Inulina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Inulinele sunt un grup de oligozaharide ce conţin fructoză. Ele aparţin clasei de carbohidraţi cunoscută sub denumirea de fructani. Se găsesc în rădăcinile de cicoare (Cichorium intybus) şi Jerusalem artichokes. Sunt compuse in principal din unităţi de fructoză cu o moleculă de glucoză terminală, fiind o poliglucidă nereducătoare.

Inulinele stimulează creşterea Bifidobacterium sp. în intestinul gros. Inulinele sunt utilizate de către plante pentru depozitarea energiei, găsindu-se în general la nivelul rădăcinilor şi rizomilor. Multe plante care sintetizează şi acumulează inulina nu mai acumulează alte astfel de materiale, cum ar fi amidonul. Inulina începe să fie folosită din ce în ce mai mult în alimente, datorită caracteristicilor sale nutriţionale şi funcţionale deosebite. Poate fi utilizată ca îndulcitor pentru înlocuirea zahărului, în alimentele grase şi fainoase. Inulina creşte deasemenea şi absorbţia calciului şi posibil cea a magneziului, fiind promotor al creşterii bacteriilor intestinale. Din punct de vedere nutritional este considerată a fi o fibră solubilă, din acest motiv consumul unor cantităţi mari conduce la balonare. Inulina are un impact minim asupra zahărului din sânge , putând fi consumată şi de diabetici şi suferinzii de alte boli cu probleme în ceea ce priveşte nivelul zahărului din sânge