Istoria Poloniei (1918-1939)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Graniţele Poloniei în 1921 (A doua Republică)

Istoria interbelică a Poloniei cuprinde perioada de la recreere a statului polonez independent, în 1918, până la invazia Poloniei de către Germania nazistă și Uniunea Sovietică în 1939, la debutul celui de-al Doilea Război Mondial. Cele două decenii ale suveranității Poloniei între cele două războaie mondiale sunt cunoscute ca Perioada interbelică.

Polonia a reapărut în noiembrie 1918, după mai mult de un secol de împărțire teritorială de către Austro-Ungaria, Prusia și Imperiul Rus.[1][2][3] Independența sa a fost confirmată de puterile învingătoare prin Tratatul de la Versailles din iunie 1919,[4] și cea mai mare parte a teritoriului și-a câștigat-o într-o serie de războaie de frontieră pe care le-a purtat între anii 1918-1921.[2] Frontierele finale ale celei de-a doua republici poloneze au fost recunoscute pe plan internațional în martie 1923. Scena politică poloneză a fost democratică, dar haotică până când Józef Piłsudski (1867-1935) a preluat puterea în mai 1926 și democrația s-a încheiat. Politica agrarianismului a dus la împroprietărirea țăranilor și țara a realizat o creștere economică semnificativă în perioada 1921-1939. O treime din populația țării era formată din minorități - ucraineni, evrei, bieloruși și germani - care erau ignorați de putere.[5]

Anii de formare (1918-1921)[modificare | modificare sursă]

Józef Piłsudski

Independența Poloniei a fost promovată cu succes de Aliați la Paris de către Roman Dmowski și Ignacy Paderewski. Președintele american Woodrow Wilson a făcut independența Poloniei un obiectiv al războiului în cele „Paisprezece puncte”, iar acest obiectiv a fost aprobat de către aliați, în primăvara anului 1918. Ca parte a termenilor armistițiului impuse Germaniei era că toate forțele germane trebuiau să se retragă din Polonia și din alte zone ocupate. Astfel că la sfârșitul războiului, germanii l-au eliberat pe Piłsudski, din arest împreună cu alți prizonieri, care s-a întors la Varșovia.

În data de 11 noiembrie 1918 el a preluat controlul de la guvernul marionetă pe care germanii l-au înființat. Ignacy Daszyński a condus un guvernul polonez pe o durată scurtă în Lublin din 6 noiembrie, dar Piłsudski a avut prestigiu copleșitor la acel moment. Daszyński și ceilalți lideri polonezi l-au recunoscut ca șef al armatei și conducătorul țării, care a devenit mai târziu Republica Polonă. Germania, acum învinsă, a urmat termenii armistițiului și și-a retras forțele armate. Paderewski a devenit primul prim-ministru (la începutul anului 1919) și Dmowsky a condus cel mai mare partid.[6]

De la începuturile sale, Republica a purtat o serie de războaie pentru a-și asigura granițele. Națiunea a fost rurală și săracă, cele mai bogate zone erau în fostele zone germane în vestul țării. Industrializarea s-a făcut foarte încet, și a fost promovată la mijlocul anilor 1930, odată cu dezvoltarea Districtului Industrial Central.[7]

Polonia la Conferința de la Paris[modificare | modificare sursă]

Noua-formată republică la Conferința de Pace de la Paris din 1919 era reprezentată de Roman Dmowski, Władysław Grabski și Ignacy Paderewski. Roman Dmowski în discursul său de cinci ore a pus problema frontierelor,problemelor interne și internaționale și a prezentat o serie de pretenții teritoriale împotriva foștilor opresori. Potrivit reprezentanților delegației poloneze Polonia ar trebui să aibă un teritoriu suficient de mare și o populație suficient de mare, pentru a putea să-și apere granițele atât est - împotriva Uniunii Sovietice -, precum și de la vest împotriva Germaniei.

