Izoglosă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Exemplu de izoglosă: răspîndirea sinonimelor doniţă şi şiştar („vas în care se mulge vaca”) în regiunea Moldova. Izoglosa corespunzătoare trece aproximativ prin oraşele Bacău şi Vaslui. În zonele marcate cu violet se folosesc ambele variante.^[1]

În lingvistică, o izoglosă (sau isoglosă; din cuvintele greceşti ίσος isos, egal, şi γλῶσσα glossa, limbă) este o linie trasată pe o hartă pentru a indica limitele ariei de răspîndire a unei particularităţi lingvistice. În general izoglosele separă aspecte comparabile din limbi înrudite, dialecte sau graiuri, ca de exemplu:

moduri diferite de pronunţare a unui anumit sunet de origine comună; în acest caz izoglosa se numeşte izofonă;
sensuri diferite ale unui cuvînt sau, invers, cuvinte diferite pentru acelaşi sens; în acest din urmă caz izoglosa se numeşte izolexă;
variante ale unei construcţii sintactice;
moduri distincte de flexionare a unui cuvînt.

Izoglosele care corespund unor fenomene diferite (corelate sau nu) se pot grupa uneori în fascicule de izoglose; acestea pot reprezenta limitele între două dialecte. În acest caz adesea una dintre izoglose este selectată ca fiind reprezentativă pentru distingerea dialectelor implicate.

[modifică] Exemple

Iată cîteva din cele mai cunoscute izoglose:

Izoglosa centum-satem împarte limbile indo-europene în două mari grupe în funcţie de evoluţia consoanelor dorsale din limba proto-indo-europeană. Denumirea provine de la cuvîntul sută în limba latină (centum, unde primul sunet se pronunţă [k]) şi în limba avestană (satəm). Izoglosa împarte Eurasia cu o line aproximativ pe direcţia nord-sud; la vest se situează limbile centum: italice, celtice, germanice, limba greacă şi altele care au dispărut, iar la vest limbile satem: indo-iraniene, baltice, slave, albaneza, armeana şi probabil limbile tracă şi dacă, despre care însă nu se ştiu suficiente detalii.

Linia La Spezia-Rimini (sau linia Massa-Senigallia) este o izoglosă care separă dialectele limbii italiene -- şi prin extensie toate limbile romanice -- în două grupe, după modul de formare a pluralului substantivelor. Această linie, orientată est-vest, trece printre oraşele Bologna şi Florenţa; regiunile de la sud de izoglosă, inclusiv limbile romanice de est (printre care şi limba română), formează pluralul prin alternanţe vocalice, în timp ce în zonele de la nord de izoglosă şi din vestul Europei pluralul se formează cu sufixul s.

Linia Benrath (sau linia maken-machen) este un fascicul de izoglose în arealul limbii germane, care distinge dialectele germanei înalte (Hochdeutsch) de celelalte dialecte. Această linie trece aproximativ prin Benrath (aparţinînd de Düsseldorf) în vest şi zona oraşelor Magdeburg şi Berlin în est. Izoglosa reprezentativă a fasciculului este distincţa maken-machen (a face) apărută în urma unui proces de tranziţie consonantică de la k la ch între secolele al III-lea şi al IX-lea, proces care a afectat numai dialectele de la sud de linia Benrath.

[modifică] Galerie

Distribuţia termenilor sinonimi cu burtă la vorbitorii de limba română	Distribuţia diferitelor forme ale copulei だ da pe arealul limbii japoneze.	Izoglose în arealul limbii feroeze.	Separarea dialectelor estice şi vestice ale limbii catalane.
izoglosa centum-satem în prezent.	Izoglosele Benrath şi Speyer pe arealul limbii germane.	Izoglose ale limbii grece, în jurul anului 1900.