Papa Ioan al XXIII-lea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Papa Ioan al XXIII-lea, născut Angelo Giuseppe Roncalli, (* 25 noiembrie 1881, Sotto il Monte, Italia - † 3 iunie 1963, Vatican) a fost papă din 28 octombrie 1958 până la moartea sa. A fost beatificat (declarat fericit).
| Nume | Angelo Giuseppe Roncalli |
| Început de pontificat | 28 octombrie 1958 |
| Final de pontificat | 3 iunie 1963 |
| Predecesor | Pius XII |
| Succesor | Paul VI |
| Născut | 25 noiembrie 1881 |
| Decedat | 3 iunie 1963 |
[modifică] Biografie
Angelo Giuseppe Roncalli, al treilea din treisprezece copii, s-a născut la 25 nov 1881 în localitatea Sotto il Monte (Bergamo, Italia) într-o familie de agricultori. A urmat şcoala primară în oraş, a fost instruit de un preot din Carvico, iar la vârsta de doisprezece ani a intrat în seminarul din Bergamo. O bursă a Fundaţiei Cerasoli (1901) i-a permis să meargă mai departe la Apollinaris, în Roma, unde studiază Istoria Bisericii cu Umberto Benigni (printre alţii). Îşi întrerupe studiile pentru a satisface serviciul militar în armata italiană, dar întors în seminar îşi desăvârşeşte studiile cu un doctorat în teologie şi este hirotonit în 1904. Continuându-şi studiile în Drept Canonic este numit secretar al noului episcop din Bergamo, Giacomo Radini-Tedeschi. Angelo îl slujeşte timp de nouă ani pe acest prelat însărcinat cu problemele sociale, dobândind o experienţă deosebită şi o mare înţelegere a problemelor clasei muncitoare. A predat şi Apologetică, Istoria Bisericii şi Patrologie.
O dată cu intrarea Italiei în primul Război Mondial în 1915 este rechemat în serviciul militar în calitate de capelan. La terminarea serviciului în 1918 este numit îndrumător spiritual la seminar, dar îşi face timp pentru a înfiinţa un cămin pentru studenţii din Bergamo. Tot în această perioadă începe un studiu care se concretizează într-o operă de mai multe volume despre vizitele episcopale ale lui Carol Boromeu la Bergamo, ultimul volum fiind publicat după alegerea sa ca papă.
În 1921 este chemat la Roma pentru a reorganiza La Congregazione de Propaganda Fidae (Congregaţia pentru răspândirea credinţei). Numit episcop titular de Areopolis şi vizitator apostolic în Bulgaria (1925), se îngrijeşte imediat de problemele bisericilor orientale. Transferat în 1934 în Turcia şi Grecia ca delegat apostolic, înfiinţează la Istanbul un birou pentru aflarea prizonierilor de război. În 1944 este numit, de către papa Pius al XII-lea, nunţiu la Paris pentru a sprijini eforturile post-belice ale Bisericii din Franţa, şi devine primul observator permanent al Sfântului Scaun pe lângă UNESCO, luând cuvântul în cea de-a şasea şi a şaptea adunare generală a organizaţiei, în 1951 şi 1952. În 1953 devine cardinal-patriarh al Veneţiei şi spera să-şi petreacă ultimii ani din viaţă în această misiune pastorală. Pregătea Actele sinodale ale primului său sinod diecezan (1958) când a fost chemat la Roma pentru a participa la conclavul care l-a ales papă.
În primul său discurs public Papa Ioan şi-a exprimat preocuparea pentru reunirea cu creştinii separaţi şi pentru pacea în lume. În mesajul de la încoronarea sa a afirmat "cu tarie şi sinceritate" ca intenţia sa era aceea de a fi un papă pastoral atâta timp cât "toate celelalte daruri umane şi priceperi - învăţătura, experienţa practică, rafinamentul diplomatic - pot să măreasca şi sa îmbogăţească munca pastorală dar nu o pot înlocui". Una din primele sale acţiuni a fost aceea de a anula reglementarea lui Sixt al IV-lea care limita numărul membrilor Colegiului Cardinalilor la 70; în următorii patru ani măreşte numărul lor la 87, cu cea mai mare reprezentare internaţională din istorie. La mai puţin de trei luni de la alegerea sa a anunţat că va ţine un sinod diecezan la Roma, va convoca un conciliu ecumenic pentru Biserica universală, şi va revizui Codul de Drept Canonic. Sinodul, primul din istoria Romei, s-a ţinut în 1960; Conciliul Vatican II a fost convocat în 1962; iar Comisia Pontificală pentru Revizuirea Codului a fost numită în 1963.
