Iosif Pervain
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Pervain (n. 8 ianuarie 1915, Cugir, județul Alba, d. 16 mai 1982, Cluj-Napoca) a fost un istoric literar român, fost profesor la Universitatea din Cluj, unul dintre cei mai importanți cercetători ai Secolului Luminilor.[necesită citare]
Date biografice [modificare]
- Cadru universitar la Universitatea din Cluj (din 1939).
- Șeful sectorului de istorie literară de la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
- Profesor universitar și șef de catedră la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (din 1958).
- Rector al Institutului Pedagogic din Oradea.
Lucrări [modificare]
- Studii de literatură română, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1971.
- Corespondența lui Al. Papiu Ilarian (scrisori, documente, memorii, note), vol. I-II, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1972 (împreună cu Ioan Chindriș).
- George Bariț și contemporanii săi, vol. I-X, București, Editura Minerva, 1973-2003 (coordonator împreună cu Ștefan Pascu).
- Românii în periodicele germane din Transilvania, vol. I (1778-1840), București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1977, vol. II (1841-1860), București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1983 (împreună cu Aurel Sasu și Ana Ciurdaru).
- Istoria literaturii române (tratatul), vol. I-III, București, Editura Academiei, 1964-1973 (coordonator, în colaborare).
- Secvențe preromantice [teză de doctorat], ediție îngrijită de Alin-Mihai Gherman, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 1999.
