Istoria colonială a Statelor Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
În sec. XVI, conchistadorul Coronado începe căutarea aurului în sud-vestul Statelor Unite de astăzi

Pe coastele Americii, Marea Britanie și Spania poartă bătălii pentru supremația navală. În secolul XVI, britanicii și francezii încep explorarea Americii de Nord. Primele colonii britanice sunt întemeiate fie de puritanii alungați din Anglia, fie de antreprenori privați. Acestea aveau să cunoască foarte repede prosperitatea economică și culturală, dezvoltând structuri sociale și politici proprii. În lupta pentru teritoriile coloniale, exploratorii francezi ajung și mai la nord, până în Canada. Statele Noii Anglii se unesc după 1765, ca o reacție împotriva paternialismului britanic.

Perioada colonială[modificare | modificare sursă]

Primele contacte cu europenii au avut loc în jurul anului 1000 prin venirea vikingilor din Groenlanda și Islanda atingând coastele Labradorului. Exploratorul norvegian Leif Ericson a ajuns în America cu 400 de ani înaintea lui Cristofor Columb, întemeind o așezare în Vinland în extremitatea nordică a insulei Newfoundland, Canada.[1]. După o perioadă de explorări sponsorizate de marile națiuni europene, prima așezare a fost stabilită prin 1600[2]. Europenii aduceau americanilor cai, pisici, vite și suine și în schimb se întorceau în Europa cu cartofi, curcani, tutun, fasole și dovleci. Mediul nou îi expunea pe coloniștii la diferite boli noi, necunoscute. Nativii (amerindienii) erau și mai sensibili față de bolile aduse de europeni, în special variola și rujeola. Amerindienii au pierit în număr mare înainte ca să înceapă colonizarea la scară mare. [3][4]

Lupta pentru zonele de coastă și prima colonizare a Americii de Nord[modificare | modificare sursă]

John Smith debarca in Lumea Noua-reconstituire
John Cabot
Pocahontas il salveaza pe Smith

În timp ce Spania și Portugalia cucereau America Centrala și de Sud, pe coastele nord-americane se instalează pentru prima oară britanicii și francezii. În 1497, la numai 5 ani după prima călătorie a lui Columb, John Cabot, aflat în serviciul regelui Angliei, ajunge pe coasta nord-americană din Labrador. Explorarea franceză începe cu Jacques Cartier, care navigase pe golful St. Lawrence, până la râul St. Lawrence între 1534-1541. Corsarul Walter Raleigh debarcă la capul Hatteras din Carolina de Nord în 1584, reclamând pentru Anglia întreaga coastă a Atlanticului, între paralele 35 și 45. Acesta denumește regiunea Virginia, în cinstea reginei virgine Elisabeta I. În 1607, spațiul devine oficial colonie britanică după ce la 26 aprilie, trei vase britanice finanțate de Virginia Company of London au acostat, aducând cu ele primii 107 de coloniști englezi în Lumea Nouă, printre care se afla și celebrul căpitan John Smith. John Smith, după ce a lucrat ca mercenar în armata franceză a lui Henric al V-lea, în armata habsburgică, a fost căpitan al armatei lui Mihai Viteazul, a profitat de oportunitatea oferită de Virginia Company of London, companie sprijinită de regele James I în vederea stabilirii primei colonii engleze în America de Nord. Se spera la o lume în care nu exista taxe și legi aspre, o lume în care aurul se găsea din abundență conform legendei El Dorado și unde oricine putea să reînceapă viața de la zero. Deși era să fie executat pentru acte de indisciplină și instigare la revoltă împotriva căpitanului Cristopher Newport, a fost numit ambasador pentru a negocia cu pieile roșii obținerea alimentelor necesare pentru traversarea iernii și liderul expediției. A fost capturat de nativii din tribul Powhatan. A fost salvat de la moartea prin bătaie de către fiica preferată a liderului amerindian, Pocahontas.

