Ion Pachia-Tatomirescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Punctul de vedere neutru al acestui articol este disputat.
Vă rugăm vedeţi părerile exprimate în pagina de discuţii.
Acest articol trebuie pus în formatul standard
Puteţi contribui la îmbunătăţirea conţinutului şi a formei sale.
Acest articol pare să conţină cercetare originală
Dacă articolul nu poate fi rescris conform politicii Wikipedia, atunci trebuie şters.
Ion Pachia-Tatomirescu
Ion Pachia-Tatomirescu

Ion Pachia-Tatomirescu (n. 16 februarie 1947, Tatomireşti, judeţul Dolj), fiul Elenei (n. Florea) şi al tâmplarului Dumitru D. Pachia, este un scriitor român, doctor în filologie, unul dintre fondatorii paradoxismului, poet, prozator, teoretician, critic, istoric al culturilor / civilizaţiilor, al religiilor, lingvist, publicist, editor, traducător; a scris şi publicat 41 de lucrări ştiinţifice şi beletristice. În prezent este profesor titular la Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara, director al Editurii Aethicus, redactor-şef al Anuarului de martie, redactor la Rostirea românească şi Orient latin. Este căsătorit cu poeta / anglista Gabriela Pachia (cu care are doi copii: Mihai Pachia, n. 1984, şi Floriana Pachia, n. 1988).


Cuprins

[modifică] Studii universitare / postuniversitare

După absolvirea şcolii elementare din localitatea natală, Tatomireşti, a gimnaziului din comuna Brădeşti şi a Liceului Real-Umanist din oraşul Filiaşi, Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) urmează cursurile Facultăţii de Filologie – Universitatea din Timişoara (1966 – 1971). Devine doctor în filologie – la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, cu teza Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970.

[modifică] Fişă de poet, de eseist...

[modifică] Poetul

Ion Pachia-Tatomirescu debutează cu poeme şi o ars poetica paradoxistă (a holo-poemului), simultan, în revista Ramuri – anul III, nr. 10 (27) / 1966 (p. 21) şi în Povestea Vorbii (nr 7 / 1966, p. 14), suplimentul redactat de Miron Radu Paraschivescu; iar, editorial, cu volumul de poeme, Munte – Bucureşti, Editura Eminescu, 1972. De la primele-i poeme publicate în ziare / reviste, se lămureşte faptul că Ion Pachia-Tatomirescu „conjugă“ întru catharsis «marile probleme filosofice ale existenţei», eul liric fiindu-i «prezent în tot locul, ca un martor ocular şi senzorial la condensarea înaltelor miracole din seva pământului» (Al. Firescu, Înainte – Craiova –, nr. 6.560, 2 aprilie, 1966, p. 3), ecritura sa înnobilându-se în zodia «unei muzici, a unui ecou inefabil, care este pecetea poeziei», pecete inconfundabilă, dinspre o primă ars poetica a paradoxismului, Peristylium, dinspre o limpede şi foarte profundă „definiţie“ a holo-poemului, certificate chiar din toamna anului 1966, de Miron Radu Paraschivescu (în Povestea vorbii, nr. 7), de Ilarie Hinoveanu şi Petre Dragu (în Ramuri, III, nr.10 / 27, 15 septembrie 1966, p. 14). Ion Pachia-Tatomirescu, «puiul de dac» (Vl. Streinu, Ghiocei, în Luceafărul, nr. 11 / 255, din 18 martie 1967, p. 1), intrând în „Ţara-Poem“ cu un Munte şi aducând «mărturia unei erupţii lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă şi dinamism interior, traducând zbaterile şi elanurile unei sensibilităţi adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine şi tulburată de presimţirea unei ordini cosmice» (M. Iorgulescu, Munte, în Luceafărul, XV, nr. 32 / 536, 5 august 1972, p. 6), nu-i doar unul dintre fondatorii / teoreticienii paradoxismului, ci-i şi creator / inventator de salm, cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria literaturii universale, mai exact spus, «un distih, în care versul prim are măsura 2, un troheu, fiind stihul „un-doi-irii“ („undoirii“ / „îndoirii“) Întregului Cosmic, şi, versul secund, măsura 4, o zalmoxiană pereche de trohei...» (I. P. T., Salmi..., p. 5). «Într-adevăr, salmii întrec, necondiţionat, ca întindere, economia de cuvinte a haiku-ului, fără a pierde, prin aceasta (...), echilibrul dintre brevilocvenţă şi densitate (echilibru fin, greu de atins...). Iată câteva exemple, ca să nu ne rezumăm la afirmaţii: „Vie / lăcrimie...“; „Fluturi / ard pe scuturi“;„Munte, / în cer, pun-te...!“ etc.»; ajungem şi «la lectura cosmogonică a volumului»; fiindcă, «după cum ne informează autorul în cuvântul înainte, „eroul liric al salmului este un observator, un participant la o ordine microcosmică şi, deopotrivă, macrocosmică“; nu-i de mirare, deci, că, pe prima pagină, vedem scris, într-un chenar, „Cosmografii“; aceste cristale poetice, cu nenumărate reflexe, vorbesc despre sufletul omenesc, de pretutindeni şi de oricând, capabil să închidă în grăuntele său nevăzut (dar abisal), imensitatea universului» (E. Dorcescu, Poezie şi cosmografie, în Renaşterea bănăţeană / Paralela 45, nr. 3478, 3 iulie 2001, p. 6). În ciuda micropoemului-haiku, tatomiresciana „invenţie“ este deja „omologată“ atât de esteticieni din Belgia, ca Paul Van Melle («Salmes est fait uniquement de poèmes à forme fixe de ce nom, plus brefs encore que le haïkou japonais, car ils sont fait d’un trochée et d’un tétrasyllabe; il n’est pas facile de s’habituer à ce rythme...» –, în revista Inédit, nr. 153 / 2001), cât şi din Franţa, ca Jean-Claude George («Le Salme est la plus courte poésie fixe de l'histoire de la littérature; le triplement du salme – proche du haiku – donne le trisalme...» – în Art et Poésie, nr. 177 / 2002). Ultimele poeme hadronice sunt remarcate şi de profesorul de românistică de la Universitatea Sorbonei, Jean-Paul Mestas: «Incantation, magie des visions, le poète de Timişoara offre à lire des sonnets qui ouvrent les horizons de la Dacie et dont le chant rapelle cordialement au rêve des beautés latentes....» (în Jalons, nr. 73, 2002).

