Irene Adler

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Irene Adler
personaj al seriei Sherlock Holmes
Irene Adler.png
Irene Adler, desenată de Charles Dana Gibson
Prima apariție Scandal în Boemia
Creat de Arthur Conan Doyle
Informații
Sex femeie
Ocupație cântăreață de operă
Naționalitate americană

Irene Adler este un personaj literar fictiv creat de Sir Arthur Conan Doyle și care apare în povestirea Scandal în Boemia (publicată în iulie 1891). Ea este unul dintre personajele feminine cele mai cunoscute din seria Sherlock Holmes, în ciuda faptului că apare într-o singură povestire, și este reprezentată frecvent ca având un interes romantic pentru Holmes în lucrările derivate după textele cu Sherlock Holmes ale lui Conan Doyle.

Biografia personajului[modificare | modificare sursă]

Conform povestirii "Scandal în Boemia", Irene Adler s-a născut în 1858 în New Jersey. Ea a urmat o carieră de cântăreață de operă, ca o contralto, activând pe scena casei de operă La Scala din Milano (Italia) și o perioadă ca primadonă a Operei Imperiale din Varșovia (Polonia), indicând faptul că ea era o cântăreață extraordinară (în realitate, nu exista o operă imperială la Varșovia). În timp ce la Varșovia ea era descrisă ca "o binecunoscută aventurieră" (un termen larg folosit în timp în asociere cu cel de "curtezană"[1][2]). Adler s-a retras de pe scena operei înainte de a împlini 30 ani și s-a mutat la Londra.

La 20 martie 1888, conform povestirii, Wilhelm Gottsreich Sigismond von Ormstein, Mare Duce de Cassel-Felstein și rege ereditar al Boemiei, i-a făcut o vizită incognito lui Holmes la Londra. El i-a cerut detectivului să recupereze o fotografie compromițătoare deținută de Adler.

Monarhul domnea la Praga dar, în 1883, el a făcut "o vizită îndelungată la Varșovia" unde a cunoscut-o pe "binecunoscuta aventurieră Irene Adler." Cei doi au devenit iubiți; după aceea, Adler a păstrat o fotografie în care apar amândoi. Regele de 30 ani îi explică lui Holmes că intenționează să se căsătorească cu Clotilde Lothman von Saxe-Meningen (un personaj nevăzut), a doua fiică a regelui Scandinaviei; căsătoria ar fi amenințată dacă ar fi dezvăluită relația sa anterioară cu Irene Adler. Potrivit regelui, ea avea "chipul celei mai frumoase dintre femei și mintea celui mai hotărât dintre bărbați".

Folosindu-se de abilitatea sa considerabilă de deghizare, Holmes a urmărit mișcările ei și s-a informat cu privire la viața ei privată. Ea se căsătorise la Biserica "Sf. Monica" din Londra cu avocatul Godfrey Norton. El a plănuit apoi un incident fals pentru a produce o diversiune care i-ar permite să observe unde-și ascunde fotografia Irene Adler. Ea l-a depistat pe Holmes deși acesta era deghizat; dar înainte de aceasta, ea l-a tratat, ca o presupusă victimă a unei infracțiuni petrecute în afara casei sale, cu grijă și amabilitate spontană.

Când el s-a întors pentru a recupera fotografia, a găsit-o pe Adler plecată în Europa, împreună cu noul ei soț și cu bunurile ei. I-a lăsat o scrisoare lui Holmes, explicând modul în care ea l-a păcălit, dar spunându-i, de asemenea, faptul că ea era fericită cu noul ei soț care avea sentimente mai onorabile decât fostul ei iubit și nu-l va compromote pe acesta, cu condiția ca regele să nu încerce nimic împotriva ei în viitor.

Surse de inspirație[modificare | modificare sursă]

Lillie Langtry, o posibilă sursă de inspiraţie a personajului Irene Adler

Cariera Irenei Adler de actriță de teatru care devine iubita unui aristocrat puternic a avut mai multe precedente. Cea mai evidentă sursă de inspirație este Lola Montez, o dansatoare care a devenit iubita regelui Ludovic I al Bavariei și a influențat politica națională. Montez este identificată ca un model pentru Adler de către mai mulți scriitori.[3]

O altă posibilă sursă de inspirație este cântăreața Lillie Langtry, iubita lui Edward, Prințul de Wales.[3] După cum subliniază Julian Wolff, era bine cunoscut faptul că Langtry se născuse în Jersey (ea era numită "Jersey Lily"), spre deosebire de Adler care s-a născut în New Jersey.[2] Langtry a avut ulterior mai mulți iubiți de rang aristocratic, iar relațiile ei au fost speculate de presă în anii de dinaintea publicării povestirii lui Doyle.