John Smith și-a petrecut întrega iarnă alături de amerindieni, uitând, practic de coloniștii înfometați ce îl credeau, probabil, mort. Englezul s-a intors în Anglia după ce a rămas șocat de ceea ce descoperise în Jamestown, unde oamenii își pierduseră orice urmă de umanitate, ajungându-se la consumul cizmelor, hainelor și chiar a cadavrelor, pe fondul foametei puternice ce afecta colonia Henry Hudson investigase în 1609 coasta de est a Americii de Nord pentru Marea Britanie, în timp ce misionarul francez Jacques Marquette și negustorul de blănuri Louis Jolliet descoperă valea râului Mississippi de la Winsconsin până în Arkansas. Lousiana devine centrul colonizării franceze în zona Mississippi în 1716-1717, iar în 1718, francezii fondează orașul New Orleans. În conflictul dintre puterile navale Anglia și Spania, corsarii britanici confiscă multe transporturi de aur și de bunuri din coloniile spaniole aflate în drum spre casă. Insulele Caraibe Antilele și părți din coastele Americii Centrale rămân spații de competiție, în cadrul căreia pirații, independent sau la comanda puterilor navale europene, capturau corăbii și instaurau state ale corsarilor organizate. Cel mai faimos pirat a fost Henry Morgan, care ocupă și jefuiește vasele de comerț din jurul regiunii spaniole Panama, cu aventurierele sale sprijinite de britanici .În 1674, acesta este numit cavaler, pentru ca în anul următor să devină guvernator britanic al coloniei Jamaica.

Istoria Statelor Unite

Acest articol este parte a unei serii
Cronologie
Perioada precolonială
1492–1776
1776–1789
1789–1860
1860–1865
1865–1900
1900–1945
1945–1991
1991–prezent
Tematică
Drepturile civile (1896–1954)
Drepturile civile (1955–1968)
Războiul civil
Istoria culturală
Istoria demografică
Istoria diplomatică
Istoria economică
Istoriografia
Istoria militară
Istoria Sudului
Istoria graniței și a vestului
Istoria tehnologică și industrială
Evoluția teritorială
Istoria feminismului

Portal Statele Unite ale Americii
 v  d  m 

Explorarea[modificare | modificare sursă]

Descoperirea fluviului Mississippi

Florida a fost explorată de spanioli de spaniolul Hernando de Soto în 1539.În căutarea orașelor de aur, de Soto a omorât și torturat mii de amerindieni.Drumul său însângerat a trecut prin Georgia, Carolina și Tennessee până când, într-un sfârșit, el a murit în apropierea fluviului Mississippi, nereușind să găsească nici una din bogățiile pe care le căuta. În 1672, Jacques Marquette, misionar iezuit francez și explorator, și Louis Jolliet, un neguțător, au pornit să exploreze fluviul Mississippi.În anul următor au ajuns la confluența cu râul Missouri.Marquette nu a fost doar un bun geograf, ci a fost interesat de limba și cultura amerindienilor, inclusiv de obiceiuri, cum ar fi folosirea unei pipe speciale care arată că venea în pace.

Colonizarea spaniolă[modificare | modificare sursă]

Colonizarea Americilor. Situația din 1750.