[modifică] Eseistul

De aprecieri „înrăzărite“ dinspre „summa cum laudae“ se bucură şi opera de cercetare ştiinţifică interdisciplinară a lui Ion Pachia Tatomirescu, reunind o serie de lucrări novatoare / „revoluţionare“. Bunăoară, în studiul De la Mioriţa la Zalmoxis, după cum certifica Romulus Vulcănescu, încă din anul 1984, Ion Pachia Tatomirescu «pledează pentru rădăcinile, să le spunem, „mioritice“ ale Zalmoxianismului, apelează mereu la implicaţiile zalmoxianiste ale conţinutului Mioriţei. În alţi termeni, tema transsimbolizării baladei în Zalmoxianism cedează locul temei transformării Zalmoxiansimului în baladă. Ideea dominantă a acestei relaţii este aceea a seninătăţii protagonistului „mioritic“ în faţa morţii, care reeditează pe plan epic seninătatea dacică în faţa morţii solului către Zalmoxis. (...) Mergând pe urmele lui L. Blaga, substituie matricea (stilistică) prin matcă, aplicând-o la elemente de geografie mitică (referitor la iad şi rai). (...) Termenii, alegorie şi simbol, care deţin un loc important în gândirea mitică, sunt evidenţiaţi. Combate teoria abisală a „spaţiului ondulatoriu“ deal-vale a lui Lucian Blaga, înlocuind-o cu teoria semantismului sincretic a spaţiului spiritual zigzagat, creastă de munte – abis – creastă de munte (...); constată că ritmicitatea creastă – abis – creastă îşi are corespondenţa în poezia populară română. Iată cum: închipuie o poetică inedită sub raportul studiului ritmicităţii la români, în care este vorba despre anumite tipuri de versuri (...). Ideea oralităţii culte (care în fond este ceremonială de curte regală sau culturală de regim pontifical) constituie o idee forţă folosită de autor» (Acad. Romulus Vulcănescu, Tema transsimbolizării baladei „Mioriţa“ în Zalmoxianism..., în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu, Universitatea din Craiova, 1986, p. 73). Ion Pachia Tatomirescu este un «cercetător cu o largă informaţie şi cu o reală capacitate de cuprindere şi sistematizare» (Mircea Braga), «un spirit neobosit, veşnic iscoditor, aliat constant al celor mai autorizate voci critice», având «vocaţia brevilocvenţei (...) şi capacitatea lăudabilă şi rară de a absorbi o uriaşă cantitate de informaţii» (Crişu Dascălu), lucrând «cu ambiţia exhaustivităţii» (Liviu Leonte); teza-i de doctorat, Generaţia resurecţiei poetice din 1965 – 1970, «rodul lecturilor de câteva zeci de ani», se constituie într-un «adevărat compendiu de poezie a unei generaţii, sprijinit, de regulă, pe repere valorice valabile» (Mircea Tomuş); «volum masiv, opul lui Ion Pachia Tatomirescu repune în drepturi (cercetând opera şi contextul) o generaţie care, sub furia revizionistă, a fost aprig contestată în anii din urmă» (Adrian Dinu Rachieru). Obiectivele, lucrările lui Ion Pachia Tatomirescu se circumscriu veritabilului enciclopedism cu care pare a se mândri şi începutul celui de-al treilea mileniu de după naşterea Mântuitorului... (Mugur Moşescu, O fişă pentru ediţia secundă a DGLR... / An Article for the Second Edition of DGLR..., postfaţă la: Ion Pachia Tatomirescu, Despre fructul curcubeului / On the Fruit of the Rainbow.

[modifică] Volume / cărţi de beletristică şi de cercetare ştiinţifică

publicate de Ion Pachia-Tatomirescu (în ordine cronologică)