Alături de cântăreața Ludmilla Hubel, presupusa iubită a arhiducelui John Salvator al Austriei, acestea au fost propuse ca sursă de inspirație a Irenei Adler în timpul vieții lui Doyle.[4]

Apariții[modificare | modificare sursă]

Irene Adler este menționată și în următoarele povestiri:

În "Cei cinci sâmburi de portocală", Holmes menționează că a fost înfrânt de patru ori, de trei ori de un bărbat și o dată de o femeie. Cum evenimentele relatate în "Cei cinci sâmburi de portocală" se petrec în septembrie 1887, înainte de acțiunea din "Scandal în Boemia", care se petrece în martie 1888, Holmes nu se poate referi la apariția specifică a Irenei Adler în "Scandal în Boemia" în cazul în care cronologia este corectă. Doyle a făcut în mod clar greșeli de cronologie în alte povestiri cu Holmes, nefiind menționată nici o altă femeie care să fie vreodată la același nivel intelectual cu Holmes sau să-l fi înfrânt pe Holmes. De asemenea, în "Un caz de identitate", Watson menționează că Adler este singura persoană de care știe că l-a înfrânt vreodată pe Holmes.

Relația lui Holmes cu Irene Adler[modificare | modificare sursă]

Adler câștigă admirația nemărginită a lui Holmes. Atunci când regele Boemiei spune: "Nu ar fi devenit ea o regină admirabilă? Nu-i păcat oare că nu era de același rang ca mine?", Holmes îi răspunde cu răceală că domnișoara Adler este într-adevăr la un nivel foarte diferit decât cel al regelui (prin care el înțelege mai bine relația pierdută de rege).

La începutul povestirii "Scandal în Boemia" este descrisă înalta prețuire pe care Holmes o are față de Irene Adler:

„Pentru Sherlock Holmes ea este întotdeauna Femeia. L-am auzit rar menționând-o sub un alt nume. În ochii lui, ea eclipsează și predomină întregul sex feminin. Nu că ar fi simțit vreun sentiment înrudit cu iubirea pentru Irene Adler. Toate sentimentele și mai ales iubirea îi erau odioase minții sale reci și precise, dar admirabil echilibrate. El era, ca să zic așa, cea mai perfectă mașină de raționat și de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. El nu vorbea niciodată de pasiunile dulci decât cu ironie și dispreț. Erau lucruri admirabile pentru observator - excelente în dezvăluirea motivelor și acțiunilor bărbaților. Dar ca gânditorul profesionist să admită astfel de intruziuni în propriul său temperament delicat și ajustat cu rafinament însemna să introducă un factor care l-ar fi distras și ar fi putut arunca o îndoială asupra tuturor rezultatele sale mentale. Nici nisipul într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe una din lupele sale de înaltă performanță nu l-ar fi deranjat mai tare decât o emoție puternică într-o fire ca a lui. Și totuși, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar acea femeie a fost defuncta Irene Adler, de dubioasă și îndoielnică memorie. [5]

Această "amintire" este păstrată vie de o fotografie a Irenei Adler, care fusese lăsată pentru rege când ea și noul ei soț au plecat cu fotografia compromițătoare cu ea și regele. Sherlock a cerut și a primit această fotografie ca plată pentru participarea sa în acest caz. Această fotografie este unul dintre bunurile sale cele mai de preț. Holmes însuși, care observă foarte rar astfel de lucruri, i-a spus lui Watson că "ea era o femeie frumoasă, cu o față pentru care un bărbat ar putea muri".

Apariții ulterioare[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

În biografiile sale ficționale ale lui Sherlock Holmes și Nero Wolfe, William S. Baring-Gould aduce argumentul că legătura lui Adler cu Holmes s-a reluat după presupusa moarte a acestuia la Cascadele Reichenbach. Ei au jucat incognito pe scenă împreună și au devenit iubiți. După Baring-Gould, din relația lui Holmes cu Adler s-a născut un fiu, Nero Wolfe, care va călca pe urmele tatălui său ca detectiv.

O serie de romane polițiste scrise de Carole Nelson Douglas o are ca personaj principal pe Irene Adler, aceasta descriindu-și viața după celebra sa întâlnire cu Sherlock Holmes, și în care apare Holmes ca personaj secundar. În această serie apar Godfrey Norton ca soțul Irenei, Penelope "Nell" Huxleigh, fiica unui preot și fostă guvernantă care este cea mai bună prietenă a Irenei, precum și biograful ei, dar și Quentin Stanhope, iubitul Nellei, ca personaj secundar. Personalități istorice ca Oscar Wilde, Bram Stoker, Alva Vanderbilt și Consuelo Vanderbilt, precum și ziaristul Nellie Bly, printre alții, își fac și ele apariția. În aceste cărți, Douglas afirmă că Lola Montez era mama Irenei, iar regele Ludovic I al Bavariei prezumtivul ei tată. În copilăria sa, Irene a fost cântăreață de vodeviluri care a fost instruită ca o cântăreață de operă înainte de a merge să lucreze ca detectiv al agenției Pinkerton.

