Isaac Barrow
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Isaac Barrow (n. octombrie 1630 - d. 4 mai 1677) a fost matematician, filolog şi teolog englez, celebru mai ales pentru contribuţiile în matematică în dezvoltarea calculului modern (calculul diferenţial şi integral - pe acea vreme domenii noi ale matematicii). Isaac Newton i-a fost student.
Cuprins |
[modifică] Biografie
- 1630: se naşte la Londra
- urmează şcolile din Charterhouse, apoi din Felstead
- 1648: absolvent al Universităţii Trinity College din Cambridge
- 1649: ocupă catedra de profesor universitar
- 1655: demis din funcţie; fiind persecutat de Independenţi
- este exilat şi călătoreşte prin Franţa, Italia, Constantinopol
- 1659: revine în Anglia
- 1660: este numit profesor de filologie greacă la Cambridge
- 1662: numit profesor de geometrie la universitatea din Gresham
- 1663: profesor la Cambridge
- 1669: îşi dă demisia în favoarea lui Isaac Newton, fostul său student
- 1672: devine Master la "Trinity College"
[modifică] Opera
În domeniul fizicii, s-a ocupat de probleme legate de reflexia şi refracţia luminii, de studiul letilelor şi a reconsiderat explicaţia carteziană a curcubeului.
Dar cea mai de seamă contribuţie a sa constă în noua sa metodă de determinare a ariilor şi tangentelor curbelor.
Barrow aplică metoda la curbele:
- x² (x²+y²) = r²y²;
- x³+y³ = r³;
- x³+y³ = rxy, numită galanda
- y = (r-x) tan πx/2r, cvadratricea
- y = r tan πx/2r.
