Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989
Institutul Revoluției Române din Decembrie 1989 (prescurtat IRRD) este o instituție înființată prin Legea 556/2004 cu scopul de a cerceta istoria revoluției române din 1989[1].
Cuprins |
[modificare] Conducere
.jpg)
Conform Legii 556/2004[2] conducerea IRRD este asigurată de un "Colegiu Național" alcătuit din personalități reprezentative ale revoluției române. Numirea membrilor Colegiului Național se face de către președintele României. Cum în momentul înființării IRRD președintele României era Ion Iliescu acesta a numit, prin Decretul 1151 din 14 decembrie 2004[3] toți membrii Colegiului Național, format din 25 de persoane, și anume: Petrică Balint, Sergiu Chiriacescu, Emilian Vasile Cutean, Iosif Dan, Emil Dumitrescu, Lorin Fortuna, Cazimir Ionescu, Claudiu Iordache, Eugenia Iorga, Mihai Ispas, Dumitru Mazilu, Alexandru Mironov, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Pastor, Romeo Raicu, Petre Roman, Adrian Sanda, Ioan Savu, Răzvan Theodorescu, Dan Toader, Doru Țigău, Viorel Vișan, Valentin Voicilă, Emil Vlădesan, Gelu Voican Voiculescu[4].
Legea nu prevede vreun termen pentru mandatul Colegiului Național, aceștia fiind numiți pe viață.
În prima ședință a Colegiului Național a fost ales în unanimitate președintele IRRD, în persoana lui Ion Iliescu, și directorul instituției, fostul revoluționar timișorean și deputat FSN Claudiu Iordache[5].
Colegiul Național a ales și Consiliul Științific al IRRD, organism alcătuit mai ales din istorici de profesie, avînd rolul de a supraveghea publicațiile care apar sub egida institutului. Din cadrul Consiliului Științific provine directorul adjunct al IRRD, acesta fiind, de la înființare pînă acum, istoricul Ioan Scurtu. Printre membrii Consiliului Științific mai fac parte, în 2007: Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Gheorghe Onișoru, Dumitru Mazilu[6].
[modificare] Finanțare
Finanțarea IRRD este asigurată mai ales din bugetul de stat al României, ca un subcapitol al bugetului Senatului (art. 8 din Legea 556/2004). O parte relativ insignifiantă a veniturilor institutului o reprezintă veniturile proprii. În cadrul acestor venituri proprii s-au inclus, de pildă, subvenții acordate de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.
Pentru perioada 1 aprilie - 31 decembrie 2005 bugetul institutului a fost de 24,4 miliarde lei (vechi), incluzînd fond de salarii pentru 27 persoane[7]. În 2006 bugetul institutului a fost de 33,8 miliarde lei conform ziarului "Evenimentul"[8], respectiv 25,90 miliarde lei (din care 25,45 subvenție din bugetul statului) conform sitului Ministerului Finanțelor[9]. În 2007 bugetul IRRD a fost de 26,2 miliarde lei, din care 25,7 subvenții de la buget[10]
Pentru 2008 bugetul Institutului este de 1,8 milioane RON (18 miliarde lei vechi)[11]
[modificare] Publicații
La înființare IRRD și-a propus să publice anual 12 numere din Caietele Revoluției, și două numere din Clio 1989, aceasta din urmă pretinzîndu-se o revistă de nivel academic. Pentru 2007 planul de activitate prevede publicarea a 6 numere din Caietele Revoluției și a două numere din Clio 1989[12].
În anul 2005 s-au publicat 2 numere din Caietele Revoluției și un număr (dublu) din Clio 1989. În 2006 s-au publicat 5 numere din Caietele Revoluției și nici un număr din Clio 1989. În colaborare cu Editura Enciclopedică s-a mai publicat o carte a directorului adjunct al Institutului, Ioan Scurtu. În 2007 s-au publicat 6 numere din Caietele Revoluției și două numere din Clio 1989 (inclusiv unul numerotat 1-2/2006).
[modificare] Critici la adresa IRRD
Datorită prevederilor legislative care au îngăduit fostului președinte al României, Ion Iliescu, să numească întreaga conducere a IRRD, acest institut a fost acuzat ca fiind "institutul lui Iliescu", sugerîndu-se lipsa obiectivității acestuia și manipularea istoriei revoluției în direcții convenabile lui Ion Iliescu, personaj implicat în evenimentul istoric studiat de IRRD[13]. Cheltuielile de la bugetul de stat necesare funcționării acestui institut au fost alt motiv de critică[14].
