Isten, áldd meg a magyart

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Partitura originală

"Himnusz" — cântecul care începe cu cuvintele Isten, áldd meg a magyart ascultă (Doamne, binecuvântează-i pe maghiari) — este imnul naţional oficial al Ungariei. A fost adoptat în 1844 şi prima strofă este cântată la ceremoniile oficiale. Textul a fost scris de Ferenc Kölcsey şi muzica a fost compusă de Ferenc Erkel.

Acest imn se află şi în cartea de cântări romano-catolice Hozsanna.

Poemul şi cântecul intitulat "Szózat", care începe cu cuvintele Hazádnak rendületlenül légy híve óh magyar (Ţării tale mamă să-i fi credincios ferm, o, maghiare) se bucură de statutul legal şi social aproape egal cu cel al "Himnusz" prin Constituţia Ungariei.

O recunoaştere este dată de asemenea marşului lui Rákóczi, o scurtă piesă fără text compusă de un anonim care este folosită des la ocazii militare.

Cuvintele imnului Ungariei sunt neobişnuite pentru acest gen pentru a exprima o rugăciune lui Dumnezeu în loc să proclame mândria naţională.

Versiunea în limba română nu este o traducere oficială.

Textul oficial	Traducere
Isten, áldd meg a magyart Jó kedvvel, bőséggel, Nyújts feléje védő kart, Ha küzd ellenséggel; Bal sors akit régen tép, Hozz rá víg esztendőt, Megbűnhődte már e nép A múltat s jövendőt!	Doamne, binecuvântează naţiunea maghiară cu îndurarea şi mărinimia Ta, întinde asupră-i braţul tău păzitor în timpul disputelor cu inamicii săi; Smulge-o din soarta rea, adu asupra ei un timp de alinare. Această naţiune a suferit pentru păcatele ei din trecut şi din viitor!
Őseinket felhozád Kárpát szent bércére, Általad nyert szép hazát Bendegúznak vére. S merre zúgnak habjai Tiszának, Dunának, Árpád hős magzatjai Felvirágozának.
Értünk Kunság mezein Ért kalászt lengettél, Tokaj szőlővesszein Nektárt csepegtettél. Zászlónk gyakran plántálád Vad török sáncára, S nyögte Mátyás bús hadát Bécsnek büszke vára.
Hajh, de bűneink miatt Gyúlt harag kebledben, S elsújtád villámidat Dörgő fellegedben, Most rabló mongol nyilát Zúgattad felettünk, Majd töröktől rabigát Vállainkra vettünk.
Hányszor zengett ajkain Ozman vad népének Vert hadunk csonthalmain Győzedelmi ének! Hányszor támadt tenfiad Szép hazám, kebledre, S lettél magzatod miatt Magzatod hamvvedre!
Bújt az üldözött, s felé Kard nyúlt barlangjában, Szerte nézett s nem lelé Honját e hazában, Bércre hág és völgybe száll, Bú s kétség mellette, Vérözön lábainál, S lángtenger fölette.
Vár állott, most kőhalom, Kedv s öröm röpkedtek, Halálhörgés, siralom Zajlik már helyettek. S ah, szabadság nem virul A holtnak véréből, Kínzó rabság könnye hull Árvák hő szeméből!
Szánd meg Isten a magyart Kit vészek hányának, Nyújts feléje védő kart Tengerén kínjának. Bal sors akit régen tép, Hozz rá víg esztendőt, Megbűnhődte már e nép A múltat s jövendőt!

[modifică] O traducere diferită

Imn Din furtunoasele secole ale poporului maghiar

Doamne, binecuvinteaza
Pe maghiar, da-i voie buna,
Si belsug, si-i sta de paza
Ca pe dusman sa-l rapuna.
Celui mai lovit de soarta
Adu-i zile mai frumoase,
Prea si-a ispasit desarta
Viata-n chinuri dureroase!

Tu, purtatu-ne-ai strabunii
Peste sfinte culmi Carpate,
Patrie ne-ai dat cununii
De izbinzi insingerate
Si pe unde curg la vale
Tisa, Dunarea-argintie,
Inflori-n cimpii domoale
A lui Árpád semintie.

Am atins sesuri cumane
Unduind de spice coapte
Si nectaruri diafane
Ai prelins prin vii in noapte.
Ne-ai infipt ades drapelul
Peste otomane gloate,
Matei-Crai duse rezbelul
La Viena, sub cetate.

Pentru-a noastre vechi pacate
Ai strins, Doamne, suparare
Si cu fulgerele-ti toate
Ne-ai lovit fara-ndurare:
Ai trimes mongole hoarde,
Cu sageti sa ne loveasca,
Apoi jug osman, si soarte
De robie grea, turceasca.

O, ce-adesea rasunara
Imne de triumf osmane
Peste soarta noastra-amara,
Peste-a oaselor gorgane!
Si ce des fiul si-aflase,
Tara mea, un scut in Tine,
Ori din pricina odraslei
I-ai fost urna-n vremi haine!

Haituit, fugea sarmanul
Urmarit de spada-fiara,
Nu-si afla, precum orfanul,
Casa-n propria lui tara.
Suie-n munti, coboara-n vale,
Cu amar adinc si teama,
Ploi de singe, foc si jale
Il lovesc si-l fac sa geama.

Azi ruini: cindva cetate;
Ris cindva si veselie –
Plins si jale se abate
Azi, in loc de bucurie.
Si, vai, moartea cind coseste
Libertatea nu da-n floare,
Curg din ochi de rob muteste
Lacrimi de orfan, amare!

Doamne, de maghiar te-ndura,
Apara-l de cele rele,
Ocroteste-l cu caldura
Prin oceane de durere.
Celui mult lovit de soarte
Adu-i ani de bucurie,
Prea si-a ispasit prin moarte
Cite-au fost si-or sa mai fie!

Cseke, 22 ianuarie 1823.
Tradus de Constantin Olariu