Enciclica sa progresivă, Mater et Magistra, a fost publicată în 1961, la comemorarea aniversării enciclicii Rerum novarum a papei Leon al XIII-lea. Pacem in terris, apărând libertatea şi demnitatea omului ca bază a ordinii şi păcii în lume, a fost promulgată în 1963. A ridicat Comisia Pontificală pentru Cinema, Radio şi Televiziune la statut curial, a aprobat un nou cod al rubricilor pentru Misal şi Breviar, a făcut progrese evidente în relaţiile ecumenice creând un nou Secretariat pentru promovarea unităţii creştinilor şi numind primul reprezentant la Adunarea Consiliului Mondial al Bisericilor ţinut în New Delhi (1961). În 1960 a consacrat paisprezece episcopi pentru Asia, Africa şi Oceania. Fundaţia Internaţională Balzan i-a acordat premiul pentru Pace în 1962.
De la moartea sa din 3 iunie 1963, s-au scris şi s-au spus multe despre căldura şi sfinţenia iubitului Papă Ioan. Probabil că mărturia lumii a fost exprimată cel mai bine de desenul dintr-un ziar care reprezenta pământul învăluit în doliu şi cu titlul simplu: "Un deces în familie". A fost declarat Fericit.
[modifică] Legături externe
- la it en fr de pt es pl Scrieri
| Predecesor: Papa Pius al XII-lea |
IOANNES PP. XXIII 1958 - 1963 |
Succesor: Papa Paul al VI-lea |
Petru • Lin • Anaclet • Clement I • Evarist • Alexandru I • Sixt I • Telesfor • Hygin • Pius I • Anicet • Soter • Eleuteriu • Victor I • Zefirin • Calixt I • Urban I • Ponţian • Anteriu • Fabian • Corneliu • Lucius I • Ştefan I • Sixt al II-lea • Dionisiu • Felix I • Eutichie • Caius • Marcelin • Marcel I • Eusebiu • Miltiade • Silvestru I • Marcu • Iuliu I • Liberiu • Damas I • Siriciu • Anastasie I • Inocenţiu I • Zosim • Bonifaciu I • Celestin I • Sixt al III-lea • Leon cel Mare • Ilarie • Simpliciu • Felix al III-lea • Gelasius I • Anastasie al II-lea • Simachus • Hormisdas • Ioan I • Felix al IV-lea • Bonifaciu al II-lea • Ioan al II-lea • Agapet I • Silveriu • Vigilius • Pelagius I • Ioan al III-lea • Benedict I • Pelagius al II-lea • Grigore cel Mare • Sabinianus • Bonifaciu al III-lea • Bonifaciu al IV-lea • Deusdedit • Bonifaciu al V-lea • Honoriu I • Severinus • Ioan al IV-lea • Teodor I • Martin I • Eugen I • Vitalian • Adeodat al II-lea • Donus • Agaton • Leon al II-lea • Benedict al II-lea • Ioan al V-lea • Conon • Sergiu I • Ioan al VI-lea • Ioan al VII-lea • Sisiniu • Constantin • Grigore al II-lea • Grigore al III-lea • Zaharia • Ştefan al II-lea • Paul I • Ştefan al III-lea • Adrian I • Leon al III-lea • Ştefan al IV-lea • Pascal I • Eugen al II-lea • Valentin • Grigore al IV-lea • Sergiu al II-lea • Leon al IV-lea • Benedict al III-lea • Nicolae I • Adrian al II-lea • Ioan al VIII-lea • Marin I • Adrian al III-lea • Ştefan al V-lea • Formosus • Bonifaciu al VI-lea • Ştefan al VI-lea • Roman • Teodor al II-lea • Ioan al IX-lea • Benedict al IV-lea • Leon al V-lea • Sergiu al III-lea • Anastasie al III-lea • Lando • Ioan al X-lea • Leon al VI-lea • Ştefan al VII-lea • Ioan al XI-lea • Leon al VII-lea • Ştefan al VIII-lea • Marin al II-lea • Agapet al II-lea • Ioan al XII-lea • Leon al VIII-lea • Benedict al V-lea • Ioan al XIII-lea • Benedict al VI-lea • Benedict al VII-lea • Ioan al XIV-lea • Ioan al XV-lea • Grigore al V-lea • Silvestru al II-lea • Ioan al XVII-lea • Ioan al XVIII-lea • Sergiu al IV-lea • Benedict al VIII-lea • Ioan al XIX-lea • Benedict al IX-lea • Silvestru al III-lea • Benedict al IX-lea • Grigore al VI-lea • Clement al II-lea • Benedict al IX-lea • Damasus al II-lea • Leon al IX-lea • Victor al II-lea • Ştefan al IX-lea • Nicolae al II-lea • Alexandru al II-lea • Grigore al VII-lea • Victor al III-lea • Urban al II-lea • Pascal al II-lea • Gelasius al II-lea • Calixt al II-lea • Honoriu al II-lea • Inocenţiu al II-lea • Celestin al II-lea • Lucius al II-lea • Eugen al III-lea • Anastasie al IV-lea • Adrian al IV-lea • Alexandru al III-lea • Lucius al III-lea • Urban al III-lea • Grigore al VIII-lea • Clement al III-lea • Celestin al III-lea • Inocenţiu al III-lea • Honoriu al III-lea • Grigore al IX-lea • Celestin al IV-lea • Inocenţiu al IV-lea • Alexandru al IV-lea • Urban al IV-lea • Clement al IV-lea • Grigore al X-lea • Inocenţiu al V-lea • Adrian al V-lea • Ioan al XXI-lea • Nicolae al III-lea • Martin al IV-lea • Honoriu al IV-lea • Nicolae al IV-lea • Celestin al V-lea • Bonifaciu al VIII-lea • Benedict al XI-lea • Clement al V-lea • Ioan al XXII-lea • Benedict al XII-lea • Clement al VI-lea • Inocenţiu al VI-lea • Urban al V-lea • Grigore al XI-lea • Urban al VI-lea • Bonifaciu al IX-lea • Inocenţiu al VII-lea • Grigore al XII-lea • Martin al V-lea • Eugen al IV-lea • Nicolae al V-lea • Calixt al III-lea • Pius al II-lea • Paul al II-lea • Sixt al IV-lea • Inocenţiu al VIII-lea • Alexandru al VI-lea • Pius al III-lea • Iulius al II-lea • Leon al X-lea • Adrian al VI-lea • Clement al VII-lea • Paul al III-lea • Iulius al III-lea • Marcel al II-lea • Paul al IV-lea • Pius al IV-lea • Pius al V-lea • Grigore al XIII-lea • Sixt al V-lea • Urban al VII-lea • Grigore al XIV-lea • Inocenţiu al IX-lea • Clement al VIII-lea • Leon al XI-lea • Paul al V-lea • Grigore al XV-lea • Urban al VIII-lea • Inocenţiu al X-lea • Alexandru al VII-lea • Clement al IX-lea • Clement al X-lea • Inocenţiu al XI-lea • Alexandru al VIII-lea • Inocenţiu al XII-lea • Clement al XI-lea • Inocenţiu al XIII-lea • Benedict al XIII-lea • Clement al XII-lea • Benedict al XIV-lea • Clement al XIII-lea • Clement al XIV-lea • Pius al VI-lea • Pius al VII-lea • Leon al XII-lea • Pius al VIII-lea • Grigore al XVI-lea • Pius al IX-lea • Leon al XIII-lea • Pius al X-lea • Benedict al XV-lea • Pius al XI-lea • Pius al XII-lea • Ioan al XXIII-lea • Paul al VI-lea • Ioan Paul I • Ioan Paul al II-lea • Benedict al XVI-lea

