Iulia Timoșenko

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Iulia Timoşenko)
Salt la: Navigare, căutare
Iulia Timoșenko
Юлія Тимошенко
Yulia Tymoshenko (2008).jpg

În funcție
18 decembrie 2007 – 11 martie 2010
Președinte Viktor Iușcenko
Viktor Ianukovici
Precedat de Viktor Ianukovici
Succedat de Mikola Azarov
În funcție
24 ianuarie 2005 – 8 septembrie 2005
interimar 24 ianuarie 2005 – 4 februarie 2005
Președinte Viktor Iușcenko
Precedat de Mikola Azarov (interimar)
Succedat de Iuri Iehanurov

 Ministerul Combustibilului și Energiei
În funcție
30 decembrie 1999 – 19 ianuarie 2001
Prim-ministru Viktor Iușcenko
Precedat de Aleksei Șeberstov (Energie)[1][2]
Succedat de Viktor Iușcenko (interimar)[3]

Născut(ă) 27 noiembrie 1960 (1960-11-27) (53 de ani)
Dniepropetrovsk, Uniunea Sovietică
(acum Ucraina)
Partid politic Hromada (1997–1999)
Uniunea Pan-Ucraineană „Patria” (1999–prezent)
Soț(ie) Oleksandr Timoșenko (1979–prezent)
Copii Eugenia
Alma mater Universitatea Națională de Minerit din Ucraina
Universitatea de stat din Dnipropetrovsk
Universitatea Națională de Economie din Kiev
Confesiune Ortodoxă Ucraineană
Site oficial Site oficial

Iulia Volodimirivna Timoșenko (în ucraineană Юлія Володимирівна Тимошенко, n. 27 noiembrie 1960, Dnipropetrovsk, RSS Ucraineană) este un politician și om de afaceri ucrainean, fost prim-ministru al Ucrainei.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut cu numele de Grigyan și este fiica Ludmilei Nikolaevna Telegina - născută Nelepova la data de 11 august 1937 și a lui Vladimir Abramovich Grigyan, nascut pe 3 decembrie 1937 si care la origine era lituanian. Tatăl ei a părăsit familia atunci când Iulia avea doar trei ani. În 1977, a terminat liceul în orașul său natal, pentru ca un an mai târziu să se angajeze la Departamentul de Exploatări Miniere din cadrul Institutului de Exploatări Miniere.

În 1979, s-a măritat cu Oleksandr Timoșenko, fiul unui birocrat din cadrul Partidului Comunist. Cei doi au o fată Evghenia, născută în anul 1980. Iulia a început să progreseze urcând treptele evoluției în cadrul organizației de tineret a Partidului Comunist, organizație denumită Komsomol. A absolvit Universitatea de stat din Dnipropetrovsk, fiind licențiată în economie.

Cariera politică[modificare | modificare sursă]

Iulia Timoșenko, alături de fostul președinte american, George Bush
Iulia Timoșenko, noiembrie 2009

Înainte de a deveni prima femeie prim-ministru din Ucraina, a fost, alături de Viktor Iușcenko, unul din liderii importanți ai Revoluției Portocalii. În această perioadă unele dintre publicațiile din Occident au denumit-o Ioana D'Arc a acestei Revoluții.

Înainte de a face carieră în politică, Iulia Timoșenko a fost o femeie de afaceri de succes în domeniul industriei gazelor naturale, acest lucru ajutând-o să devenă bogată. Revista Forbes o plasa, la data de 28 iulie 2005, pe locul al treilea în clasamentul celor mai puternice femei din lume, după secretarul de stat Condoleezza Rice și vicepremierul chinez Wu Yi. Între 24 ianuarie 2005 și 8 septembrie 2005 a fost prim-ministru al Ucrainei. A fost demisă de președintele Viktor Iușcenko, sub pretextul problemelor de corupție. În urma alegerilor parlamentare din 2007, blocul condus de Timoșenko și blocul Ucraina Noastră, susținut de președintele Viktor Iușcenko a câștigat majoritatea în legislativul ucrainean, iar Iulia Timoșenko a devenit din nou Prim-ministru al Ucrainei, candidatura ei fiind propusă de Președinte și validată de Parlament cu 226 de voturi pentru minimul necesar.[4]

A candidat la alegerile prezidențiale din 2010, dar a fost învinsă de Viktor Ianukovici.

A primit șapte ani de închisoare pentru abuz de putere,[5] acțiune privită cu suspiciune de Uniunea Europeană și Federația Rusă.[6] La data de 22 februarie 2014, Iulia Timoșenko a fost eliberată în urma presiunii populare care a determinat ca pe 21 februarie, Parlamentul să elimine din codul de procedură penală articolul în urma căruia Iulia fusese condamnată.[7][8]

„ Noi speranțe pentru democrație în Ucraina.”
—Viviane Reding , Vicepreședinte Comisia Europeană, Comisar pentru Justiție[7][9]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]