Iurie Roșca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iurie Roșca

Iurie Roșca la congresul Partidului Popular European din Bonn, Germania (2009)
Date personale
Născut (62 de ani)
Telenești, RSS Moldovenească, URSS
Căsătorit cuLarisa Roșca (1980-2011)
Cristina Guțu (2013-2014)
CopiiȘtefan, Alexandra și Oana
Cetățenie Republica Moldova Modificați la Wikidata
ReligieCreștin Ortodox
Ocupațiepolitician
om de stat
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Viceprim-ministru al Republicii Moldova
În funcție
16 iunie – 25 septembrie 2009
PreședinteVladimir Voronin
Mihai Ghimpu (interimar)
Prim-ministruZinaida Greceanîi
Vitalie Pîrlog (interimar)
Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova
În funcție
8 aprilie 2005 – 5 aprilie 2009
PreședinteVladimir Voronin
Prim-ministruVasile Tarlev
Zinaida Greceanîi
Precedat deMihail Camerzan
Succedat deGrigore Petrenco
În funcție
23 aprilie 1998 – 25 februarie 2001
PreședintePetru Lucinschi
Prim-ministruIon Ciubuc
Ion Sturza
Dumitru Braghiș
Precedat deDumitru Diacov
Succedat deVladimir Ciobanu
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție
3 septembrie 1990 – 5 aprilie 2009

PremiiOrdinul de Merit al Lituaniei[*]
Partid politicPartidul Popular Creștin Democrat (1994-2011)
Alte afilieriMișcarea Democratică pentru Susținerea Restructurării (1988-1989,)Frontul Popular din Moldova (1989–1994), Frontul Popular Creștin-Democrat din Moldova (1994-1999)
Alma materUniversitatea de Stat din Moldova
ProfesieJurnalist
Prezență online

Iurie Roșca (n. 31 octombrie 1961, Telenești, RSS Moldovenească, URSS) este un politician din Republica Moldova. A îndeplinit, vreme de mai mulți ani, funcția de președinte al Partidului Popular Creștin Democrat din Republica Moldova. A fost vicepreședinte al Parlamentul Republicii Moldova între 1998-2001 și 2005-2009; și viceprim-ministru al Republicii Moldova (iunie - septembrie 2009).

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

Iurie Roșca s-a născut pe 31 octombrie 1961, în satul Hirova, Telenești,(Călărași) RSS Moldovenească, URSS. Mama sa avea origini ruse.[1] Între anii 1975 și 1989 a fost membru ULCT. După absolvirea studiilor medii la școala N1 din Chișinău (actualmente liceul „Gheorghe Asachi”), a urmat cursurile Facultății de Jurnalism a Universității de Stat din Moldova (1980-1985). După absolvirea facultății, a lucrat în calitate de corespondent la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Televiziunea Națională („Teleradio-Moldova”). În anul 1988, este ales membru al grupului de inițiativă al Mișcării Democratice din Moldova, iar în 1989 devine unul dintre fondatorii Frontului Popular din Moldova.

Iurie Roșca la congresul Partidului Popular European în Varșovia (2009)

După ce în perioada 1989-1994 a deținut funcția de Președinte executiv al Frontului Popular Creștin Democrat din Moldova, la congresul al IV-lea al acestui partid din aprilie 1994 este ales în calitate de Președinte, fiind reales apoi în această funcție la congresul al V-lea din 1996 și la congresul al VI-lea din 1999.

Între anii 1994-2009 a fost deputat al Partidului Popular Creștin-Democrat (PPCD) în Parlamentul Republicii Moldova. A fost membru al Biroului Permanent al Parlamentului și președinte al Fracțiunii FPCD, ulterior PPCD (1994-1998), vicepreședinte al Parlamentului și președinte al Comisiei de anchetă a Parlamentului, în vizorul căreia s-au aflat cazurile de corupție și de deturnare ilicită de fonduri (1998-2001).

La alegerile locale din 23 mai 1999 a candidat din partea PPCD la funcția de Primar general al municipiului Chișinău, plasându-se, cu 12% din sufragii, pe locul al treilea dintre cei 7 concurenți, fiind devansat de Serafim Urechean (câștigătorul mandatului) și de candidatul blocului unit al stângii comuniste.

În anul 1999 a obținut admiterea Partidului Popular Creștin Democrat în Internaționala Democrat Creștină (IDC), fiind ales ca membru cu drept de vot în Biroul Politic al IDC.