  • Munte, poeme, Bucureşti, Editura Eminescu, 1972.
  • Crocodilul Albastru (poezii pentru copii), Bucureşti, Editura Ion Creangă, 1975.
  • Încântece, versuri (cu o postfaţa Poezie şi arheologie de Miron Radu Paraschivescu), Bucureşti, Editura Litera, 1979.
  • Zoria, poeme, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1980.
  • Lilium Breve, poeme, Bucureşti, Editura Eminescu, 1981.
  • Peregrinul în azur, poeme, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1984.
  • Verbul de mărgărint, poeme, Timişoara, Editura Facla, 1988.
  • Dumnezeu între sălbatice roze (trisalmi şi micropoeme-haiku; cu o postfaţă a autorului, Despre temeiurile dacoromâneşti ale micropoemului-haiku), Timişoara, Editura Hestia, 1993 – ISBN 973-95744-7-5.
  • Haiku (volum ilustrat cu „foto-sculpturi“ de Monique Deryckere, trilingv: în română, în franceză – versiunea autorului – şi în neerlandeză – în traducerea poetului belgian, Florimond Van de Velde), Bruxelles / Porto, Editura Fundaţiei Fernando Pessoa, 1994.
  • Nichita Stănescu şi paradoxismul, eseu monografic, Timişoara, Editura Arutela, 1994; ediţia a II-a, augmentată, Timişoara, Editura Aethicus, 2000 – ISBN 973-97530-4-3.
  • Împăratul din Munţii de Azur / The Tale of the Emperor in the Azure Mountains, versuri / proză pentru copii (versiunea în limba engleză: Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 1996 – ISBN 973-97529-1-8.
  • Mihai Eminescu şi mitul etnogenezei dacoromâneşti, eseu de istorie literară şi de istoria civilizaţiilor, Timişoara, Editura Aethicus, 1996 – ISBN 973-97529-0-X.
  • Bomba cu neuroni, poeme („postfaţate“ de o suită de articole teoretic-paradoxiste şi de 33 de referinţe critice, de la Vl. Streinu, la Adrian Dinu Rachieru), Timişoara, Editura Aethicus, 1997 – ISBN 973-97529-8-5.
  • Zalmoxianismul şi plantele medicinale, interdisciplinare studii de istoria limbii pelasgo-thraco-dace (abordând numele de plante medicinale cogaionice), de botanică, de etnoiatrie, sau de medicină zalmoxiană (pelasgo-thraco-dacă / valahă), vol. I (ISBN 973-97529-5-0), II (ISBN 973-97529-7-7), Timişoara, Editura Aethicus, 1997.
  • Stelele dalbe...dintr-o „Colindă la Timişoara în Decembrie Însângerat, la anul 1989“ (plachetă cu poeme pentru copii), Timişoara, Editura Aethicus, 1998 – ISBN 973-97529-2-6.
  • Dacia (Dacoromânia) lui Regalian / Regalianus’ Dacoromania – The Independent State of Dacoromania (258 – 270), Founded by Regalianus, the Great Grandson of the Hero-King Decebalus, lucrare de istoria antică a Pelasgilor / Valahilor (în română şi engleză; traducerea în limba engleză: Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 1998 – ISBN 973-97529-3-4.
  • Mărul din Rai cu stelele Crăciunului dacoromânesc (antologie de colinde culese de I. P. Tatomirescu de pe văile Amaradiei, Gilortului, Jiului, Motrului, Mureşului şi Oltului, între anii 1966 şi 1986), Timişoara, Editura Aethicus, 1998 – ISBN 973-97529-4-2.
  • Aforismele apei / Aphorismes de l’Eau (ediţie bilingvă, în valahă şi în franceză – traducător: I. D. Pachia), Timişoara, Ed. Aethicus, 1999 – ISBN 973-97530-0-0.
  • Colegiul Bănăţean (pagini monografice...), Timişoara, Editura Aethicus, 1999 – ISBN 973-97529-9-3.
  • Fulgerul sferic / Éclair sphérique, poeme, (ediţie bilingvă; versiunea franceză a majorităţii poemelor este făcută de Chantal Signoret şi I. D. Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 1999 – ISBN 973-97530-1-9.
  • Salmi – pentru „Premiul Nobel“ al rândunicilor / Salmes pour „Prix Nobel“ des hirondelles / Salms for „the Nobel Prize“ of the Swallows / Salms für „den Nobel Preis“ der Schwalben, distihuri „superparadoxiste“, sau „teletexte“, (ediţie tetralingvă (română, franceză – în tălmăcirea lui Dacian Bradua, engleză – în traducerea Gabrielei Pachia şi germană – în translarea Mihaelei Gherasim), Timişoara, Editura Aethicus, 2000 – ISBN 973-97530-9-4.
  • Istoria religiilor, vol. I (Din paleolitic / neolitic până în mitologia pelasgo-daco-thracă – sau valahică / dacoromână – ISBN 973-97530-5-1), Timişoara, Editura Aethicus, 2001 – ISBN 973-97530-3-5.
  • Dicţionar estetico-literar pentru Bacalaureat, Timişoara, Editura Aethicus, 2001 – ISBN 973-97530-6-X.
  • Ultimele poeme hadronice, Editura Aethicus, 2002 – ISBN 973-85261-1-6.
  • Cereasca horă din carul cu doisprezece brebenei (plachetă cu poeme pentru copii), Timişoara, Editura Aethicus, 2002 – ISBN 973-85261-4-0.
  • Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003 – ISBN 973-97530-8-6.
  • Povestea celor trei mustăţi de fier (povestiri pentru copii, cu postfaţa Povestea despre poveştile acestei cărţi pentru bunicul de este şi istoric literar de Ioan Doru Breianu), Timişoara, Editura Aethicus, 2003 – ISBN 973-85261-2-4.
  • Compostorul de nori (colecţia Cele mai frumoase poeme – antologia esenţială –, cu un „Pentaedru prefaţator“ semnat de Vladimir Streinu, Miron Radu Paraschivescu, Constantin M. Popa, Alexandru Ruja, Adrian Dinu Rachieru, cu un „Dodecaedru postfaţator“ de Mircea Iorgulescu, Ion Dur, Ioan Buduca, Laurenţiu Ulici, Ion Rotaru, Paul Van Melle – Belgia –, Florin Vasiliu, Paul Courget – Franţa –, Eugen Dorcescu, Jean-Claude George – Franţa –, Jean-Paul Mestas – Franţa –, Marian Barbu şi cu un Tabel cronologic de Mugur Moşescu), Timişoara, Editura Aethicus, 2004 – ISBN 973-85261-5-9.
  • Generaţia resurecţiei poetice (1965 – 1970), o istorie a poeziei valahe din secolul al XX-lea (cu câteva referinţe despre autor semnate de prof. univ. dr. Mircea Braga, de prof. univ. dr. Crişu Dascălu, de prof. univ. dr. Liviu Leonte, de prof. univ. dr. Adrian Dinu Rachieru şi de prof. univ. dr. Mircea Tomuş), Timişoara, Editura Augusta, 2005 – ISBN 973-695-198-7.
  • Despre fructul curcubeului / On the Fruit of the Rainbow (cu prefaţa Noua estetică antropocelestă dintre anii 1965 şi 1975 sau estetica paradoxismului, semnată de I. P. T., şi cu „postfaţa“ Ion Pachia Tatomirescu la al LX-lea ocol al Soarelui de Mugur Moşescu), Timişoara, Editura Aethicus, 2007 – ISBN 973-85262-4-8.
  • Etc.

