Ioan Ică Jr.

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ioan Ică Jr.
Date personale
Născut1960 (64 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieteolog[*]
diacon
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Meritul Cultural ()  Modificați la Wikidata

Ioan I. Ică Jr. (n. 1960) este un teolog ortodox român, fiu al lui Ioan Ică Sr. (n. 1932). Director al Editurii Deisis, specializată în scrieri teologice.

Educație[modificare | modificare sursă]

Absolvent al liceului „Octavian Goga” din Sibiu (1975–1979), studii de teologie la Institutul Teologic din Sibiu (1980–1984). Este hirotonit diacon în anul 1989. Stagii de documentare și specializare la Universitatea din Erlangen (1990–1991). A predat cursuri de limbi clasice, istoria religiilor, filozofie, misiologie și ecumenism. În 1998 devine doctor în teologie cu o teză intitulată Mystagogia Trinitatis. Probleme ale teologiei trinitare patristice și moderne cu referiri speciale la triadologia Sfântului Maxim Mărturisitorul.

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

Actualmente este profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universitatății „Lucian Blaga” din Sibiu.

Din anul 1997 este membru al Comisiei Mixte de Dialog Teologic Catolic-Ortodox, remarcat datorită echilibrului și asumării tradiției Sfinților Părinți.

Ioan I. Ică Jr. s-a distins printr-o vastă activitate editorială. A publicat numeroase studii, traduceri, comentarii, prefețe la autori patristici și contemporani. Este editorul monumentalei colecții de izvoare patristice intitulată Canonul Ortodoxiei (vol. I, 2008).

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost decorat în februarie 2004 cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria G - „Cultele”, „în semn de apreciere deosebită pentru activitatea susținută în domeniul cultelor, pentru spiritul ecumenic și civic dovedit și pentru contribuția avută la întărirea legăturilor interconfesionale, de bună și pașnică conviețuire între toți oamenii”.[1]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]