Granițele[modificare | modificare sursă]

Granița de vest
Harta celor trei revolte

Delegația a propus ca Polonia să includă teritoriile anexate de Prusia (Prusia de est), orașului german Königsberg care urma a fi plasată într-o uniune vamală cu Polonia precum și cele pe care cei care trăiesc în zonele respective simt că aparțin Poloniei, dar nu și cele ale căror compunere etnică (poloneză) a slăbit. Germania amărâtă privea cu dușmănie orice pierdere teritorială în favoarea vecinului său de est. Marea Revoltă Poloneză a eliberat Polonia Mare (istorie). Tratatul de la Versailles din 1919 a stabilit la frontierele germano-poloneze în regiunea Mării Baltice. Orașul-port din Gdańsk (germană: Danzig), cu o populație majoritară germană și minoritate poloneză în urma unui plesbicit a fost declarat oraș liber, independent de Germania, și a devenit un măr al discordiei pentru zeci de ani.

Arbitrajul aliaților a împărțit zona industrială și districtul minier din Silezia extrem de râvnit cu compoziție etnică mixtă, între Germania și Polonia, Polonia primind în 1922 teritoriul cu dimensiunea mai mică, dar mai industrializată din est, după o serie de trei revolte.

Granița de est

În același timp, limitele exacte ale fostei Uniunea statală polono-lituaniană nu erau dorite, deși era menționat ca sacrificiu de deschidere de Roman Dmowski. O mare parte din acest teren a fost controlat de către Imperiul Rus, deoarece partițiile de Polonia și locuitorii săi se străduiau să-și creeze propriile lor state (cum ar fi de exemplu Ucraina, Belarus și Țările Baltice: Lituania, Letonia, Estonia). Conducerea poloneză nu a avut ca scop restabilirea națiunii conform granițelor sale din secolul al XVII-lea.[8] Existau diverse opinii în rândul politicienilor polonezi cu privire la cât de mult din teritoriu ar trebui să conțină noul stat polonez și ce formă ar trebui să ia. Józef Piłsudski a pledat pentru o federație democratică, poloneză condusă de state independente - în timp ce liderul mișcării Endecja(de factură național-democratică), Roman Dmowski reprezentat de Partidul Național Democrat avea în minte o Polonia mai compactă compusă din teritorii locuite de etnici polonezi sau teritorii "polonizable", fiind de părere că o federație ar slăbi Republica.[9].

Granița de sud

La sud-vest, Polonia și Cehoslovacia aveau disputele de teritoriale (vezi: Zaolzie).

Conflicte armate și formarea statului[modificare | modificare sursă]

Populaţia polonă în 1918

Conflictul militar s-a dovedit determinant pentru frontierele Poloniei în est, o zonă presărată haotic de repercusiunile revoluției și a războiului civil rus. Piłsudski și-a imaginat crearea unei federații cu restul Ucrainei (condusă de guvernul pro-polonez de la Kiev pe care l-a ajutat la putere) și Lituania, formând astfel o Federație în Europa Centrală și de Est numit "Międzymorze" (literal "între mări").

Lenin, liderul de noului guvern comunist din Rusia, a văzut Polonia ca fiind podul peste care comunismul ar trece în clasa muncă a unei Germanii postbelice dezorganizate. Iar problema a fost mai complicată deoarece unele dintre regiunile de conflict și-au asumat diverse identități economice și politice de la împărțirea Poloniei în secolul al XVIII-lea, în timp ce unele nu aveau majoritate etnică poloneză în primul rând au fost încă privite de polonezi ca regiunile istorice , deoarece aceștia și-au imaginat Polonia ca stat multietnic.

În cele din urmă, negocierile au eșuat, respingându-se ideea lui Pilsudski privind federația Międzymorze.

Având în vedere structura etnică neuniformă în A Doua Republică (doar 68,9% din populație erau etnici polonezi) aceasta a devenit o problemă generând conflicte și dispute.

