Ionel Bostan

Ionel Bostan (n. 21 februarie 1962) in Costești, județul Iași, este un economist român, profesor universitar si conducător de doctorat, membru al Școlii doctorale din cadrul Universitǎții “Ion Ionescu de la Brad” din Iași (Management & Marketing agrar).

Biografie

Ionel Bostan s-a născut la data de 21 februarie 1962, în Costesti- Tg. Frumos, jud. Iași. Este membru titular al: Uniunii Scriitorilor din România; Asociației Jurnaliștilor din România; Academiei de Științe, Litere și Artă (ASLA); Societății Române de Management; Asociației Generale a Economiștilor din România; Corpului Experților Contabili. Ca scriitor și publicist, a publicat 5 cărți de proză, precum și foiletoane și schițe în mai multe reviste literare (pseudonim I. Giurgeșteanu).

Lucrări publicate

Cǎrți

Ionel Bostan este autor, al mai multor lucrări atît din domeniul economic cît și juridic. Dintre acestea menționăm:

• Controlul fiscal, Ed. Polirom, Iași, 2003;
• Investigatii financiare, Ed. Tipo-Moldova, Iași, 2007.

Articole

Studii, eseuri și articole din domeniul științelor economice si juridice. Din acestea se menționeazǎ:

• “Etatist attitudes in salary - related policies”, în vol. Conferinței Stiintifice Internationale „Creșterea competitivității și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere” organizată de Academia de Studii Economice din Moldova (ASE Chișinău), 28-29 septembrie 2007, S. 3;
• "Concluding Patrimonial Inventory Procedures", Theoretical and Applied Economics, Nr. 479/2005, International Standard Serial Number ISSN: 1841 8678 (Serie anter. ISSN: 1221 - 8669), Publisher: General Association of Economists from Romania;
• „The motivator component of human resources management: Maslow and Alderfer, contrasting visions”, în Volumul 4 "Tehnologii moderne, calitate, restructurare (TMCR)- Culegere de lucrări științifice, editat de Universitatea Tehnică a Moldovei și Ministerul Economiei din Republica Moldova, apărut la Editura Universității Tehnice a Moldovei, Chișinău, Ediția XI - a, 31 Mai 2007, ISBN : 978-9975-45-034-8; 978-9975-45-037-9, pp. 314-319.

Legături externe

• http://www.hermeneia.com/profil/272
• http://www.ad-astra.ro/
• http://www.agero-stuttgart.de
• http://www.ziuaiasi.ro/Gripa-lui-Flutur-La-Glodeni-A3423.html
• http://www.nordlitera.ro
• http://www.nordlitera.ro
• http://espanol.agonia.net
• http://www.revistanoinu.com
• http://www.poezie.ro

Note

Călin Ciobotari, „Ionel Bostan, între economie și literatură”, (Flacăra Iașului, Secțiunea Cultural, 17 noiembrie 2005):

„Mai rare cazurile când un economist se apucă să scrie proză, iar, când totuși așa ceva se întâmplă, rezultatele sunt dintre cele mai diverse. (…)Despre autor e bine de știut că e doctor în economie, specialist în finanțe-control, că e doctorand în Științe juridice dar și că de ceva ani flirtează cu literatura. "Parohi de țară" e o colecție de proză scurtă, comasând 10 tablete ce amintesc oarecum de stilul de scriitură al lui Simirad. Dacă fostul primar al Iașului avea însă grave lacune de limbă, ritm al frazei, înlănțuire ideatică, la Ionel Bostan surprinde în primul rând o ordine clară și distinctă. Personajele, cele mai multe venind dintr-un mediu al periferiei sociale, sunt bine creionate, caracterele sunt reliefate prin tușe puternice, simplu, fără excese lingvistice, totul îmbinându-se într-o mereu naturală producție de imagini. Atât de naturală încât pe alocuri paginile lui Bostan par pagini autobiografice. O altă calitate a scriitorului e cunoașterea pe care o manifestă asupra naturii umane. Niciodată suit în vreun turn de fildeș, permanent lăsând impresia unui agora-ean (un ins preumblându-se prin cetate), Ionel Bostan are o pregnantă dimensiune socratică, cel mai bine pusă în lumină de doza considerabilă de ironie pe care o pune în joc. Iată, spre exemplificare, cum începe proza "Fata plăpumarului": "Lui Ioniță Caras nici SMT-ul nu i-a scos din cap dragostea de înțelepciune". Ar fi interesant de văzut ce s-ar întâmpla dacă Bostan și-ar încerca puterile la nivelul romanului, dacă l-ar ține sau nu curelele spiritului în demersuri mai ample. Până atunci însă, economistul-scriitor este o dovadă vie a tezei ce acreditează interdisciplinaritatea. E un caz ce trebuie urmărit...”

http://www.cenaclu.inforapart.ro/?rp=fisa&Cod_autor=407

Val Condurache, "Ionel BOSTAN – scriitor și personaj", (Ziarul de Iasi, 15 noiembrie 2004):

