Tetracicline

Tetraciclinele au la bază acest nucleu naftacencarboxamidic

Antibioticele din această clasă sunt utilizate cu precauție datorită reacțiilor adverse și a instalării rezistenței germenilor.

Tabel cu reprezentanții mai importanți ai acestei clase de antibiotice:

Denumirea antibioticului	R7	R6	R6`	R5	R
Clortetraciclină	Cl	OH	CH3	H	H
Demeclociclină	Cl	OH	H	H	H
Doxiciclină	H	H	CH3	OH	H
Minociclină	N-(CH3)2	H	H	H	H
Rolitetraciclina	H	OH	CH3	H
Tetraciclină	H	OH	CH3	H	H

Criterii de clasificare

Cronologic

• Tetracicline din I generație
  • Clortetraciclina
  • Oxitetraciclina
  • Tetraciclina
  • Demeclociclina

• Tetracicline de a-II-A generație
  • Doxiciclină
  • Minociclină
  • Metaciclină
  • Rolitetraciclina (administrare injectabilă)

Chimic

Se referă la metoda de obținere, izolare din culturi bacteriene, sau sintetizate pe cale chimică:

• Naturale
  • Tetraciclin
  • Clortetraciclina
  • Oxitetraciclina
  • Demeclociclina

• Semisintetice
  • Doxiciclina
  • Limeciclina
  • Meclociclina
  • Minociclina
  • Rolitetraciclina

Farmacologie

Absorbția orală este bună, fiind influențată de alimente, sau de anumiți ioni metalici (Ca⁺⁺, Fe⁺⁺, Al⁺⁺⁺) datorită formării cu acești ioni a unor combinații complexe, care apoi sunt greu absorbabile. La nivel rectal absorbție este redusă, putând chiar apărea efecte adverse. Nu se aplică pe seroase, mucoasă nazală.

Spectru de acțiune

Este unul larg, tetraciclinele fiind ele înseși antibiotice cu spectru larg. Acționează asupra:[1]

• Bacillus anthracis
• Chlamydia
• Haemophilus influenzae,
• Klebsiella
• Leptospira
• Legionella
• Mycoplasma pneumoniae,
• Streptococcus pneumoniae,
• Treponema pallidum
• Yersinia pestis
• Borellia recurensis

Sunt indicate în pneumonie cu pneumococ, infecții streptococice, stafilococice, tifos, tularemie, psitacoză, bruceloză,, holeră, antrax, gonoree. Mai poate fi utilizată și în tratarea posibilei infecții[2] cu Helicobacter Pylori, o bacterie identificată la bolnavii cu ulcer gastric.

Mecanismul de rezistență

Tetraciclinele inhibă dezvoltarea bacteriană prin legarea de subunitățile 30S ale ribozomilor, (secvența 16S ), împiedicând astfel legarea aminoacil-ARN_t de complexul ARN_m-ribozom. Celulele bacteriene devin rezistente la acțiunea tetraciclinelor prin 3 mecanisme:

• Enzimatic-modificarea enzimatică a nucleului tetraciclinelor (printr-o reacție de acetilare)
• Eflux-mecanism de apărare a organismului, care "respinge" substanțele toxice sau antibioticele.O genă codează o proteina care activează „pompa” de tetraciclină
• Protecție ribozomală. O genă activează o proteină , care poate avea diverse efecte în funcție de genă:
  • blocarea legării tetraciclinei de ribozomi
  • legarea de ribozomi, concomitent cu deformarea sterică ceea ce permite legarea de ARN_t
  • legarea de ribozomi concomitent cu deslocuirea tetraciclinei.

Farmacocinetica

Profilul tetraciclinelor diferă între cele 2 generații: Tetraciclinele de prima generație au un timp de injumătățire scurt, absorbție de circa 80% la nivelul stomacului, duodenului. Absorbția este influențată de alimente, de prezența cationilor divalenți (Ca⁺⁺, Fe ⁺⁺)sau trivalenți (Al ⁺⁺⁺). Din contră, tetraciclinele din a doua generație un timp de înjumătățire mult mai mare (20 ore în cazul doxiciclinei),o biodisponibilitate mult mai bună, (minociclina difuzează foarte bine ăîn LCR).Datorită liposolubilității crescute realizeazză concentrații mari în plămâni, salivă, bilă, organe genitale.

Toxicologie

Toxicitatea tetraciclinelor este relativ redusă. Însă în cazul administrării pe perioade îndelungate pot apărea efecte digestive (anorexie, greață, vomă). La nivel hepatic determină efecte toxice cu evoluție mortală (nu se administrează la bolnavii cu insuficiență hepatică). La nivel renal determină afectarea toxică. Se acumulează în oase și dinți, determinând astfel afectarea smalțului dentar, a pigmentației dentare (nu se administrează la gravide în a 2-a jumătate a sarcinii, la copii sugari și mai mici de 8 ani). La nivel SNC produc (mai ales minociclina) așa numitul sindrom „Pseudotumor cerebri” (sindrom fals de hipertensiune craniană)

Bibliografie

• Farmacoterapie vol I, Dobrescu Dumitru Ed.Medicală 1989
• Farmacologie, Stroescu Valentin, Ed All 2005
• http://en.wikipedia.org/wiki/Tetracycline_antibiotics