[modifică] Antologii

(în care Ion Pachia-Tatomirescu e prezent cu poeme, studii / eseuri, articole etc.)

  • Poarta cuvintelor (întocmită de I. Potopin, cu un Cuvânt înainte de Al. Philippide şi cu o Prefaţă de Şerban Cioculescu), Bucureşti, Ed. Litera, 1971.
  • Poeţi olteni 1944 – 1980 (întocmită de Justin Constantinescu şi Ion Deaconescu, cu o Prefaţă de Marin Sorescu), Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1982.
  • Timişoara 16 – 22 decembrie 1989 (întocmită de Ion Anghel, cuprinzând „radiografii“ ale revoluţiei din anul 1989; lui I.P.T. i se publică: Nopţile şi zilele Revoluţiei Dacoromâne din Decembrie 1989, la Timişoara – fragmente de jurnal), Timişoara, Editura Facla, 1990 ─ ISBN 973-36-0091-1.
  • Umbra libelulei (antologie de micropoeme-haiku, întocmită de Fl. Vasiliu), Bucureşti, Editura Haiku, 1993 ─ ISBN 973-95951-1-1.
  • Casa Faunului / The Faun’s House (antologie de poeme, întocmită de Lucian Alexiu), Timişoara, Editura Hestia, 1996 ─ ISBN 973-9192-39-4.
  • O sută de catarge / One Hundred Masts – microantologie a haiku-ului românesc (selecţie, argument şi comentarii de Florin Vasiliu şi Şerban Codrin), Bucureşti, Editura Haiku, 1997.
  • Luna în ţăndări (poeţi români – 10 ani de haiku, antologie aniversară, de Florin Vasiliu şi Mioara Gheorghe), Bucureşti, Editura Haiku, 2000 ─ ISBN 973-99290-5-2.
  • Eficienţa în învăţământ (studii privind reforma în învăţământ – antologie întocmită de Al. Moţ), Timişoara, Presa Universitară Română, 2001 ─ ISBN 973-8063-76-0.
  • Tratat de melancolie (antologia referinţelor critice despre Anghel Dumbrăveanu întocmită de fiica poetului, Violeta Dumbrăveanu), Timişoara, Editura Eurostampa, 2001 ─ ISBN 973-8244-59-5.
  • Ars Poetica – The Loga Anthologies of Romanian Poetry, I (antologie şi traduceri de Gabriela Pachia), Timişoara, Editura Aethicus, 2003 ─ ISBN 973–85261–6–7.
  • Povos e Poemas / Peuples et Poèmes (antologie în portugheză şi franceză – 100 de ţări şi 200 poeme –, întocmită de Jean-Paul Mestas), Lisboa, Universitária Editora, 2003 ─ ISBN 972 – 700 – 473 – 3.
  • Surâsul crizantemei – antologie a haiku-ului românesc (întocmită de Ioan Găbudean), Târgu-Mureş, Editura Ardealul, 2004.
  • Tentaţiile textului, 2 (studii de stilistică; antologie a Academiei Române – Filiala Timişoara – Institutul „Titu Maiorescu“, având coordonator pe prof. univ. dr. Crişu Dascălu), Timişoara, Editura Brumar, 2005.
  • Zoe Dumitrescu-Buşulenga, opera încoronată (florilegiu de Artur Silvestri), Bucureşti, Editura Carpathia Press, 2005.
  • Voices of Contemporary Romanian Poets, Selection and English version by Dan Brudaşcu, Cluj-Napoca, Editura Sedan, 2007 ─ ISBN 978-973-1844-00-8.

[modifică] Prefeţe / postfeţe, studii introductive, tabele cronologice

  • Zalmoxianism şi Creştinism în Dacia / Dacoromânia – Patria Sfântului Ioan Cassian – postfaţă (pagini A-5: 130) la: Sfântul Ioan Cassian, A douăzeci şi patra convorbire duhovnicească, Timişoara, Editura Aethicus, 1999 (pp. 55 – 188).
  • „Dacia literară“ (1840) şi programul renaşterii naţionale în Principatele Valahe, studiu introductiv; Mihail Kogălniceanu – tabel cronologic, ambele în: Mihail Kogălniceanu, Unirea Principatelor a fost visul de aur..., Timişoara, Editura Aethicus, 2004 (pp. 5 – 42).
  • Zece „mituri esenţiale“ în creaţia lui Mihai Eminescu şi câteva „motive“ / „mari teme“ romantice, studiu introductiv; Mihai Eminescu – tabel cronologic, ambele în: Mihai Eminescu, Luceafărul, Timişoara, Editura Aethicus, 2004 (pp. 5 – 54).
  • Nichita Stănescu şi paradoxismul ontologic al Limbii / Logosului, studiu introductiv; Nichita Stănescu – tabel cronologic, ambele în: Nichita Stănescu, Omul-Fantă, Timişoara, Editura Aethicus, 2004 (pp. 5 – 29).

[modifică] Editor

  • Sfântul Ioan Cassian, A douăzeci şi patra convorbire duhovnicească, Timişoara, Editura Aethicus, 1999.
  • Mihail Kogălniceanu, Unirea Principatelor a fost visul de aur, Timişoara, Editura Aethicus, 2004.
  • Mihai Eminescu, Luceafărul, Timişoara, Editura Aethicus, 2004.
  • Nichita Stănescu, Omul-Fantă, Timişoara, Editura Aethicus, 2004.

[modifică] Traducător

  • Gilbert Stenfort, Poeme ornitologice (taducere din limba franceză în colaborare cu Veronica Balaj), Timişoara, Editura Paradox, 1990.
  • Ivo Andrić, Curtea blestemată, roman (traducere şi tabel cronologic, în colaborare cu Steva Perinaţ), Timişoara, Editura Uniunii Sârbilor din România, 2005

[modifică] Activitatea publicistică

Începând cu 15 septembrie 1966 şi până la 24 ianuarie 2007, Ion Pachia Tatomirescu a publicat – în ziare / reviste din România şi din alte ţări ale Europei şi Americii – 1029 articole / studii interdisciplinare (critică, istoria civilizaţiilor, teoria literaturii, stilistică, lexicologie, istoria religiilor etc.).