„Autor de povestiri, foiletoane satirice, eseuri, versuri, profesor universitar (a tipărit, sub semnătură proprie sau în colaborare cu alți specialiști, 12 volume în științe economice), Ionel Bostan e un spirit caustic, ludic si livresc. Am avut dintotdeauna o părere bună despre economiști pe care i-am socotit oameni cu picioarele pe pământ dar și cu destulă imaginație pentru a visa la o lume, culmea, ceva mai rațională. Ei decupează lumea și înțelesurile de o altă manieră decât filologii, mai sec și, pentru unii, reducționist, dar deose¬birea dintre un filolog și un economist este, cumva, una dintre barocul lui Shakespeare și muțenia lui Cehov. Spectacolul lumii ar fi la fel de sărac și fără unii și fără alții. Shakespeare umple lumea de imagini pline de ghirlande, Cehov o rezumă la câteva gesturi și la câteva fraze. Sigur că divaghez și că nu am intenția să mă plasez într-o zonă unde aerul se rarefiază în literatură. Ionel Bostan este însă o figură extrem de spectaculoasă, un soi de spiriduș de la care nu știi ce să aștepți: Te ia peste picior sau este serios? Face bășcălie sau chiar îți aduce un compliment? A publicat articole și foiletoane în mai toate ziarele care apar în Iași fără a arăta o preferință anume, s-a referit la fiscalitate ca la un fel de blestem al modernității și a controlat respectarea fiscalității. Seamănă, parcă, cu diavolul din povestirile lui Gogol, dar are și aerul că este chiar motanul fermecat din alte povestiri. E un personaj bizar despre care-mi place să scriu pentru că este un fantast pe care nu-l sperie nici măcar propria imagine în oglindă. E chiar mai interesant ca personaj decât personajele pe care le creează în povestirile sale. L-am cunoscut într-o împrejurare aparte si am discutat cu el de parcă am fi fost colegi de liceu, deși este, probabil, cu mult mai tânăr decât mine. Orașul nostru are mai multe personaje pe care îmi place să le numesc „nocturne”. Între ele se numără și Ionel Bostan, o figură oarecum emblematică pentru că face parte din cei născuți din fumul roșu care se ridica de sub colinele Iașiului. E un om care nu râde, doar chicotește, de parcă râsul ar fi prea grav pentru lumea în care trăim...

Mă întorc la autor ca personaj și insist asupra felului lui de a purta dialogul. Spre deosebire de munteni, care au o labilitate a bășcăliei, spre deosebire de ardeleni, care se așază greu pe probleme vitale, moldovenii contemplativi au răgazul de a cânta precum greierii și de a te trage de mânecă: Fii atent, acum cânt ca un greier. Moldoveanul nu este un greier, dar dacă vrea cântă ca un greier. Sau cântă ca o mierlă sau ca o ciocârlie. Sau tace ca o șopârlă sau zumzăie ca un cosaș. Ionel Bostan este un autor și un personaj scris în propria viată și în propria carte. Dacă ești atent, constați că este sincer tot timpul atunci când vorbește cu tine. Dacă nu ești atent, îl poți confunda cu oricare alt personaj din viața noastră de toate zilele. Scriitor și personaj, Ionel Bostan este la fel de interesant. Prefer să-l cunosc în amândouă ipostazele...”

http://www.ziaruldeiasi.ro/cms/site/z_is/news/scriitor_si_personaj_117286.html

Conf.univ.dr. Florea Ioncioaia, Departamentul de Jurnalistică al Universității “Al. I. Cuza” Iași, "Reveriile unui inspector fiscal" (Ziarul de Iași, 29 decembrie 2003):

„[…]Tabletele sînt mici observații pe marginea condiției de a fi contribuabil în frumoasa noastră țară. În mod ciudat, dl Bostan scrie din unghiul nenorocitului care plătește impozite și nu al agentului fiscal, care le încasează. Uneori tabletele sale se inspiră din literatura clasică (de la Moromeții la Groapa lui Eugen Barbu), alteori sursa o reprezintă clasicii realismului cotidian din zilele noastre, dintre care unii par a fi înșiși colegii autorului. Pentru dl Bostan, viața este un soi de confruntare perpetuă între două forțe funciarmente adverse. Pe de o parte, lumea lui Jupuitu', agentul fiscal care îl teroriza pe Ilie Moromete cu fonciirea, iar, pe de alta, sărmanii care plătesc taxele din greu cu banii de școală ai lui Niculae. Un anume mizerabilism transpare din această perspectivă. Chiar culpabil, Moromete pare superior agentului, inchizitorul său impur. Este o compasiune cam perversă. Din păcate, la Ionel Bostan bunele sentimente nu numai că nu fac literatura, dar nici nu oferă cel mai bun unghi pentru o explicație verosimilă. Este Ilie Moromete, care nu vrea să-și plătească impozitul, mai demn de respect decât amărâtul de agent fiscal al comunei, a cărui onestitate asigură funcționarea statului? Erau impozitele prea mari? Nu știm. Cred că mai degrabă tipul de economie în care funcționa contribuabilul Moromete era inadaptat. Moromete avea o exploatare agricolă neperformantă, bazată pe sapă, seceră și muncă manuală. Scopul muncii sale era autosuficiența și nu raportarea la o piață, dar, așa cum se întâmplă mereu, piața a venit peste el, fie și sub forma unui agent fiscal amărât. Elogiul acestei ruralități închise în sine este una din marile teme false ale culturii române. Astăzi, lucrurile par și mai incomprehensibile. Între agenții fiscali și cei din vremea lui Moromete nu este nici o legătură. Cei de atunci păreau corecți, aceștia nu au în general nici măcar ideea de corectitudine. Statul de atunci era cât de cât eficace, funcțional, lua dări după o anumita logică, cel de acum pare că nu are nici o limită, dar, în schimb, este aproape perfect disfuncțional. Iar la bază nu se mai află Ilie Moromete, ci micul întreprinzător care trebuie să mituiască în stânga și în dreapta, numai pentru a-și plăti dările normal. Raporturile dintre contribuabil și agentul fiscal par a fi mai puțin dramatice, ceea ce este bizar; ori statul nu are nevoie de impozite și își lasă cetățenii în pace, ori oamenii nu au ce să plătească.”