Ioan Gr. Perieţeanu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
Ioan Gr. Perieţeanu (n. 4 martie 1879, Bucureşti - necunoscut) a fost un avocat şi om politic român din perioada interbelică.
[modifică] Studii
Născut în Bucureşti, Ion Gr. Perieţeanu a urmat liceul Matei Basarab, pe care l-a absolvit în anul 1897.
Ca student în cadrul Facultăţii de Drept, fondează Societatea Studenţilor în Drept al cărei vicepreşedinte a fost. În aceasta perioadă face parte din comitetul de redacţie al Gazetei Juridice, publicaţie care, însă, a avut un ultim număr în 1 ianuarie 1901. În acea perioadă s-au organizat celebrele discuţii contradictorii asupra unor probleme juridice importante, sub forma de tribunale studenţeşti.
Absolvă Facultatea juridică din Bucureşti în 1902, cu teza: Excesele, cruzimile şi injuriile grave în materie de divorţ. După o scurtă perioadă în care a lucrat în postul de comisar-şef în Poliţia Capitalei, I. Gr. Perieţeanu s-a dedicat carierei de avocat, devenind celebru pentru pledoariile sale de excepţie.[necesită citare]
[modifică] Carieră
Şi-a dus un aport decisiv în soluţionarea conflictului dintre proprietari şi chiriaşi, aflat atunci sub regimul legilor excepţionale. În anul 1928 devine deputat de Ilfov, în 1932 devenind vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor.
A desfăşurat o activitate parlamentară constructivă, aducându-şi aportul decisiv în cadrul importante legi, precum: Legea pentru organizarea poliţiei generale a Statului, Legea cooperaţiei, Legea chiriilor, Legea penitenciarelor, Legea pentru organizarea pe baze autonome a Teatrelor Naţionale.
A avut o serie impresionantă de funcţii importante, precum: Director al revistei Curierul Judiciar, Director al revistei Biblioteca Marilor Procese, membru în Consiliul Superior al Penitenciarelor, Preşedinte al presei judiciare din România.
Devine Ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor în Cabinetul Vaida-Voievod, în anul 1932.
În timpul manifestărilor de forţă ale conducerii comuniste din perioada anilor 1950, I. Gr. Perieţeanu este arestat (5-6 mai 1950), alături de un număr impresionant de intelectuali români.
Se bănuieşte că I. Gr. Perieteanu a murit în închisoare, alături de mulţi alţi intelectuali români.
[modifică] Alte informaţii
Gr. Perieteanu a desfăşurat şi o bogată activitate publicistică, scriind atât lucrări de specialitate, cât şi opere literare. De asemenea, a realizat şi o serie de traduceri. După una din pledoariile sale, magistratul D. Ciocardia, pe atunci Preşedinte al Curţii de Apel Bucureşti, s. IV-a), l-a chemat în Camera de Consiliu şi i-a spus: "Te felicit pentru pledoaria d-tale. De când sunt magistrat am ascultat multe pledoarii, dar a d-tle se aşează printre cele mai de frunte"[necesită citare]