Războiul polono-ucrainean

Războiul polono-ucrainean a început în noiembrie 1918

Revolta din Polonia Mare

Revolta a izbucnit la 27 decembrie 1918 în Poznan. Revolta a fost răspuns la demonstrațiile germane la care s-au incendiat steaguri poloneze și aliate. Negocierile cu populația germană au început odată cu sosirea lui Ignacy Paderewski - lider al Comitetului Național Polonez de la Paris. Revolta a durat până în 16 februarie 1919 și s-a încheiat cu un armistițiul la Trier. În conformitate cu termenii armistițiului și mai târziu Tratatul de la Versailles. Polonia a inclus aproape toată Polonia Mare.

Conflictul polono-cehoslovac

Conflictul polono-cehoslovac a a început la 23 ianuarie 1919, cu atacul asupra Sileziei. Inițial în Cieszyn Silezia a fost planificat plebiscit, dar în cele din urmă la 28 iulie 1920 litigiul s-a soluționat prin arbitrajul aliaților (Conferința Ambasadorilor). Polonia a primit 44% din teritoriu (1002 km² - 139.600 locuitori) și Cehoslovacia 1280 km², cu 295.200 locuitori. inclusiv 150.000 etnici polonezi. Conflicte minore în Spiš și Orava au durat până în 1925.

Conflictul polono-lituanian

Războaiele, cum ar fi Războiul polono-lituanian sau Războiul polono-ucrainean a decis granițele regiunii pentru următoarele două decenii.

Războiul cu Uniunea Sovietică

Războiul polono-sovietic, a început în 1919, a fost cel mai important dintre războaiele regionale. Piłsudski întâi a efectuat o lovitură militară majoră în Ucraina în 1920, iar în mai forțele polono-ucrainene a ajuns la Kiev. Doar în câteva săptămâni mai târziu, cu toate acestea, ofensiva poloneză a fost întâmpinată de o contra-ofensivă rusească, și forțele poloneze au fost obligați de către Armata Roșie să se retragă. Polonia a fost împinsă din Ucraina înapoi în limitele graniței poloneze. Majoritatea observatorilor din acele vremuri au crezut că Polonia se va bolșeviza și va dispare.[10]

Cu toate acestea, în Bătălia de la Varșovia Piłsudski a organizat un contraatac uimitor, care a dus la o victorie faimoasă [11] Acest "Miracol pe Vistula" a devenit o victorie iconic în memoria poloneză. Piłsudski a reluat ofensiva, împingând Armata Roșie în est. În cele din urmă ambele părți, epuizate, la începutul anului 1921 au semnat un tratat de pace de compromis la Riga, împărțind teritoriile disputate din Belarus și Ucraina, între cele două părți combatante.[8] Aceste achiziții teritoriale au fost recunoscute de un acord internațional încheiat cu Antanta. Tratatul a dat Poloniei frontierei de est și dincolo de ceea ce delegațiile de la Paris și-au pus în gând și a adăugat Poloniei o populație de 4.000.000 ucraineni, 2.000.000 de evrei, și 1.000.000 belaruși la populațiile minoritare ale Poloniei.[12]

De la democrație la guvern autoritar[modificare | modificare sursă]

Minorităţile etnice în Polonia (după limbă), 1937

Renașterea Poloniei s-a confruntat cu o serie de provocări descurajatoare: pagube mari de război, o economie devastată, o populație cu o treime compusă din minorități naționale, o economie în mare parte sub controlul intereselor industriale germane, precum și necesitatea de a reintegra cele trei zone care au fost separate cu forța în timpul împărțirii Poloniei.

Viața politică formală Poloniei a început în 1921 cu adoptarea unei constituții, care a reproiectat Polonia după modelul celei de a Treia Republici Franceze, punând autoritatea în domeniile legislaturii în mâinile Sejmului. Acest lucru a fost făcut pentru a-l preveni pe Piłsudski să se impună ca un dictator. Au apărut o multitudine de partide politice din care au fost patru partide mari și zeci de partide mici. Aceste partide aveau diferite ideologii și baze electorale, și nu puteau ajunge la un consens cu privire problemele majore.