După circa cinci secole după vikingi au venit spaniolii. Întâi Cristofor Columb, apoi Ponce de León. Vizitatori străini au sosit și în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb în secolele XV și XVI au început națiunile europene explorarea și colonizarea acestui continent. Expedițiile spaniole au atins repede Munții Apalași, Fluviul Mississippi, Grand Canyon[5] și Marile Podișuri. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite și Florida. Prin 1540 Hernando de Soto a întreprins o expediție mare a teritoriilor care constituie azi SUA. În același an, Francisco Vásquez de Coronado împreună cu 2.000 spanioli și mexicani a traversat teritoriul care este azi Arizona ajungând până în centrul Kansasului de astăzi.[6]. Alți exploratori spanioli, ca Lucas Vásquez de Ayllón, Pánfilo de Narváez, Sebastián Vizcaíno, Juan Rodríguez Cabrillo, Gaspar de Portola, Pedro Menéndez de Avilés, Álvar Núñez Cabeza de Vaca, Tristán de Luna y Arellano și Juan de Oñate, au întreprins expediții în teritoriul Statelor Unite de astăzi. [7]. Spaniolii au creat primele colonii europene în aceste teritorii: St. Augustine în Florida prin 1565 dar aceasta nu a atras prea mulți coloniști care să se stabilească. Au înființat apoi succesiv Santa Fe în New Mexico, San Antonio, Tucson, San Diego, Santa Barbara, Los Angeles și San Francisco[8]. Cea mai mare parte a acestor localități au fost create de-a lungul coastei californiene și pe lângă fluviul Santa Fe în New Mexico.[9] Teritoriile explorate la sfârșitul anului 1535 au fost încadrate sub Viceregatul Noii Spanii, cu capitala în Mexico City, extinzându-se treptat și în porțiunile sudice și centrale ale Statelor Unite de azi.

Colonizarea britanică[modificare | modificare sursă]

Botezul lui Pocahontas
Slavi pe plantatii de tutun din Virginia-1670

Fâșia de-a lungul coastei de est a fost colonizată prima dată de coloniști englezi în sec. al XVII-lea cu participarea mult mai mică a olandezilor și suedezilor. America colonială era caracterizată prin lipsa masivă a mânei de lucru, care a condus la apariția sclaviei și mânei de lucru angajată prin contract. De asemenea, s-a practicat salutary neglect, adică „neglijarea salutară a coloniilor”, ideea prim-ministrului britanic Robert Walpole în privința unui control mai lax a implementării deciziilor parlamentului englez, în scopul înfloririi economice a coloniilor. Peste jumătate dintre imigranții sosiți în acea perioadă veneau pe baza contractului de muncă.[10] Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. La sfârșitul secolului al XVIII-lea valurile de noi coloniști au stabilit agricultură și comerț pe bază de tutun. Între 1610 și Revoluție britanicii au trimis în coloniile americane aproximativ 50.000 condamnați. [11] Au avut loc numeroase conflicte cu amerindienii, printre care masacrul coloniștilor din Jamestown din 1622. Dintre cele treisprezece colonii, care au format apoi SUA ultima a fost stabilită în 1733.Fiecare colonie americană avea guvernare puțin diferită în comparație cu celelalte. De obicei coloniile erau conduse de guvernatori, care erau desemnați de Londra. Noii coloniști erau mai bogați decât locuitorii din cea mai mare parte a Angliei și atrăgeau un constant flux de imigranți, ceea ce combinat cu mortalitatea scăzută a avut ca rezultat creșterea rapidă a coloniilor.

Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul orașului New York), pe teritoriul ocupat în modernitate de New York și New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), însă au pierdut colonia în favoarea Olandei în 1655. Francezii au navigat în amonte de râul Sf. Lawrence, către interiorul continentului. Spaniolii s-au mutat la nord de imperiul lor, în Mexic. În procesul de colonizare s-au dus războaie sângeroase împotriva populațiilor de indieni, care au fost exterminați sau împinși până în Munții Alegani. Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsați în pace de către patria lor până la Războiul de Șapte Ani, când Franța a cedat Regatului Unit Canada și regiunea Marilor Lacuri. Londra a impus atunci impozite asupra celor 13 colonii, pentru a strânge fonduri pentru război. Mulți colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei nu erau adecvat reprezentați în Parlamentul britanic. Tensiunile dintre Marea Britanie și colonizatori au crescut, și cele 13 colonii au început o revoluție contra controlului Marii Britanii.

