Ivan Deneş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat. Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.

Ivan Alexandru Deneş (n. 16 septembrie 1928, Timişoara) este un scriitor şi publicist româno-german de origine evreiască, stabilit din 1971 în Germania, la Berlin. Este un autor controversat din punct de vedere politic şi literar.

După studii la liceul catolic al piariştilor din Timişoara, a studiat filosofia la Universităţile din Cluj şi Bucureşti, terminând titlul al doilea în 1947. Între anii 1945-1947 a fost membru în Partidul Comunist Român.

Potrivit unor informaţii publicate în 'Opisul emigraţiei politice (Bucureşti, 2002) al lui Mihai Pelin, între 1948 şi 1952, Deneş, (sub numele "Konrad"?), ar fi fost un colaborator al Securităţii. După ce s-a stabilit în Germania a făcut mai multe vizite în România, care ar fi fost “profitabile” pentru "ambele părţi".

În 1947 şi în perioada 1958-1964 a fost deţinut politic.

A lucrat ca lector de editură şi ca redactor de ziar, apoi, din 1952, ca traducător şi realizator de filme documentare. În anii 1957-1958 a fost dramaturg al Teatrului de păpuşi din Cluj. După amnistiere şi eliberarea din închisoare, a continuat activitatea literară de creaţie şi de traducător.

Între altele, a tradus în română din germană cărţi de Thomas Mann, Hermann Hesse ("Narziss und Goldmund"), din franceză din Romain Rolland, din maghiară, din Deák Tamás, din ebraică, romanul Eroii mor şi ei de Aharon Megged, din engleză texte de Thornton Wilder şi Robert Graves.

Dénes a publicat în 1968, la Editura pentru Literatură din Bucureşti, romanul “Păpuşarul” în care a folosit informaţii inedite, care, la vremea respectivă, nu erau accesibile publicului larg. În acest roman tematizează atitudinea bisericilor în perioada stalinismului. Romanul a fost în cele din urmă interzis de cenzură.

În 1970 a emigrat în Israel, unde a fost lector la catedra de literatură comparată la Universitatea din Haifa. Cu o bursă primită de la Serviciul german de schimburi academice (DAAD), a plecat în 1971 în Germania şi a luat parte la un seminar pentru artişti. Stabilindu-se la Berlin, a lucrat începând din 1972 la editura Axel Springer, la început. ca arhivar documentarist, apoi ca redactor. Începând din 1979 a lucrat pentru un scurt timp la postul de radio Europa Liberă (cu care a mai colaborat în calitate de corespondent), apoi a revenit la editura Axel Springer.

În anul 1981 a înfiinţat o agenţie de presă proprie, Ost-West-Presseagentur, iar din 1983 a lucrat ca ziarist free-lancer.

În Germania a publicat mai multe lucrări literare şi publicistice:

• Angor Pectoris. Acht Charaktere, nachgezeichnet aus der Hafterfahrung. Erzählungen. Oberbaum Verlag, Chemnitz-Berlin-St. Petersburg, 1997.
• Wer und Was ist die „Ostküste” des Dr. Helmut Kohl? Jüdische Organisationen in den USA, Zionismus, Judentum, ein Dossier, Macht in der Macht, Oberbaum Verlag, Berlin, 2000.
• Die Bücher der Schlaflosigkeit, Oberbaum Verlag, Berlin, 2002.

• În limba română a tradus, între altele, romanul lui Hermann Hesse: Narziss şi Goldmund. (Narziß und Goldmund), Editura pentru literatură, (Biblioteca pentru toţi, nr. 459). Prefaţă de Romul Munteanu, Bucureşti. (Reeditat: RAO International Pub.)

A aderat la partidul "Conservatorii Germani" (Die Deutschen Konservativen e.V., considerat de autorităţi drept organizaţie de extrema dreaptă, potrivit raportului pe 1995 a Oficiului Federal pentru Protecţia Constituţiei). A aderat, de asemenea, la Societatea Prusiană Berlin-Brandenburg (Preußische Gesellschaft Berlin-Brandenburg), care se situează pe poziţii naţionaliste şi xenofobe şi susţin, între altele, revendicările germanilor izgoniţi din fostele teritorii germane din Polonia şi Cehia după cel de-al Doilea Război Mondial şi o atitudine mai "echilibrată" faţă de faptele şi responsabilitatea regimului naţional-socialist.

Iván Dénes colaborează, actualmente, la gazeta Konservative Deutsche Zeitung şi la unele reviste şi ziare considerate radicale de dreapta, ca, de pildă, hebdomadarul berlinez Junge Freiheit, publicaţia Ostpreußenblatt şi revista naţionalistă austriacă Zur Zeit.

A candidat în anul 2007, fără succes, pentru un loc în consiliul primăriei Bremen, pe o listă de extremă dreapta, condusă de Joachim Sigerist şi de fostul activist de extremă stânga Bernd Rabehl.

A fost căsătorit de trei ori şi a divorţat. Are trei fii din a doua căsătorie.

[modifică] Bibliografie

• Mihai Pelin, Opisul emigraţiei politice, Editura Compania, Bucureşti, 2002, pp. 105-106.