Iosif Antochi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iosif Antochi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Pătrăuți, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani) Modificați la Wikidata
Bonn, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieuniversitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română
limba germană
limba engleză Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Cernăuți
Facultatea de Drept a Universității din București
Universitatea din Heidelberg  Modificați la Wikidata

Iosif Antochi (n. , Pătrăuți, Suceava, România – d. , Bonn, Germania) a fost un pedagog german de origine română, membru de onoare al Academiei Române (din 1993)[1] și membru al Asociației Mondiale de Știința Educației.

Educație[modificare | modificare sursă]

Iosif Antochi a absolvit Seminarul Pedagogic și Facultatea de Litere din cadrul Universității din Cernăuți și Facultatea de Drept a Universității din București. Și-a continuat studiile la Universitatea din Heidelberg, unde și-a luat doctoratul cu lucrarea Idealul educațional în pedagogia românească.[2]

Activitate[modificare | modificare sursă]

A lucrat la Catedra de Pedagogie a Institutului Agronomic din București în perioada 1945-1954, apoi a fost inspector în Ministerul Agriculturii și cercetător la Institutul Pedagogic. Între anii 1964-1980 a predat la Institutul de Învățământ Superior din Pitești.

În 1974 a fost invitat la Universitatea Renană din Bonn, ca profesor de pedagogie comparată, dată de la care s-a stabilit în Germania. Aici a publicat studii despre istoria învățământului din România, printre care „The National Minorities in Romania - Pedagogical Aspects”.

A fost membru al unor instituții reprezentative, precum „Association Mondiale des Sciences de l'Education”, „World Federal Authority Commitee” sau Asociația „Jan Amos Comenius” din Praga.

Scrieri[modificare | modificare sursă]

  • 1959: Istoria gândirii pedagogice universale;
  • 1961: Istoria pedagogiei;
  • Das rumänische Bildungwesen im Wandel;
  • Alsted und Comenius in Transsylvanien;
  • Adult education as a principle ingredient of the educational and cultural in Rumania.

A tradus din Rabindranath Tagore, Jean-Jacques Rousseau, Johann Heinrich Pestalozzi, Comenius.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ „Academia Română - Membri”. acad.ro. Accesat în . 
  2. ^ Băileșteanu, Fănuș (). Personalități culturale românești din străinătate. România Press. p. 17. 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]