Iolanda de Burgundia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Iolanda de Burgundia
Date personale
Născutădecembrie 1247 Modificați la Wikidata
Decedată (32 de ani) Modificați la Wikidata
Înmormântatăcathédrale Saint-Cyr-et-Sainte-Julitte de Nevers[*][[cathédrale Saint-Cyr-et-Sainte-Julitte de Nevers (cathedral located in Nièvre, in France)|​]] Modificați la Wikidata
PărințiOdo de Nevers[1]
Matilda a II-a de Nevers[1] Modificați la Wikidata
Frați și suroriAdelaida de Auxerre
Margareta de Burgundia[*][1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuRobert al III-lea de Flandra (din )[1]
Ioan Tristan de Valois (din )[1] Modificați la Wikidata
CopiiLudovic I de Nevers
Robert, Count of Marle[*][[Robert, Count of Marle (politician)|​]]
Joanna of Flanders[*][[Joanna of Flanders (Peerage person ID=107816)|​]][2]
Yolanda de Dampierre[*][[Yolanda de Dampierre (Peerage person ID=483015)|​]][2]
Matilda de Flandre[*][[Matilda de Flandre (Peerage person ID=42483)|​]][2] Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Titluriconte
Familie nobiliarăCasa de Burgundia[*]

Iolanda de Burgundia sau Iolanda a II-a de Nevers, (n. decembrie 1247 – d. ) a fost contesă de Nevers.

Iolanda era fiică a ducelui Odo de Burgundia cu contesa Matilda de Nevers. La moartea mamei sale din 1262, Iolanda a devenit contesă titulară de Nevers, care titlu presupunea și stăpânirea asupra comitatelor de Tonnerre și Auxerre. Cu toate acestea, în 1273 mediatorii din Parlamentul de la Paris au hotărât ca moștenirea să fie împărțită între cele trei surori: Iolanda a intrat posesia Nevers, Marguerite a obținut Tonnerre, iar Alice a dobândit Auxerre. De asemenea, mătușa lor Agnes a primit fiefurile de Bourbon. De la moartea bunicului ei pe linie paternă, Hugo al IV-lea de Burgundia din 1272, Iolanda și influentul ei soț, viitorul conte Robert al III-lea de Flandra, au emis pretenții asupra Ducatului de Burgundia în baza primogeniturii, fiind vorba de primul dintre copiii născuți ai fiului mai mare al lui Hugo, decedat la acea dată. Totuși, în testamentul său, Hugo al IV-lea l-a numit pe cel de al treilea fiu al său, Robert al II-lea, ca moștenitor al ducatului, acordând nepoatelor sale alte fiefuri. Regele Filip al III-lea al Franței, unul dintre mediatori, a decis în favoarea unchiului ei, care a devenit astfel duce, ca Robert al II-lea.

Prima căsătorie a Iolandei a fost cu Ioan Tristan, conte de Valois, fiul regelui Ludovic al IX-lea al Franței cu Margareta de Provence, în iunie 1265; cei doi nu au avut copii, iar soțul a murit de dizenterie în 1270, la Tunis, pe când participa la Cruciada a opta.

Iolanda s-a recăsătorit în martie 1272 la Auxerre cu Robert, moștenitorul comitatului de Flandra. Copiii lor au fost:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d e Kindred Britain 
  2. ^ a b c The Peerage 

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Chronique ou histoire abrégée des évêques et des comtes de Nevers écrite en latin au seizième siècle et publiée pour la première fois Texte imprimé]par René de Lespinasse,..1870; Le Nivernais et les comtes de Nevers... par René de Lespinasse, Paris, H. Champion, 1909 (-1914)