Întemeierea Noii Anglii[modificare | modificare sursă]

La inceputul secolului XVII, grupurile numeroase de puritani britanici oprimati de Biserica Statului si de guvern vedeau America de Nord ca pe un Taram al Fagaduintei.Dorinta acestora de a trai in conformitate cu principile crestinismului puritan contureaza identitatea Americii, si mai tarziu, a Statelor Unite.

Pocahontas si Rolfe

Prima colonie:Jamestown[modificare | modificare sursă]

John Rolfe a sosit în Jamestown, împreună cu alti 150 de coloniști în 1610, ca parte a unei expeditii organizate de Compania Virginia. El a inceput sa experimenteze creșterea tutunului cu semințe cultivate în Indiile de Vest si pentru a dezvolta in Virginia primul export profitabil. Când noul tip de tutun a fost trimis în Anglia, s-a dovedit a fi extrem de popular, contribuind la spargerea monopolul spaniol pe tutun și de a crea o economie stabila pentru Virginia. In 1617, colonia a exportat 20.000 de kilograme de tutun anual, această cifră dublandu-se în anul următor.In 1614, Rolfe s-a căsătorit cu fiica unui șef de trib local, nativ american, Matoaka ( bine cunoscuta prin porecla ei din copilărie, Pocahontas), care a fost luata prizonier de către coloniștii englezi și convertita la creștinism. Cuplul a plecat in Anglia cu fiul lor în 1616, dar șapte luni mai târziu, Pocahontas a murit. Rolfe a revenit in Virginia, s-a recăsătorit și a servit un rol important în viața economică și politică a coloniei până la moartea sa în 1622.

Plymouth[modificare | modificare sursă]

Mayflower.
Prima celebrare a Zilei Recunostiintei
Semnarea Intelegerii Mayflower

Mayflower a fost corabia care i-a transportat pe așa-zișii "părinții pelerinajului" din centrul Angliei în America de Nord pentru a începe o nouă viața în aceste meleaguri. Nava a părăsit pe 6 septembrie 1620 portul Plymouth și a atins Capul Cod la 21 noiembrie 1620.La bordul navei Mayflower se aflau 102 pasageri și echipajul de 30 de persoane, printre care si Edward Winslow, care impreuna cu familia sa, s-a hotarat sa plece in Lumea Noua pentru a-si mentine convingerile religioase departe de "Europa pacatoasa si corupta". El a fost unul dintre lideri navei și, mai târziu, asistent-guvernator al coloniei Plymouth.Căpitanul vasului era Christopher Jones.Prima sa sotie, Elizabeth Barker, a decedat pe insula si s-a casatorit cu Susanna White care i-a daruit 4 copii. Pentru următoarele câteva luni, multi dintre coloniști au rămas pe Mayflower în timpul debarcarii pe țărm pentru a construi noua asezare. În martie, s-au stabilit pe țărm permanent. Mai mult de jumătate din locuitorii s-au îmbolnăvit și au murit in prima iarna, victime ale unei epidemii de boală care a cuprins noua colonie. Curând, după ce s-au mutat la țărm, pelerinii au integrat un om nativ american pe nume Tisquantum, sau Squanto, care va deveni un membru al coloniei.Squanto, care a fost răpit de către exploratorul John Smith și luat în Anglia, a acționat ca un interpret și mediator între liderii Plymouth și nativi americani locali, inclusiv șeful Massasoit al tribului Pokanoket. Nativii i-au invatat pe colonistii puritani sa foloseasca pestele ca ingrasaminte pentru cresterea recoltelor.In schimbul cunostiintelor oferite, colonistii pelerini au fost rugati sa-i ajute pe nativii tribului Pokanoket sa confrunte un trib rival.În toamna anului 1621, pelerinii au împărtășit celebra sărbătoare a recoltei cu Pokanoketii, masa care este acum considerată baza pentru Ziua Recunoștinței.