Note și referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mieczysław Biskupski. The history of Poland-Istoria Poloniei. Greenwood Publishing Group. 2000. p. 51.
  2. ^ a b Norman Davies. Heart of Europe: The Past in Poland's Present (Inima Europei: Trecutul în prezentul Poloniei). Oxford University Press. 2001. pp. 100-101.
  3. ^ Piotr S. Wandycz. The Lands of Partitioned Poland 1795-1918. (Teritoriile Poloniei divizate 1795-1918) University of Washington Press. 1974. p. 368.
  4. ^ Conform lui Margaret MacMillan, "Renașterea Poloniei a fost una din cele mai mari întâmplări ale Conferinței de Pace de la Paris." Margaret MacMillan, Paris 1919: Six Months that Changed the World (Paris 1919: Șase luni care au schimbat lumea (2001, p. 208
  5. ^ Aviel Roshwald, Ethnic Nationalism and the Fall of Empires: Central Europe, the Middle East and Russia, 1914-23 (2000) p 164
  6. ^ A Concise History of Poland, by Jerzy Lukowski and Hubert Zawadzki, p. 217-222
  7. ^ Josef Marcus (1983). Social and Political History of the Jews in Poland, 1919-1939. Walter de Gruyter. p. 41. http://books.google.com/books?id=82ncGA4GuN4C&pg=PA41 
  8. ^ a b Sandra Halperin, In the Mirror of the Third World: Capitalist Development in Modern Europe, (1996) pp. 40, 41
  9. ^ Piotr S. Wandycz, The Polish Question"'in The Treaty of Versailles : a reassessment after 75 years / edited by Manfred F. Boemeke, Gerald D. Feldman and Elisabeth Glaser,Cambridge, U.K. ; New York : Cambridge University Press, 1998, pp.313-336.
  10. ^ Margaret MacMillan, Paris: 1919 (2001) p. 227
  11. ^ Norman Davies, White Eagle, Red Star: The Polish-Soviet War 1919-1920 and The Miracle on the Vistula (2003) pp 188-225
  12. ^ Margaret MacMillan, ‘’Paris: 1919’’ (2001) p. 228
Bibliografie
  • Berend, Ivan T. Decades of Crisis: Central and Eastern Europe before World War II (1998), comparisons with other countries
  • Biskupski, M. B. The History of Poland. Greenwood, 2000. 264 pp. online edition
  • The Cambridge History of Poland, (2 vols., Cambridge University Press, 1941) covers 1697–1935
  • Davies, Norman. God's Playground. A History of Poland. Vol. 2: 1795 to the Present. Oxford: Oxford University Press, 1981.
  • Davies, Norman. Heart of Europe: A Short History of Poland. Oxford University Press, 1984. 511 pp. excerpt and text search
  • Frucht, Richard. Encyclopedia of Eastern Europe: From the Congress of Vienna to the Fall of Communism Garland Pub., 2000 online edition
  • Lerski, George J. Historical Dictionary of Poland, 966-1945. Greenwood, 1996. 750 pp. online edition
  • Leslie, R. F. et al. The History of Poland since 1863. Cambridge U. Press, 1980. 494 pp.
  • Lukowski, Jerzy and Zawadzki, Hubert. A Concise History of Poland. Cambridge U. Press, 2nd ed 2006. 408pp. excerpts and search
  • Pogonowski, Iwo Cyprian. Poland: A Historical Atlas. Hippocrene, 1987. 321 pp. new designed maps
  • Sanford, George. Historical Dictionary of Poland. Scarecrow Press, 2003. 291 pp.
  • Stachura, Peter D. Poland, 1918-1945: An Interpretive and Documentary History of the Second Republic (2004) online
  • Stachura, Peter D. ed. Poland Between the Wars, 1918-1939 (1998) essays by scholars
