Iosif cel Nou, de la Partoş

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Iosif cel Nou, de la Partoş (n. cca. 1568, Raguza Dalmaţiei - d. 1656, Mănăstirea Partoş) este un sfânt român din calendarul creştin-ortodox, sărbătorit pe data de 15 septembrie.

Se ştiu prea puţine despre el. Născut Iacob şi rămas orfan de mic, mama sa îl trimite să înveţe carte la Ohrida, pe când avea 12 ani. La 15 ani intră la Mănăstire Adormirii Maicii Domnului, iar după cinci ani pleacă la muntele Athos, la Mănăstirea Pantocrator, unde este călugărit cu numele de Iosif. După o vreme s-a retras în sihăstrie, unde se spune că datorită virtuţilor sale creştineşti primise de la Dumnezeu darul săvârşirii de minuni prin vindecarea bolilor.

Ajungând cunoscut, iubit şi respectat, Iosif a fost hirotonisit la muntele Athos şi rânduit drept duhovnic al călugărilor de acolo. A trecut pe rând pe la mănăstirile Xiropotam, Vatoped, Hilandar şi alte schituri şi mănăstiri fiind, apoi, numit egumen la Mănăstirea Sfântul Ştefan din Adrianopole. Acolo a slujit şase ani, iar mai apoi a fost egumen la Mănăstirea Cutlumuş de la muntele Athos.

La vârsta senectuţii s-a retras lângă Mănăstirea Vatopedu, însă a fost chemat de românii din Banat să le fie mitropolit. În 1650, de sărbătoarea Sfântului a fost hirotonit mitropolit al Banatului. A păstorit credincioşii din Banat timp de 3 ani. În această calitate a săvârşit alte minuni, printre care stingerea unui incendiu ce cuprinsese o parte a Timişoarei. „Ieşind din biserică cu Sfintele Taine în mâinile sale şi rugându-se cu lacrimi, îndată a trimis Dumnezeu o ploaie puternică şi s-a stins focul” Sfinţi Romani.

În 1653, Iosif s-a retras la mănăstirea Partoş, unde a mai trăit încă trei ani, după cum glăsuieşte despre aceasta o însemnare, făcută de mână în anul 1655, pe o carte care a aparţinut mănăstirii Sângiorge: "Această carte este a Domnului Mitropolit Iosif al Timişoarei la anul 1655... care de bună voie a părăsit eparhia retrăgându-se în mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică unde sfinţii se odihnesc"

La sfârşitul verii lui 1656 s-a isprăvit la vârsta de 85 ani. Tradiţia spune că în momentul adormirii sale clopotele mănăstirii au început să bată fără să le tragă cineva. Trupul mitropolitului a fost aşezat într-un mormânt a zidit în naosul bisericii mănăstireşti, în dreptul uşii de intrare.

La date de 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât trecerea în ceata sfinţilor a mitropolitului Iosif, stabilindu-se ca dată de cinstire a sfântului 15 septembrie a fiecărui an. Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş pe data de 7 octombrie 1956 când moaştele sale au fost aduse din mănăstirea Partoş şi aşezarea în catedrala mitropolitană din Timişoara.

In curant site-ul Official al Sfintei Manastiri Partos [1]

[modifică] Bibliografie

• Sfinţi Romani
• Mitropolia Banatului
• Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş Timişoara 1994
• Vieţile sfinşilor (septembrie)