Picard, Brockhaus Enzyklopädie 
  3. ^ a b Jean Picard, Gran Enciclopèdia Catalana 
  4. ^ a b Jean Picard, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ a b Пикар Жан, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  6. ^ a b Jean Picard, annuaire prosopographique: la France savante, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ Johann (or Jan) van Waveren Hudde (1628–1704), primar al Amsterdamului, matematician, creator de lentile. Vezi:
  9. ^ a b c fr Philippe Testard-Vaillant, « Des grands travaux en cascade », Les Cahiers de Science & Vie, no hors-série Les Sciences au château de Versailles, octobre 2010, pp. 64-71

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Colectiv, Jean Picard et les débuts de l'astronomie de précision au XVIIe siècle, CNRS, 1999.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Jean Picard