Istoria criptologiei

Istoria criptografiei începe acum câteva mii de ani. Până în secolul al XX-lea, tehnicile criptografice erau exclusiv destinate operatorilor umani, care foloseau la calcule doar creionul și hârtia, sau alte dispozitive rudimentare. În urma progreselor tehnologice din secolul al XX-lea, în special în domeniile electronicii și calculatoarelor, schemele de criptare au devenit din ce în ce mai elaborate și mai complexe.

În Antichitate

Primele metode de încifrare

Cel mai vechi document încifrat

Primul document încifrat dateaza din Antichitate. Este vorba despre o tăbliță de argilă, gasită în Irak, ce datează din secolul XVI î.Hr. Pe aceasta, un olar a gravat rețeta sa secretă prin suprimarea consoanelor și modificarea ortografiei cuvintelor.

Tehnica grecească

Între secolele X si VII î.Hr., grecii utilizau în scopuri militare o tehnică de încifrare codificare prin transpunere, intervertire, adică schimbarea poziției literelor din mesaj. Ei foloseau un scytal (scytale), numit și bagheta lui Plutarque, în jurul căreia rulau în spirale alipite o bandă de piele pe care scriau mesajul. O data desfacut, mesajul era trimis destinatarului care trebuia să posede o baghetă identică, necesară descifrării.

Numai persoana ce dispunea de o baghetă de diametru identic celei pe care a fost scris mesajul, putea să-l descifreze.

Principalul defect al acestui sistem constă în faptul că o baghetă de un diametru aproximativ egal era îndeajuns pentru a descifra textul. Securitatea consta, însă, în păstrarea secretului procedeului de codare.