Isaac Barrow

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Isaac Barrow

Isaac Barrow (n. octombrie 1630 - d. 4 mai 1677) a fost matematician, filolog și teolog englez, celebru mai ales pentru contribuțiile în matematică în dezvoltarea calculului modern (calculul diferențial și integral - pe acea vreme domenii noi ale matematicii). Isaac Newton i-a fost student.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Opera[modificare | modificare sursă]

Barrow a fost precursorul lui Newton și Leibnitz în elaborarea bazelor calculului infinitezimal. S-a ocupat de așa-numita problemă inversă a tangentelor. De asemenea, este primul care a introdus noțiunea de coeficient unghiular. Mai mult, a demonstrat că, în fond, curbele geometrice sunt curbe cinematice.

Dar cea mai de seamă contribuție a sa constă în noua sa metodă de determinare a ariilor și tangentelor curbelor.

Barrow aplică metoda la curbele:

  1. x² (x²+y²) = r²y²;
  2. x³+y³ = r³;
  3. x³+y³ = rxy, numită galanda
  4. y = (r-x) tan πx/2r, cvadratricea
  5. y = r tan πx/2r.

În geometria triunghiului i se atribuie inegalitatea lui Barrow.

Barrow s-a ocupat și de problema lui Alhazen, de dezvoltare a funcțiilor în serii infinite, de problema rezolvării ecuațiilor de gradul al III-lea pe cale grafică.

În domeniul fizicii, s-a ocupat de probleme legate de reflexia și refracția luminii, de studiul letilelor și a reconsiderat explicația carteziană a curcubeului.

Cea mai importantă scriere a sa este: Lectiones opticae et geometricae... (1669), în care a rezolvat geometric problema teoretică a formării imaginilor în lunetă etc.

De asemenea, Isaac Barrow a fost un bun traducător al lucrărilor de geometrie din antichitate.