Toți bărbații adulți de la bordul Mayflower au semnat așa-numita Intelegerea Mayflower , un document care va deveni temelia guvernării Plymouth, prin care fagaduiesc sa formeze o comunitate autonoma. Deși Separatiștii au fost o minoritate în cadrul grupului, ei au format centrul puternic, ce controla în întregime guvernului coloniei în primii 40 de ani. William Bradford, un lider al congregației separatiste, a fost unul dintre semnatarii Mayflower Compact, și a servi ca guvernator Plymouth timp de 30 de ani de la înființare. Bradford a păstrat un jurnal cronică a navei în timpul călătoriei și fondarii al coloniei Plymouth.

Steagul celor Treisprezece Colonii
New Amsterdam
Washington in razboiul franco-indian
Massachusetts Hall, Harvard University
Una dintre cele mai vechi case coloniste din sec. XVII- Quincy, Massachusetts, unde s-a nascut John Adams

Cele 13 colonii[modificare | modificare sursă]

Urmeaza fondarea altor colonii: New Hampshire (1623), Golful Massachusetts (1630), Connecticut (1634) si Rhode Island (1636).Dupa 1630, intregul Massachusetts era colonizat de Marea Migratie a puritanilor.Parintii fondatori incearca la inceput sa traiasca in pace cu amerindienii bastinasi, si reusesc cata vreme coloniile sunt inca mici.In timp insa, colonistii isi extind constant teritoriul si incep sa intervina in mod repetat in luptele dintre triburile de amerindieni.Guvernul britanic atribuie dezvoltarea regiunii unor intreprinderi corporative sau persoane, prin scrisori deschise sau carti de colonizare.Astfel, iau nastere coloniile Maryland (1634) si Carolina (1663), impartita in Carolina de Nord si Carolina de Sud in 1729.Primii sclavi de culoare sunt adusi in America de Nord in 1619, fiind tratati ca o sursă ieftină de muncă mai numeroasa decât ucenicii (care au fost în mare parte europeni săraci). După 1619, atunci când o navă olandeză a adus 20 de africani pe uscat la colonie britanică Jamestown, Virginia, sclavia s-a răspândit în coloniile americane pentru a ajuta la producerea culturilor profitabile de tutun. Deși sunt imposibil de estimat cifrele exacte, unii istorici au estimat ca 6-7 milioane sclavi au fost importati în Lumea Nouă în secolul al XVIII-lea, lipsind continentul african de cei mai mai sanatoasi si mai capabili bărbați și femei.Sclavia a fost practicata de-a lungul coloniilor americane din secolele XVII și XVIII, sclavi afro-americani ajutand la construirea fundamentelor economice ale noii națiuni. Olandezii erau preocupati mai putin de colonizare.Se stabilesc in New Yorkul de azi, infiintand in 1624 colonia Noua Olanda, cu capitala la New Amsterdam.Insa, cand britanicii cuceresc regiunea de la olandezi in 1664, Carol III i-o atribuie fratelui sau Iacob, duce de New York, iar teritoriul este redenumit in New York.Ducele vinde regiunea din New Jersey de azi unei persoane private.O parte din acest tinut a fost dobandit in 1674 de William Penn, conducatorul Albastrosilor Negri.Penn anexeaza apoi si Pennsylvania, careia i-a dat numele in 1681, si Delaware, in 1682.In 1733 se infiinteaza ultima colonie privata, denumita Georgia, in cinstea regelui George al Angliei. Dupa inceputurile marcate de saracie, statele Noii Anglii infloresc la sfarsitul sec. XVII datorita spiritului de initiativa al colonistilor si activitatilor etice ale protestantilor.Se fondeaza primele universitati americane: Harvard (1636), Yale (1701) si Princeton (1746). In Războiul Franco-Indian (1754-1763), coloniile Noii Anglii raman loiale britanicilor.Cu toate acestea, puterea economica le sporise increderea in fortele proprii, iar legaturile cu tara-mama slabisera cu fiecare noua generatie de colonisti nascuti in America. Pentru a plati datoria inregistrata dupa lupta cu Franta din America de Nord, regele George al III-lea al Regatului Unit incearca sa sporeasca finantele prin marirea impozitelor in cele 13 colonii engleze.Coloniile cereau in schimb sa fie reprezentate de delegati proprii in Parlamentul britanic, dar Londra nu era pregatita sa le acorde.Coloniilor li se limita libertatea si in alte domenii.Taxele de import ridicate pentru toate bunurile din Marea Britanie erau considerate ofensatoare si conduc la boicoturi de proportii, care vor fi succedate de Revolutia Americana.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • American National Biography (20 vol 2000; also online); scholarly biographies of every major figure
  • Ciment, James, ed. Colonial America: An Encyclopedia of Social, Political, Cultural, and Economic History (2005)
  • Cooke, Jacob Ernest, ed. Encyclopedia of the North American Colonies (3 vol 1993)
    • Cooke, Jacob, ed. North America in Colonial Times: An Encyclopedia for Students (1998)
  • Faragher, John Mack. The Encyclopedia of Colonial and Revolutionary America (1996)
  • Gallay, Alan, ed. Colonial Wars of North America, 1512–1763: An Encyclopedia (1996) excerpt and text search
  • Gipson, Lawrence. The British Empire Before the American Revolution (15 volumes) (1936–1970), Pulitzer Prize; highly detailed discussion of every British colony in the New World
  • Pencak, William. Historical Dictionary of Colonial America (2011) excerpt and text search; 400 entries; 492pp
  • Taylor, Dale. The Writer's Guide to Everyday Life in Colonial America, 1607-1783 (2002) excerpt and text search
  • Vickers, Daniel, ed. A Companion to Colonial America (2006), long topics essays by scholars