Într-o serie de romane de John Lescroart, se afirmă că Adler și Holmes au avut un fiu, Auguste Lupa, și se presupune că acesta și-a schimbat mai târziu numele în cel de Nero Wolfe. În romanul The Language of Bees (2009) de Laurie R. King, se precizează că Irene Adler, care este decedată la începutul cărții, a avut odată o relație cu personajul Sherlock Holmes și a dat naștere unui fiu, Damian Adler, un artist cunoscut acum ca The Addler.

Filme[modificare | modificare sursă]

În filmul Sherlock Holmes in New York (1976), Adler (Charlotte Rampling) îi ajută pe Holmes și Watson să rezolve un jaf de bancă organizat de inamicul lui Holmes, profesorul Moriarty, după ce el îi ia fiul ca ostatic pentru a-l împiedica pe Holmes să investigheze cazul (Holmes și Watson salvează ulterior băiatul).

Ea este interpretată de Rachel McAdams în filmul Sherlock Holmes (2009). În acel film, ea este o hoață profesionistă abilă, divorțată, acțiunea desfășurându-se la câțiva ani după evenimentele relatate în povestirea Scandal în Boemia. Ea este reprezentată ca având sentimente romantice pentru Holmes, în timp ce lucrează pentru viitorul său inamic, profesorul Moriarty. McAdams a reluat acest rol în continuarea Sherlock Holmes: Jocul umbrelor (2011) în care Moriarty o ucide cu o otravă care imită simptomele tuberculozei.

Televiziune[modificare | modificare sursă]

În primul episod din 1984, "Scandal în Boemia", al serialului TV Aventurile lui Sherlock Holmes cu Jeremy Brett în rolul principal, Irene Adler este interpretată de Gayle Hunnicutt.

În filmul TV The Masks of Death (1984), o Irene Adler văduvă, interpretată de Anne Baxter, este invitată în casa de la țară a contelui Udo Von Felseck (Anton Diffring) unde Holmes (Peter Cushing) și Watson (John Mills) investighează presupusa dispariție a unui prinț aflat în izită. Deși Holmes o consideră inițial ca suspectă, ea își dovedește nevinovăția și devine un aliat al detectivului.

Irene Adler a apărut ulterior în filmul TV Sherlock Holmes and the Leading Lady (1992), în care a fost interpretată de Morgan Fairchild, în timp ce Christopher Lee l-a portretizat pe Holmes.

În filmul TV The Royal Scandal (2001), realizat de Hallmark, cu Matt Frewer (Holmes) și Kenneth Welsh (Watson), Irene Adler este interpretată de Sophie Lorain. Filmul este o adaptare a povestirilor Scandal în Boemia și Planurile Bruce-Partington ale lui Conan Doyle.

Într-un episod al serialului Wishbone realizat de PBS Kids, actrița Sally Nystuen Vahle o interpretează pe Irene Adler în adaptarea povestirii "Scandal în Boemia" intitulată "A Dogged Espose".

În "The 10 Li'l Grifters Job," episodul 2 al sezonului 4 al serialului Leverage, personajul Sophie o portretizează pe Irene Adler în Murder Mystery Masquerade.

În emisiunea britanică Sherlock Holmes and the Baker Street Irregulars (2007), Irene Adler (interpretată de Anna Chancellor) este personajul negativ principal al piesei și portretizează pe unul dintre inamicii lui Sherlock Holmes, în loc de o dragoste potențială.

În cel de-al doilea sezon al serialului Sherlock realizat de BBC, Irene a fost interpretată de Lara Pulver în opoziție cu Benedict Cumberbatch. Ea încearcă inițial să recupereze fotografiile incriminatoare care arată o legătură între ea și o femeie membră a Familiei Regale, dar mai târziu se află că ea are copii ale diferitelor documente care dezvăluie multe secrete oficiale. Deși ea îl contactează pe Jim Moriarty pentru a-i da idei despre cum să folosească această informație, ea este încă atrasă de Sherlock, utilizând numele lui ca parolă pentru telefonul ei și permițându-i astfel lui Sherlock să-i ofere lui Mycroft Holmes toate informațiile pe care Irene plănuia să le utilizeze. Ea este mai târziu presupusă decedată după ce a fost capturată de o celulă teroristă, dar un flashback relevă faptul că Sherlock a salvat-o, deși numai ei doi cunosc adevărul, falsificând moartea ei atât de bine încât chiar și Mycroft a fost păcălit. Spre deosebire de povestea originală a lui Doyle, în care ea este americană, în această versiune ea este britanică.