Lista ziarelor / revistelor la care Ion Pachia-Tatomirescu a colaborat, ori publicǎ: Al cincilea anotimp (Oradea, 2001), Amfiteatru (Bucureşti, 1968), Annales de l’Academie des Lettres et des Arts du Perigord (Revue Littéraire et Artistique, Bordeaux / France, 1991), Anotimpuri literare (Timişoara, 1994; 2005), Art et Poésie (Franţa / Pagny sur Meuse, 2004 – 2007), Aurora (Bucureşti – „buletinul ilustrat bilunar al Ambasadei U. R. S. S. în R. S. România“, 1988, Banatul (Timişoara, 1994), Caietele Dacoromâniei (Timişoara, 1996 – 2003), Caietele / Les Cahiers / NoteBooks „Tristan Tzara“ (Moineşti, 2005, 2006), Cafeneaua literară (Piteşti, 2006, 2007), Cetatea culturalǎ (Cluj-Napoca, 2007), Clio (revistă a Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni, care a apărut la Timişoara, între anii 1992 şi 1994), Comterra («Review of Comterra's Academy» – Bucureşti, 2001), Contemporanul (Bucureşti, 1968 – 1969), Contrapunct (Bucureşti, revistă a Uniunii Scriitorilor, 1991), Convergenţe Româneşti / Romanian Convergences (Londra, 1985 – 1987), Dacia magazin (New York – Dacia Revival International, 2005, 2006, 2007), Dreptul la timp (la care a fost şi redactor – Timişoara, 1990), Familia (Oradea, 1971; 2005, 2006), Haiku (Bucureşti, revistă de interferenţe culturale româno-japoneze, 1990 – 1992), Inédit (La Hulpe / Belgia – revue mensuelle du Groupe de Reflexion et d’Information Littéraires, 1997 – 2007), Înainte (cotidian, Craiova, 1966 – 1969), Jalons (Paris / Franţa, 2001 – 2007), Knijevni jivot / Kњижевни живот (Timişoara, 2006), Literatură şi limbǎ (Bucureşti, trimestrial al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, 1981), Luceafărul (Bucureşti, 1968 – 1969; 1981 – 1989; 2005 – 2007), Lumina (Iugoslavia / Serbia, Novi Sad, 1995 – 2007), Lumină Lină / Gracoius Light (New York, 2004 – 2006), Mozaicul (Craiova, 2005, 2007), Negru pe alb (Odobeşti, 2007), Neue Literatur (Bucureşti, 1989), Oglinda literară (Focşani, 2005 – 2007), Orient latin (Timişoara, 1996 – 2007, unde, din 2005, este şi redactor), Orizont (Timişoara, 1968 – 1969; 1971; 1983 – 1989), Orte (Elveţia / Zürich; 2005), Pro Saeculum (Focşani, 2005 – 2007), Radix (revue bilingve de culture – Mornimont / Belgique, 1991), Ramuri (Craiova, 1966 – 1969; 1977; 1980 – 1987), Renaşterea bănăţeană (cotidian timişorean, unde I.P.T. a susţinut rubrica de Istoria religiilor, I – CCXVI, din 26 octombrie 1991 până în 23 noiembrie 1996; 2004), Rétro-Viseur (Lille / Franţa, 2003), Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internationale de Littérature / International Review of Literature "Fleurs de Lune" (La Spezia / Italia, 2000), Rostirea românească (Sibiu / Timişoara, 1995 – 2006, unde, din 2005, a fost şi redactor), Steaua (Cluj-Napoca, 2002), Sfârşit de mileniu (Craiova-Bechet, 1996 – 2000), Tomis (Constanţa, 1968), Transilvania (Sibiu, 1983 – 1988; 2003), Unu (Oradea / Târgu-Jiu, 2006, 2007) etc.

Web-reviste la care Ion Pachia-Tatomirescu colaborează: Agero (Stuttgart, 2006, 2007), Mouvances (Canada / Montréal, 2006, 2007), Noi, Nu ! (Cluj-Napoca) etc.

[modifică] Apartenenţă la organizaţii profesionale

  • Ion Pachia Tatomirescu este membru activ al Uniunii Scriitorilor din România (din anul 1980).
  • Este unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Române de Haiku (din 1990) şi ai Academiei Dacoromâne din Bucureşti (din 1996).
  • Este membru al Asociaţiei Istoricilor Bănăţeni (din 1992).
  • Este membru al Société des Poètes et Artistes de France (din 1999).
  • Este membru al Academiei de Ştiinţe, Literatură şi Arte din Oradea (din 2004).
  • Este membru al World Poets Society / Société Mondiale des Poèts(depuis 2007). Etc.

[modifică] Premii (distincţii) primite

  • La 29 august 1991, International Writer (University of Colorado at Boulder – U. S. A.) acordă lui Ion Pachia Tatomirescu un Certificat for Excelence.
  • La 5 iulie 1998, Societatea Literar-Artistică „Tibiscus“ din Uzdin-Serbia şi Festivalul *La 26 iunie 1999, Société des Poètes et Artistes de France acordă lui Ion Pachia Tatomirescu III-ème Prix Vitrail Francophone (Ion Pachia Tatomirescu a intrat în acest concurs din 1988 cu ciclul de poeme Cosmia şi Zoria).
  • La 31 mai 2000, Academia Dacoromână din Bucureşti încununează pe Ion Pachia Tatomirescu cu Premiul Deceneu «pentru promovarea valorilor dacoromâneşti».
  • La 30 iunie 2003, Universitatea Tibiscus din Timişoara – Facultatea de Jurnalism acordă lui Ion Pachia Tatomirescu o Diplomă de Excelenţă.
  • La 14 septembrie 2004, Festivalul International de Creaţie Religioasă de la Timişoara oferă lui Ion Pachia Tatomirescu Premiul Dosoftei (pentru opera publicată până la acel moment).
  • La 7 octobre 2004, Colegiul Naţional Bănăţean din Timişoara îi acordă lui Ion D. Pachia (Ion Pachia Tatomirescu) Medalia de Onoare, bătută în bronz, «pentru recunoaşterea internaţională a creaţiei sale artistice».
  • La 27 septembrie 2005, Asociaţia Română pentru Patrimoniu – din Bucureşti – acordă Diploma de Excelenţă profesorului dr. Ion Pachia Tatomirescu, «pentru studiile de daco-românistică şi pentru activităţile de „editor naţional“».
  • La 2 septembrie 2006, Biroul de Informare al Consiliului Europei din Republica Moldova şi Salonul Internaţional al Cărţii din Chişinău (ediţia a XV-a) acordă Premiul pentru Eseu cărţii Generaţia resurecţiei poetice de Ion Pachia Tatomirescu (Editura Augusta, 2005).
  • La 9 octombrie 2006, Asociaţia Astra Română pentru Banat, Poţile de Fier şi Românii de Pretutindeni – din Timişoara – conferă Diploma de Onoare d-lui prof. dr. Ion D. Pachia, «pentru excepţionala contribuţie la propăşirea culturii şi limbii române».
  • La 15 decembrie 2007, C. P. E. Libertatea din Novi Sad / Serbia conferă d-lui prof. dr. Ion D. Pachia, membru Honoris Causa al cercului Lumina, Medalia de Aur Lumina-60.

[modifică] Referinţe

  • Claudine Bertrand (Canada): «Rubrica „Alte texte“ propune un document al cercetătorului valah Ion Pachia-Tatomirescu, specialist în probleme dadaiste. El demonstrează că, într-adevăr, această „nouă estetică“ a încolţit în pământul / spaţiul valah (între anii 1912 – 1916), înainte de-a fi re-creată la Zürich. Această descoperire istorică se dovedeşte importantă pentru înţelegerea dadaismului. Ea aţâţă spiritualitatea oraşului Bucureşti şi presărarea / pudrarea absurdului în jocurile poetice.» (Claudine Bertrand, Ion Pachia Tatomirescu..., în web-revista Mouvances – Québec / Canada –, nr, 3 – 4, 2006).
  • Paul Courget (Franţa): «Se cunoaşte curiozitatea, în tangenţa mai tuturor problemelor, atât de ordin literar, cât şi istoric sau ştiinţific, a scriitorului, cercetătorului şi poetului valah, din Timişoara, Ion Pachia Tatomirescu, dar şi maniera mai puţin convenţională, profund-personală, în care le abordează. Cea care, într-adevăr, ne-a facilitat să pătrundem în substanţa inepuizabilă a dinamicii originalităţii. Născutul sub semnul de apă al zodiei Vărsătorului, ne prezintă de data asta Aforismele Apei / Aphorismes de l’Eau, apărute în colecţia „Biblioteca Enciclopedicus“ a Editurii Aethicus. Această carte se revelează în deplinătatea constatărilor de bun-simţ, pertinente şi pitoreşti, în tangenţa celor patru elemente fundamentale ale lumii şi nu de alt soi. Ion Pachia Tatomirescu ni le tălmăceşte în aforisme, adesea scurte şi exacte, după cum solicită genul. Ele se întemeiază atât pe observarea directă, cât şi pe recurgerea la materialele din sfera intelectuală a orizontului cunoaşterii sale, şi, de asemenea, pentru o notabilă parte, chiar pe lecţiile date de experienţa umană dobândită sau probată. După cum şi spune undeva: „Apa este ca dragostea... Alături de un mare foc, Ea se evaporă...“ Lectura cărţii, în ultimă instanţă, nu este mai puţin încurajatoare decât atunci când ne ameninţă cu această declaraţie auctorială: „Cine cunoaşte tainele Apei – ca element fundamental al Fiinţei – devine stăpânul universului...“ Ce s-ar putea dori mai gratificant de-atât?“ (Paul Courget, Aphorismes de l'Eau, în Rivista Internazionale di Letteratura / Revue Internationale de Littérature / International Review of Literature „Fleurs de Lune“ – La Spezia / Italia, nr. 15, aprilie 2000, p. 14).
  • Jean-Claude George (Franţa): «Salmul este cea mai scurtă poezie cu formă fixă din istoria literaturii universale. Triplarea salmului (ducând în imediata vecinătate a haiku-ului) face să rezulte trisalmul. Traduşi [...] din română în franceză, apoi în engleză şi în germană, salmii lui Ion Pachia Tatomirescu valorează prin capacitatea lor evocatoare [...]» (Jean-Claude George, Salmes d'Ion Pachia Tatomirescu, în revista Art et Poésie, France / Pagny sur Meuse, anul 44, nr. 177, ianuarie 2002, p. 67).
  • Paul Van Melle (Belgia): «Iată, în sfârşit, un basm. Unul adevărat. Mai bine-zis, o legendă. În limba română, dar publicată şi într-o versiune engleză, care mi-a facilitat receptarea. O legendă unde regăsesc atmosfera mai bine-cunoscută mie din epopeile Edda, Kalevala, dar şi Nibelungiada. Această Poveste a Împăratului din Munţii de Azur / Conte de l’Empereur dans les Montagnes Bleues ne pro-jetează cu peste 2000 de ani în urmă, în Împărăţia Dacilor, unde dragonii mai făceau încă istoria, şi unde palatele bravului împărat Burebista (Buravista) se prindeau în hora Carpaţilor Transilvaniei. Ion Pachia Tatomirescu viersuieşte ca anticii aezi.» (Paul Van Melle, À tous les échos, în Inédit – revistă lunară a Groupe de Reflexion et d’Information Littéraires, La Hulpe / Belgia, nr. 110, noiembrie, 1997, p. 23). «[...]Un soi de „paradoxism“ ne-a fost făcut cunoscut pe via Florentin Smarandache, ce n-a putut fi luat în serios pentru că-i de neînţeles. Am vorbit despre asta în numerele 62 şi 80 [ale revistei belgiene, Inédit], după ce m-am întâlnit cu omul [Florentin Smarandache] la Bergerac [Franţa]. Iată-acum, direct din România, o plachetă, După-amiaza ultimului paradoxist / L’après-midi du dernier paradoxiste, care m-a lămurit de-o mie de ori mai bine. [Paradoxismul] acesta fu o mişcare de rezistenţă literară sub un anumit cod. Autorul acestei cărţi, Ion Pachia Tatomirescu, fără a-mi mai da vreo explicaţie, este în sfârşit un lămuritor, iar talentul său, deja resimţit (cf. Inédit, 110, 112, 123), este aici confirmat de un suprarealism original, un soi de suprarealism protestatar, evident pentru noi. [...]» (Paul Van Melle, Inédit, nr. 127 / 1999, p. 21). «[Paradoxismul] datează din anul 1965, fiind o reacţie împotriva literaturii proletcultiste, realist-socialiste, care servea pe-atunci dictaturile marxiste ale Estului [european], relevându-se, de asemenea, şi împotriva dadaismului ori suprarealismului. Asta se petrecea în România [acelor ani de stalinism] şi îţi trebuia mult curaj, iar scriitorii erau [...] nevoiţi să reziste sub măşti, şi suprarealismul se ghicea în întregul acestei mişcări pe care Ion Pachia Tatomirescu şi amicii săi au numit-o paradoxism.» (Id., ibidem). «[Antologia Fulgerul sferic, dincolo de paradoxismul său, este originală. Nu se simte vreo influenţă şi imaginile sunt puternice [...]» (Paul Van Melle, À tous les échos – étrangers si peu étranges, în revista Inédit, nr. 134, noiembrie, 1999, p. 21). «[...] Ion Pachia Tatomirescu ne supune judecăţii un volum de versuri [...] Salmii, în unicitatea lor, sunt poeme cu formă fixă [...], mai scurtă decât a haiku-ului japonez, pentru că-i desfăşurată numai pe un troheu şi un tetrasilab. Nu-i uşor să te obişnuieşti cu acest ritm [...]» (Paul Van Melle, À tous les échos, în revista Inédit, nr. 153, aprilie, 2001, p. 28)»
  • Jean-Paul Mestas (Franţa): «[...] Profilul lui Ion Pachia Tatomirescu se remarcă prin rafinamentul care face să sporească, în priveliştea fiinţei, curcubeul» (Jean-Paul Mestas, Povos e Poemas / Popoare şi poeme, Lisabona, Editura Universitária, 2003, p. 509). «Încântec, magie a viziunilor oferă sonetele lui Ion Pachia Tatomirescu, sonete care deschid orizonturile Daciei şi fac să reverbereze acele adâncimi de inimă revelatoare a unor frumuseţi latente» (Jean-Paul Mestas, Cu cărţile pe masă: Ion Pachia Tatomirescu – Ultimele poeme hadronice, în revista Jalons – Vichy / Paris –, nr. 73, 2002, p. 41) »
  • Vladimir Streinu (România): «[...] Inima omului are naivităţi vegetale. Numai mugurii de liliac, uşor de amăgit, dau buzna în vârful crengilor şi ghioceii prin păduri ies imprudent de sub frunzele uscate de astă-toamnă; şi câte o zi de ger întârziat se întâmplă să-i carbonizeze fără milă. Dar poate că nu va fi chiar aşa. Cu acelaşi sentiment de zări care se desfac şi de înfloriri care se grăbesc, privim de multă vreme aventura tinerilor poeţi necunoscuţi. Unii, chemaţi de o primăvară a lor, ajung să se tipărească; alţii încearcă sensibilitatea câte unui critic prin poştă. [...] Unul este Ion Pachia Tatomirescu [...] E desigur un „ghiocel“, nu pentru că n-am mai auzit de numele lui, ci fiindcă se aruncă în discursul liric fără reţinere, încredinţându-se asocierii libere a cuvintelor şi unei inspiraţii despletite. Într-un lung poem de versuri tot lungi, deşi intitulat „Destinaţii confidenţiale“, aria lirică e planetară, asociaţia metaforică sare de la o paralelă a globului la alta, şi până la urmă aflăm că ne vorbeşte un glas îmbătat de el însuşi, „de lângă o poartă de uraniu scurs din pletele crunte ale Dacilor“. Vorbeşte deci un pui de Dac, în a cărui minte saltul spaţial de la „pinguinii... care îşi bat clopotele pieptului“ şi „au aripile îngreunate de ţurţuri“, la „vânturile toride“ şi la „crocodilii... din văile Nilului“, ca şi saltul temporal de la „pasărea Arheopterix (care) cântă pe năsălia secolului“ la „alba noapte a Troiei“, de aici la „scheletele din Hiroşima, din Vietnam“ şi apoi la boala contemporană a tuturor continentelor, par chiar legea propulsorie a unei inspiraţii [...] Imaginea arbitrară, dar uneori şi revelatoare, rotaţia timpilor şi a spaţiilor într-un vălmăşag obscur, deşi pe alocurea constelat, propulsia lirică neobosită, având totuşi ca punct de gravitaţie din nou pământul dacic, sânt de asemenea de reţinut din „Noul Turn Babel“. De data aceasta, o lume de meşteri-schelete, zidari, dulgheri şi salahori, nesupravegheată de nici un arhitect, construieşte turnul, care e, poate, al unei sublime absurdităţi. În amândouă poemele, gestul liric larg, expresia vociferantă şi haotismul impresiilor par să provină din declamaţia super-hugoliană a lui Lautréamont, după cum, de la noi, Constant Tonegaru este prezent în ton, în fantasticitatea reprezentărilor şi în recurenţa apostrofei.» (Vl. Streinu, „Ghiocei“, în revista Luceafărul, nr. 11 / 255, 18 martie, 1967, p. 1, cu continuare în p. 7).
  • Lista referinţelor critice din volume / cărţi, dicţionare, antologii: Florea Firan, De la Macedonski la Arghezi, Craiova, Editura Scrisul Românesc, 1975, p. 421; Vl. Streinu, Pagini de critică literară, vol. IV, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, pp. 90 – 92; Marian Popa, Dicţionar de literatură română contemporană, ediţia a II-a, Buc., Ed. Albatros, 1977, p. 553; Miron Radu Paraschivescu, Poezie şi arheologie; „postfaţă“ la Încântece de Ion Pachia Tatomirescu, Buc., Ed. Litera, 1979, pp. 68 – 75; Nicolae Pop, Perimetru sentimental, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1980, pp. 294 – 299; Prof. dr. doc. I. C. Chiţimia, Nu este de respins această „demonstraţie“ a lui Tatomirescu... (28 septembrie 1984), în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu (lucrare pentru gradul I), Universitatea din Craiova, 1986, p. 71; Prof. univ. dr. Pavel Ruxăndoiu, Semnificaţii de adâncime, din perspectiva unor resorturi genetice arhaice..., în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu, Universitatea din Craiova, 1986, p. 72; Acad. Romulus Vulcănescu, Tema transsimbolizării baladei „Mioriţa“ în Zalmoxianism..., în „Mioriţa“ – lectură semantic-sincretică şi simbolic-genetică... de Ion Pachia Tatomirescu, Universitatea din Craiova, 1986, p. 73; Constantin M. Popa, Clasici şi contemporani, Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 1987, pp. 139 – 142; Florin Vasiliu, Brânduşa Steiciuc, Interferenţe lirice – constelaţia haiku, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1989, p. 264; Ion Rotaru, Pseudo-eseu asupra unui nou curent literar euro-american: paradoxismul, în J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, Anthology of the Paradoxist Literary Movement, Los Angeles, Ophyr Univ. Press, 1993, p. 42; Al. Ruja, Parte din întreg, Timişoara, Editura de Vest, 1994, pp. 276 – 279; Laurenţiu Ulici, Literatura română contemporană, I – promoţia 70, Buc., Ed. Eminescu, 1995, p. 315 sq.; Lucian Alexiu, O prezenţă aparte..., în Casa Faunului / The Faun’s House – 40 de poeţi contemporani, antologie de L. Alexiu, Timişoara, Editura Hestia, 1996, p. 62; Olimpia Berca, Dicţionar al scriitorilor bănăţeni, Timişoara, Ed. Amarcord, 1996, p. 160 sq.; Florea Firan, Ramuri – studiu monografic, corespondenţă, manuscrise, antologie, bibliografie, Craiova, Ed. Macedonski, 1996, p. 107; Florin Vasiliu, Şerban Codrin, Un tip de poem pe care l-a denumit trisalm..., în O sută de catarge / One Hundred Masts (microantologie a haiku-ului românesc – versiunea engleză de Dana Dima), Bucureşti, Ed. Haiku, 1997, p. 91; Constantin M. Popa, Noaptea lui Vincent, Craiova, Ed. Aius, 1998, p. 145 sq.; G. D. Iscru, Traco-Geto-Dacii naţiunea matcă din spaţiul carpato-danubiano-balcanic, Buc., Casa de Editură şi Librărie Nicolae Bălcescu, 1998, pp. 61, 119 et passim; Florin Vasiliu, Universul paradoxurilor, Buc., Ed. Eficient, 1999, p. 323 / 345 sq.; Aquilina Birăescu, Diana Zărie, Scriitori şi lingvişti timişoreni (1945 – 1999) – dicţionar bibliografic, Timişoara, Ed. Marineasa, 2000, p. 215 sq.; Valentina Bobină-Vucovan, Exerciţii de critică literară, Timişoara, Ed. Marineasa, 2000, pp. 111 – 114; Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Buc., Editura Niculescu, 2000, p. 553 sq. / 583; Radu Păiuşan, Ionel Cionchin, Asociaţia Istoricilor Bănăţeni – – un deceniu de existenţă (1990 – 2000), Timişoara, Ed. Eurostampa, 2001, pp. 45 – 48; Aurel Berinde, Geneza romanităţii răsăritene, Timişoara, Ed. Bemirodan, 2002, p. 140; Marian Barbu, Trăind printre cărţi, în vol. II şi IV (note, glose, recenzii, cronici literare, articole, studii, eseuri), Petroşani, Ed. Fundaţiei Culturale Ion D. Sârbu, 2002 şi, respectiv, 2005, pp. 68 – 69 (în vol. II) / pp. 57 – 60 (în vol. IV); Florea Firan, Profiluri şi structuri literare – contribuţii la o istorie a literaturii române, vol. II (M – Z), Craiova, Ed. Scrisul Românesc, 2003, pp. 285 – 287; Jean-Paul Mestas, Povos e Poemas / Peuples et Poèmes, Lisboa, Universitária Editora, 2003, pp. 509 – 511; Ion Dur, Tălmăcind un cosmos (28 noiembrie 1980 – «Zoria»), în Compostorul de nori, Ed. Aethicus, 2004, pp. 283 – 287; Marian Barbu, Al. Gheorghe, Medalionul literar – structură permanentă de cultură şi educaţie, Craiova, Ed. Ramuri, 2006, pp. 382 – 388; Aurel Sasu, Dicţionarul biografic al literaturii române, M – Z, Piteşti, Ed. Paralela 45, 2006, p. 269; Academia Română – Sorina Ianovici-Jecza, Dicţionarul general al literaturii române, P / R, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2006, p. 3.

[modifică] Legături externe

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Pachia-Tatomirescu"
Unelte personale
În alte limbi