Iosif Rangheț

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Rangheț
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Arad, România Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Deputat al României Modificați la Wikidata

Partid politicPCR
Alma materUniversitatea Pedagogică de Stat din Moscova[*]
Iosif Rangheț.

Iosif Rangheț (grafierea inițială, maghiară, a numelui: József Rangecz) (n. 1904 Olari, Arad - d. 1952) a fost un comunist român.

Iosif Rangheț a devenit membru ilegalist al PCR în 1930. [1] În anii '30, Iosif Rangheț a studiat la Universitatea comunistă Lenin din Moscova unde cunoscut-o pe Sanda Veinberg (1906 - 1996), cu care s-a căsătorit.[2] Iosif și Sanda Rangheț au avut un fiu, Boris Rangheț (n.1937), viitor diplomat și ambasador român.[3]

Iosif Rangheț a fost secretar general al comitetului regional de partid Cluj (1933-1934). Din 1945, Iosif Rangheț a fost membru în Comitetul Central al PCR, director al serviciului de cadre între 1945-1948, membru supleant al Biroului Politic (1948). Iosif Rangheț a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1948-1952. În această calitate, Rangheț a participat la frauda parlamentară din seara zilei de 30 decembrie 1947 (presupusa ședință a Adunării Deputaților, v. „Lovitura de stat de la 30 decembrie 1947”), când a fost proclamată ilegal Republica Populară Română.[4] În 1948, Iosif Rangheț a fost membru în comisia de cercetare a lui Lucrețiu Pătrășcanu. Din această comisie au mai făcut parte Teohari Georgescu și Alexandru Drăghici.[5] După moartea sa, Fabrica de Strunguri din Arad i-a purtat numele. Un mare număr de strunguri universale produse la această fabrică îi poartă numele.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Florica Dobre (coord.) - "Membrii C.C. al P.C.R. (1945-1989). Dicționar" (Ed. Enciclopedică, București, 2004), p. 499
  2. ^ Sanda Ranghet, geni_family_tree 
  3. ^ Historia (), Cu devotament, o viaţă în slujba Partidului: Sanda Rangheţ, historia.ro 
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Jurnalul (), Patrascanu a primit un glont in ceafa (în Romanian), jurnalul.ro