Radio[modificare | modificare sursă]

La radio, Sarah Badel a portretizat-o pe Irene Adler la 7 noiembrie 1990 în adaptarea radiofonică realizată de BBC Radio după "Scandal în Boemia", cu Clive Merrison în rolul lui Holmes.

Referințe în cultura populară[modificare | modificare sursă]

  • În "Angels of Music" de Kim Newman, publicată în Tales of the Shadowmen Vol. 2 (2006), Erik, Fantoma de la Operă își adună o echipă de agenți femei în genul Îngerilor lui Charlie, așa-numiții "Angels of Music", constând din Christine Daaé, Irene Adler și Trilby O'Ferrall. Ea îi întâlnește pe Erik și Christine în romanul The Canary Trainer (1993) al lui Nicholas Meyer.
  • În Shadows over Baker Street, Irene Adler apare în povestirea "Tiger! Tiger!" de Elizabeth Bear, a cărei acțiune se petrece în 1882 în India.
  • Irene Adler apare în povestirea "The Adventure of the Retiring Detective" de Michael Mallory, a cărei acțiune se petrece în 1903, și este inclusă în colecția The Adventures of the Second Mrs. Watson.
  • DC Comics o prezintă pe Irene Adler va personaj în una din povestirile lui Eclipso. Aici, Adler este posedată de unul dintre diamantele negre ale lui Eclipso, ucigându-i pe regele Boemiei și pe soțul ei, înainte ca dr. Watson să fie el-însuși posedat de Eclipso și să o oprească de la uciderea lui Holmes. Ea se aruncă mai târziu printr-un luminator, cu scopul de a-l salva pe Holmes de posedatul dr. Watson, murind în cădere.
  • Irene Adler este menționată de două ori în serialul manga Case Closed, o dată în "The Murder at Mycroft Manor", unde o carte în care ea este descrisă în batjocură a fost motivul crimelor, și încă o dată în Case Closed: The Phantom of Baker Street, unde ea este un personaj din jocul VR, nivelul Anglia victoriană. Ea este prezentată ca Yukiko Kudo, mama personajului principal Shinichi Kudo.
  • Irene Adler este menționată ca una din sursele de inspirație ale Irenei, personajul central al romanului The Two of Them (1978) de Joanna Russ.
  • Irene Adler este numele principalului personaj feminin din romanul The Club Dumas de Arturo Perez-Reverte. Povestirea a fost adaptată de Roman Polanski în filmul The Ninth Gate.
  • În episodul "Joy to the World" din sezonul 5 al serialului Doctor House, Wilson machiază un personaj numit Irene Adler, care este descris ca un pacient tratat o dată de House cu prilejul Crăciunului anului 2001, de care el a fost îndrăgostit. Mai mult, primul pacient din primul episod al serialului este numit Rebecca Adler, o aluzie a scenariștilor la Irene Adler.
  • Marvel Comics a avut un personaj numit Irene Adler, cu numele de cod Destiny, un adversar exclusiv al lui X-Men. Fostă iubită a lui Mystique și mama adoptivă a lui Rogue, ea a fost un mutant precognitiv care a lucrat anterior ca detectiv în Australia.
  • Episodul "The 10 Lil Grifters Job" din sezonul 4 al serialului Leverage o prezintă pe Sophie îmbrăcată ca Irene Adler la Gala Murder Mystery, descriindu-i costumul ca un costum de detectiv serios prin afirmația că ea este singura femeie mai inteligentă decât Sherlock Holmes.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Piya Pal-Lapinski, The exotic woman in nineteenth-century British fiction and culture: a reconsideration, UPNE, 2005, p.71.
  2. ^ a b Christopher Redmond, In Bed with Sherlock Holmes: Sexual Elements in Arthur Conan Doyle's Stories, Dundurn Press, 2002, pp.57-66.
  3. ^ a b Christopher Redmond, Sherlock Holmes Handbook, Dundurn Press Ltd., 30 Oct 2009, p. 51; The new annotated Sherlock Holmes: The adventures of Sherlock Holmes ; The memoirs of Sherlock Holmes, W.W. Norton, 2005, p.17.
  4. ^ The Adventures of Arthur Conan Doyle, Random House, 2010.
  5. ^ Arhur Conan Doyle - Scandal în Boemia - în volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes. Vol I" (Colecția Adevărul, București, 2011), p. 145

Legături externe[modificare | modificare sursă]