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Maldwyn A. Jones – op. cit. p. 9
  2. ^ John Mack Faragher, The Encyclopedia of Colonial and Revolutionary America (1996), passim
  3. ^ Joseph Patrick Byrne (). Encyclopedia of Pestilence, Pandemics, and Plagues. ABC-CLIO. pp. 415–16. [nefuncțională]
  4. ^ Eric Hinderaker and Rebecca Horn, "Territorial Crossings: Histories and Historiographies of the Early Americas," William and Mary Quarterly (2010) 67#3 pp. 395-432 in JSTOR
  5. ^ Pyne, Stephen J. (). How the Canyon Became Grand. New York City: Penguin Books. pp. 4–7. ISBN 0-670-88110-4. 
  6. ^ Maldwyn A. Jones – op. cit. p. 9
  7. ^ Maldwyn A. Jones – op. cit. p. 10
  8. ^ David J. Weber, New Spain's Far Northern Frontier: Essays on Spain in the American West, 1540–1821 (1979)
  9. ^ Maldwyn A. Jones – op. cit. p. 9
  10. ^ Barker, Deanna. „Indentured Servitude in Colonial America”. National Association for Interpretation, Cultural Interpretation and Living History Section. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ James Davie Butler, "British Convicts Shipped to American Colonies," American Historical Review (1896) 2#1 pp. 12-33 in JSTOR
  • Adams, James Truslow. The Founding of New England (1921). online
  • Andrews, Charles M. (). The Colonial Period of American History.  (the standard overview in four volumes)
  • Bonomi, Patricia U. (). Under the Cope of Heaven: Religion, Society, and Politics in Colonial America.  (online at ACLS History e-book project)
  • Butler, Jon. Religion in Colonial America (Oxford University Press, 2000) online Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Conforti, Joseph A. Saints and Strangers: New England in British North America (2006). 236pp; the latest scholarly history of New England
  • Greene, Evarts Boutelle. Provincial America, 1690–1740 (1905) old, comprehensive overview by scholar online
  • Kupperman, Karen Ordahl, ed. Major Problems In American Colonial History: Documents and Essays (1999) short excerpts from scholars and primary sources
  • McNeese, Tim. Colonial America 1543–1763 (2010), short survey
  • Middleton, Richard and Anne Lombard. Colonial America: A History, 1565–1776 (4th ed 2011), 624pp excerpt and text search
  • Savelle, Max. Seeds of Liberty: The Genesis of the American Mind (1965) comprehensive survey of intellectual history online edition
  • Taylor, Alan. American Colonies, (2001) survey by leading scholar excerpt and text search
  • Andrews, Charles M. (). „Colonial Commerce”. American Historical Review. American Historical Association. 20 (1): 43–63. JSTOR 1836116.  Also online at JSTOR
  • Andrews, Charles M. (). Colonial Self-Government, 1652–1689.  online
  • Beeman, Richard R. The Varieties of Political Experience in Eighteenth-Century America (2006) excerpt and text search