  • Watt, Richard M. Bitter Glory: Poland and Its Fate, 1918-1939 (1998) excerpt and text search, comprehensive survey
Politici & diplomație
  • Davies, Norman. White Eagle, Red Star: The Polish-Soviet War 1919-1920 and The Miracle on the Vistula (2003) excerpt and text search
  • Garlicki, Andrzej. Józef Piłsudski, 1867-1935 (New York: Scolar Press 1995), scholarly biography; one-vol version of 4 vol Polish edition
  • Hetherington, Peter. Unvanquished: Joseph Pilsudski, Resurrected Poland, and the Struggle for Eastern Europe (2012) 752pp excerpt and text search
  • Jędrzejewicz, W. Piłsudski. A Life for Poland (1982), scholarly biography
  • Kochanski, Halik. The Eagle Unbowed: Poland and the Poles in the Second World War (2012)
  • Polonsky, A. Politics in Independent Poland, 1921-1939: The Crisis of Constitutional Government (1972)
  • Riekhoff, H. von. German-Polish Relations, 1918-1933 (Johns Hopkins University Press 1971)
  • Rothschild, J. Piłsudski's Coup d'Etat (New York: Columbia University Press 1966)
  • Seidner, Stanley S. "The Camp of National Unity: An Experiment in Domestic Consolidation," The Polish Review 20 (2-3): 231-236
  • Wandycz, P. S. Polish Diplomacy 1914-1945: Aims and Achievements (1988)
  • Wandycz, P. S. Soviet-Polish Relations, 1917-1921 (Harvard University Press 1969)
  • Wandycz, P. S. The United States and Poland (1980)
  • Zamoyski, Adam. Warsaw 1920: Lenin's Failed Conquest of Europe (2008) excerpt and text search
Teme sociale și economice
  • Abramsky, C. et al. eds. The Jews in Poland (Oxford: Blackwell 1986)
  • Bartoszewski, W. and Polonsky, A., eds. The Jews in Warsaw. A History (Oxford: Blackwell 1991)
  • Blanke, R. Orphans of Versailles. The Germans in Western Poland, 1918-1939 (1993)
  • Gutman, Y. et al. eds. The Jews of Poland Between Two World Wars (1989).
  • Heller, C. S. On the Edge of Destruction. Jews of Poland Between the Two World Wars (1977)
  • Hoffman, E. Shtetl. The Life and Death of a Small Town and the World of Polish Jews (1999).
  • Landau, Z. and Tomaszewski, J. The Polish Economy in the Twentieth Century (Routledge, 1985)
  • Olszewski, A. K. An Outline of Polish Art and Architecture, 1890-1980 (Warsaw: Interpress 1989.)
  • Roszkowski, Wojciech. Landowners in Poland, 1918-1939 (Cambridge University Press, 1991)
  • Roszkowski, Wojciech. "Large Estates and Small Farms in the Polish Agrarian Economy between the Wars (1918-1939)," Journal of European Economic History (1987) 16#1 pp 75-88
  • Taylor, J. J. The Economic Development of Poland, 1919-1950 (Cornell University Press 1952)
  • Thomas, William I., and Florian Znaniecki. The Polish Peasant in Europe and America (2 vol. 1918); classic sociological study; complete text online free
  • Wynot, E. D. Warsaw Between the Wars. Profile of the Capital City in a Developing Land, 1918-1939 (1983)
  • Żółtowski, A. Border of Europe. A Study of the Polish Eastern Provinces (London: Hollis & Carter 1950)
Istoriografie
  • Kenney, Padraic. “After the Blank Spots Are Filled: Recent Perspectives on Modern Poland,” Journal of Modern History (2007) 79#1 pp 134–61, in JSTOR
  • Polonsky, Antony. "The History of Inter-War Poland Today," Survey (1970) pp143–159.
Surse primare

Vezi și[modificare | modificare sursă]