Pe 4 aprilie 2005, cei 11 deputați a Partidului Popular Creștin Democrat, condus de Iurie Roșca, au votat pentru alegerea lui Vladimir Voronin în funcția de Președinte al Republicii Moldova.

La data de 8 aprilie 2005 este ales în funcția de Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. Partidul condus de el nu a mai intrat în Parlament după alegerile din aprilie și iulie 2009. La data de 16 iunie 2009 este numit în funcția de viceprim-ministru, prin decretul Președintelui Republicii Moldova. A demisionat din funcție la 14 septembrie 2009.

Din anul 2012 deține funcția de președinte al "Universității Populare".

Televiziune[modificare | modificare sursă]

Din martie 2016 până în mai 2018 a realizat emisiunea ”MEGAFON” la canalul NTV Moldova.

Viziuni politice[modificare | modificare sursă]

Iurie Roșca se poziționează în calitate de adept al tradiționalismului, doctrinei conservatoare, euroscepticismului, naționalismului economic și antiglobalismului.

În primii ani de după proclamarea independenței Republicii Moldova a fost un unionist declarat, adept al identității românești și critic al teoriei moldoveniste.

În prezent, este considerat șef neoficial al Sputnik Moldova și are accesul interzis în România pe o perioadă de trei ani, începând cu septembrie 2020[2].

Critica[modificare | modificare sursă]

Aleksandr Dughin este de părere că Roșca este „prietenul Rusiei” și un „promotor activ al identității moldovenești”.[3]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Din 1980[4] până în 2011 Iurie Roșca a fost căsătorit cu Larisa Roșca,[5][6][7] cu care are trei copii: un fiu Ștefan și două fiice, Ruxanda și Oana.[8][9][10] În primăvara anului 2013 el s-a căsătorit cu jurnalista Cristina Guțu (care este cu aproape 20 de ani mai tânără decât el),[6] iar în 2014 cei doi au divorțat.[4][11] Iurie Roșca vorbește limbile română, rusă, engleză și franceză.[12]

Activitatea publicistică[modificare | modificare sursă]

1995 - Ieșirea din întuneric (culegere de articole)

1997 - "Părintele Mina Dobzeu,botezătorul lui Nicolae Steinhardt" (culegere de interviuri)

2000 - Exerciții de luciditate (culegere de articole)[necesită citare]

2013 - "Republica Moldova: de la independența politică spre independența economică"[13]

2014 - "Căderea Din URSS În UE. Cronici antiliberale"[14]

Traduceri:[modificare | modificare sursă]

2013 - "A patra teorie politică", Aleksandr Dughin

2014 - "Teoria lumii multipolare", Aleksandr Dughin[15]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Ecaterina Taralunga, Enciclopedia identității românești, București, Ed. Litera, 2011
  2. ^ „Șeful neoficial al Sputnik Moldova, Iurie Roșca, interzis în România pe următorii trei ani de zile”. G4Media. Accesat în . 
  3. ^ Alexandr Dughin: „Iurie Roșca este prietenul Rusiei”
  4. ^ a b „Jurnalista Cristina Guțu și politicianul Iurie Roșca au divorțat oficial. Declarația Cristinei”. Pentruea.md. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „Iurie Rosca - burlac de trei săptămâni | Ultima oră”. Timpul.md. Accesat în . 
  6. ^ a b „Iurie Rosca: "Mai vreau copii." Uite cum arata actuala sotie a politicianului - VIDEO”. Perfecte.md. Accesat în . 
  7. ^ „Apropo Magazin”. Apropomagazin.md. . Accesat în . 
  8. ^ COPIII POLITICIENILOR (partea a II-a) - Tribuna[nefuncțională]
  9. ^ Iurie Roșca în prag de divorț
  10. ^ Iurie Roșca divorțează
  11. ^ „Iurie Rosca a divortat pentru a doua oara: "Aceasta tine doar de noi doi". Inprofunzime.md. Accesat în . 
  12. ^ „Iurie Roșca pe site-ul Parlamentul Republicii Moldova (în versiunea veche arhivată)”. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  13. ^ Iurie Roșca. „Republica Moldova: de la independența politică spre independența economică” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 
  14. ^ „Părintele Mina Dobzeu,botezătorul lui Nicolae Steinhardt” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 
  15. ^ Alexandr Dughin. „Teoria lumii multipolare” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Andrei Calcea, Personalități orheiene, Ch., Editura Pontos, 2003
  • Tudor Țopa, Anton Moraru, Alexandru Furtună. Raionul Telenești- devenirea sa în timp, Chișinău, Ed. Draghiște, 2010

Legături externe[modificare | modificare sursă]