  • Beer, George Louis. "British Colonial Policy, 1754–1765," Political Science Quarterly, vol 22 (March 1907) pp 1–48;
  • Berkin, Carol. First Generations: Women in Colonial America (1997) 276pp excerpt and text search
  • Bonomi, Patricia U. (). A Factious People: Politics and Society in Colonial New York. 
  • Breen, T. H (). Puritans and Adventurers: Change and Persistence in Early America. 
  • Brown, Kathleen M. Good Wives, Nasty Wenches, and Anxious Patriarchs: Gender, Race, and Power in Colonial Virginia (1996) 512pp excerpt and text search
  • Bruce, Philip A. Economic History of Virginia in the Seventeenth Century: An Inquiry into the Material Condition of the People, Based on Original and Contemporaneous Records. (1896), very old fashioned history
  • Carr, Lois Green and Philip D. Morgan. Colonial Chesapeake Society (1991), 524pp excerpt and text search
  • Crane, Verner W. (). The Southern Frontier, 1670–1732. 
  • Crane, Verner W. (). „The Southern Frontier in Queen Anne's War”. American Historical Review. 24: 379–95. doi:10.2307/1835775. JSTOR 1835775. 
  • Fischer, David Hackett. Albion's Seed: Four British Folkways in America (1989), comprehensive look at major ethnic groups excerpt and text search
  • Fogleman, Aaron. Hopeful Journeys: German Immigration, Settlement, and Political Culture in Colonial America, 1717-1775 (University of Pennsylvania Press, 1996) online
  • Hatfield, April Lee. Atlantic Virginia: Intercolonial Relations in the Seventeenth Century (2007) excerpt and text search
  • Illick, Joseph E. Colonial Pennsylvania: A History, (1976) online edition
  • Kammen, Michael. Colonial New York: A History, (2003)
  • Kidd, Thomas S. The Great Awakening: The Roots of Evangelical Christianity in Colonial America (2009)
  • Kulikoff, Allan (). From British Peasants to Colonial American Farmers. 
  • Labaree, Benjamin Woods. Colonial Massachusetts: A History, (1979)
  • Mancall, Peter C. "Pigs for Historians: Changes in the Land and Beyond William and Mary Quarterly (2010) 67#2 pp. 347-375 in JSTOR, covers historiography of environmental history
  • Morgan, Edmund S. American Slavery, American Freedom: The Ordeal of Colonial Virginia (1975) Pulitzer Prize online edition
  • Tate, Thad W. Chesapeake in the Seventeenth Century (1980) excerpt and text search
  • Wood, Betty. Slavery in Colonial America, 1619–1776 (2005)
  • Kavenagh, W. Keith, ed. Foundations of Colonial America: A Documentary History (1973) 4 vol.
  • Rushforth, Brett, Paul Mapp, and Alan Taylor, eds. North America and the Atlantic World: A History in Documents (2008)
  • Sarson, Steven, and Jack P. Greene, eds. The American Colonies and the British Empire, 1607–1783 (8 vol, 2010); primary sources

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons