Ion Constantin Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru de onoare al Academiei Române
Ion C. Brătianu
Ion.C.Bratianu 02.jpg

În funcție
24 iulie 18769 aprilie 1881
9 iunie 1881 – 20 martie 1888
Precedat de Nicolae Golescu
Manolache Costache Epureanu
Dimitrie Brătianu
Succedat de Dimitrie Ghica
Dimitrie Brătianu
Theodor Rosetti

În funcție
12 august16 noiembrie 1868 *
20 august 187716 martie 1878 *
25 noiembrie 18787 ianuarie 1879 *
9 iunie 188124 martie 1882 *
1 august 188222 iunie 1884
13 ianuarie20 februarie 1886 *
5 noiembrie 1887 – 20 martie 1888 *
Precedat de Generalul Gheorghe Adrian
Alexandru Cernat
gen. Alexandru Cernat
gen. Gheorghe Slăniceanu
gen. Gheorghe Angelescu
gen. Ștefan Fălcoianu
gen. Alexandru Anghelescu
Succedat de Colonelul Alexandru Duca
gen. Alexandru Cernat
col. Nicolae Dabija
gen. Gheorghe Angelescu
gen. Ștefan Fălcoianu
gen. Alexandru Anghelescu
gen. Constantin Barozzi

În funcție
25 octombrie 1885 – 15 decembrie 1885 *
Precedat de Ion Câmpineanu
Succedat de Mihail Pherekyde

În funcție
11 mai 186613 iulie 1866
27 octombrie 186716 noiembrie 1868
27 aprilie 187627 ianuarie 1877
21 februarie 187720 august 1877
16 februarie 188025 februarie 1880
15 iulie 18805 aprilie 1881
9 iunie 1881 – 1 decembrie 1881
Precedat de Petre Mavrogheni
Grigore Arghiropol
Gen. Christian Tell
Dimitrie A. Sturdza
Dimitrie A. Sturdza
Ion Câmpineanu
Dimitrie A. Sturdza
Succedat de Petre Mavrogheni
Alexandru G. Golescu
Dimitrie A. Sturdza
Ion Câmpineanu
Ion Câmpineanu
Col. Nicolae Dabija
Gheorghe Chițu

Născut(ă) 2 iunie 1821
Pitești, Țara Românească
Decedat(ă) 16 mai 1891 (69 ani)
Florica, România
Partid politic Partidul Național Liberal
Soție Pia Brătianu
Copii 1. Florica dispărută la numai 3 ani
2. Sabina căsătorită cu C. Cantacuzino
3. Ion I.C. Brătianu
4. Constantin I.C. Brătianu
5. Vintilă I. C. Brătianu
6. Maria (mama poetului Ion Pillat)
7. Tatiana
8. Pia, căsătorită Alimăneșteanu
Frați cinci frați: Dimitrie C. Brătianu și Teodor Brătianu ...
Alma mater Școala Politehnică din Paris
Profesie politician
1. Părinți: stolnicul Constantin Brătianu
Nu confundați cu Ion I.C. Brătianu.
Pentru alte persoane purtând același nume de familie vedeți familia Brătianu (dezambiguizare).

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești; d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române.[1]

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat cursurile primare la Pitești avându-l ca dascăl pe Nicolae Simonide. A intrat în armata munteană în 1838 și a vizitat Parisul pentru a studia. Întors în Muntenia, a luat parte, împreună cu prietenul său, C.A. Rosetti și alți politicieni proeminenți, la rebeliunea română din 1848, fiind prefect al poliției în guvernul provizoriu al acelui an.

După restaurarea rusească și otomană, la puțin timp după aceea, s-a mutat în exil, refugiindu-se la Paris, dorind să influențeze opinia publică franceză în favoarea uniunii propuse și autonomia principatelor dunărene.

Ion C. Brătianu

A fost inițiat în francmasonerie ca și fratele său, Dumitru Brătianu în 1846 la Paris, în Loja Ateneul Străinilor, după care se afiliază Lojii Trandafirul Perfectei Tăceri, în care i se acordă, la 14 iulie 1847, gradul de Maestru. În 1848 era afiliat Lojii bucureștene Frăția, apoi se reîntoarce la Paris, unde va fi arestat după câțiva ani pentru participare la atentatul împotriva lui Napoleon al III-lea. Se întoarce la București și fondează, în 1857, alături de alți frați reveniți și ei din exil, Loja Steaua Dunării. [2]

În timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), Brătianu a fost un lider liberal proeminent. A asistat în 1866 la demiterea lui Cuza și la alegerea Prințului Carol I al României, sub domnia căruia a avut mai multe mandate ministeriale în următorii patru ani. A fost arestat pentru complicitate în revoluția din 1870, dar eliberat la scurt timp.

În 1876, ajutat de Constantin A. Rosetti, a format un cabinet liberal, care a rămas la putere până în 1888, fiind ministru în timpul Războiul Ruso-Turc din 1877, Congresului de la Berlin, formarea Regatului Român, revizuirea constituției și alte reforme.

După 1883, Brătianu a fost singurul lider al liberalilor, cu ajutorul lui C.A. Rosetti, prietenul și aliatul politic al său timp de aproape patruzeci de ani.

În afară de a fi un politician important al României în timpul anilor critici 1876–1888, Ion C. Brătianu fost și scriitor. Pamfletele sale politice în franceză: Mémoire sur l'empire d'Autriche dans la question d'Orient (1855), Réflexions sur la situation (1856), Mémoire sur la situation de la Moldavie depuis le traité de Paris (1857) și La Question religieuse en Roumanie (1866) au fost bine primite la Paris.

A avut opt copii împreună cu Pia Brătianu: Florica, dispărută la numai 3 ani, Sabina (1863-1941, căsătorită cu doctorul Constantin Cantacuzino), Ion (1864-1927, de cinci ori prim-ministru, cel mai mare om politic și de stat al României), Constantin (1867-1950, inginer constructor și agronom, ultimul președinte al PNL), Vintilă (1867-1930, prim-ministru, primar modernizator al Capitalei, Maria (1868-1945, mama poetului Ion Pillat), Tatiana (1870-1940) și Pia (1872-1946, căsătorită Alimăneșteanu).[3]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Ion C. Brătianu
  3. ^ "Bunica Romaniei Mari", 1 martie 2004, Jurnalul Național, accesat la 25 iulie 2012

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Nicolescu, Nicolae C. (2006), Enciclopedia șefilor de guvern ai României (1862-2006), București: Editura Meronia, pp. 58-65 

Legături externe[modificare | modificare sursă]