Ion Sân-Giorgiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Ion Sân-Giorgiu (grafiat și Ion Sângiorgiu), (n. 1893, Botoșani – d. 1950, Udem, Bavaria, Germania) a fost un om de litere, critic, eseist, jurnalist și profesor român, cu tendințe politice de extremă dreaptă.[1]

Între 1912-1914 a studiat literele în Germania la Universitatea din Leipzig. Din 1916 a participat la primul război mondial ca locotenent de artilerie. După război și-a încheiat studiile de filosofie și literatură germană la Universitatea din Basel. După întoarcerea în țară a predat literatura germană la Universitatea din București.[2] A condus revista legionară Chemarea Vremii.[3] Ion Sângiorgiu a fost membru al PEN Clubului Român, și director al revistei Cruciada românismului.[4]

După căderea guvernului condus de Ion Antonescu, Ion Sân-Giorgiu s-a refugiat la Viena, unde a devenit membru al guvernului legionar din exil condus de Horia Sima și a deținut funcția de Ministru al Educației[5]. Ion Sân-Giorgiu a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist.[6]

Fiica sa, Ioana, a fost căsătorită cu scriitorul român Vintilă Corbul.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://www.miscarea.net/chemarea-vremii-batranul-iasi.htm
  2. ^ Ion Sângiorgiu
  3. ^ Biografie Ion Sân-Giorgiu
  4. ^ Dr. N. Stănicel: Panait Istrati și spovedania lui, în Revista Medicală Română – vol. LIII, nr. 2-3, AN 2006
  5. ^ http://www.fgmanu.ro/Carti/2/capitol_12
  6. ^ http://www.multilingualarchive.com/ma/enwiki/en/Ion_S%C3%A2n-Giorgiu