O altă critică a vizat prezența în structura inițială a Colegiului Național al IRRD a generalului Victor Atanasie Stănculescu, inculpat pentru participare la reprimarea revoluției din Timișoara[15]. Ulterior, Victor Stănculescu s-a retras din conducerea IRRD[16].
Alte critici au vizat prezența unor istorici angajați la IRRD și în alte institute istorice românești, ceea ce ar împiedica examinarea corectă a publicațiilor IRRD de către alte institute istorice, dăunînd spiritului critic necesar în cercetarea istorică[17]. Ca urmare a acestor critici, directorul științific al IRRD Ioan Scurtu a demisionat din funcția sa de la Institutul de istorie "Nicolae Iorga".
Un alt set de critici a vizat informațiile inexacte apărute în publicațiile editate de IRRD, acesta fiind acuzat de "ignoranță, neglijență sau falsificare deliberată"[18].
Bogdan Murgescu, membru în Consiliul Științific al IRRD, a apreciat primul număr al revistei de nivel academic "Clio 1989" editat de institut ca fiind "de nivel mediocru" și a acuzat Consiliul Științific al institutului de "cenzură" ca urmare a blocării apariției celui de-al doilea număr al revistei, a cărui coordonator se convenise să fie Murgescu. Refuzul IRRD de a accepta publicarea celui de-al doilea număr din "Clio 1989" în varianta pregătită de Murgescu este motivul pentru care în 2006 această revistă n-a apărut. În final, varianta de revistă refuzată de IRRD a fost tipărită fără egida institutului, de către editura Polirom, în anul 2007[19][20].
Lipsa transparenței cu privire la schimbările din componența Consiliului Științific al IRRD este un alt motiv de critică la adresa instituției[21].
[modificare] Încercări de desființare a IRRD
În 8 decembrie 2006, la propunerea lui Puiu Hașotti, senatorii din Comisia juridică au votat o propunere legislativă de desființare a Institutului Revoluției Române[22]. Acest fapt a determinat un vehement protest în presă al directorului IRRD, Claudiu Iordache[23]. Inițiatorul propunerii de desființare a fost acuzat de "teamă de adevăr"[24].
În ciuda încercărilor de desființare, IRRD își continuă activitatea, avînd un plan de activitate bogat pentru anul 2007[25]. În 8 februarie 2007 Puiu Hașotti și-a retras inițiativa legislativă de desființare a IRRD[26].
La data de 11 iulie 2011, Teodor Baconschi, vicepreședinte al PDL, partid aflat la guvernare în acel moment, a declarat intenția acestui partid de a desființa institutul prin înglobarea lui într-un Muzeu al Crimelor Comunismului[27][28].
[modificare] Puncte de vedere exprimate în publicațiile IRRD
- Lorin Fortuna, membru în Colegiul Național al institutului: "Discuțiile despre faptul că a fost revoluție sau lovitură de stat pot avea și o conotație juridică (...) În decembrie 1989 a fost o revoluție, așa este prevăzut și în Constituție, iar cine neagă acest adevăr este pasibil de pedeapsă"[29].
- Claudiu Iordache, director general al institutului: "Raportul Tismăneanu - un model nefericit de anulare a istoriei recente"[30].
- Academician Răzvan Theodorescu, membru în Colegiul Național al institutului: "Domnul Iliescu (...) era dizidentul numărul unu (...) era pe buzele tuturor în raportul anti-Ceaușescu"[31].
[modificare] Vezi și
- Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989
- Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER)
- Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului (INST)
- Institutul Român de Istorie Recentă (IRIR)
[modificare] Referințe
- ^ Planul secret al lui Tismăneanu: Ion Iliescu, fără institut, 24 Iunie 2010, evz.ro, accesat la 20 mai 2011
- ^ Legea 556 din 2004
- ^ Monitorul Oficial nr. 1224 din 20 decembrie 2004
- ^ Lista membrilor Colegiului Național al IRRD
- ^ Caietele Revoluției nr. 1/2005, pag. 35
- ^ Lista membrilor Consiliului Științific al IRRD
- ^ Dezbaterile parlamentare pentru adoptarea bugetului IRRD
- ^ Senatul a votat cu ambele mîini majorarea propriului buget
- ^ Situl Ministerului Finanțelor - vezi pag. 11
- ^ Situl Ministerului Finanțelor - Bugetul Senatului pe 2007, vezi pag. 14 pentru bugetul IRRD
- ^ Ședința Senatului din 9 octombrie 2007
- ^ Proiect de activitate pe 2007 (Situl IRRD)
- ^ Mirela Corlățan - "Iliescu își comandă revoluția la Institut", articol în ziarul "Cotidianul" din 19 decembrie 2005
- ^ Maria Bercea - "Despre revoluție, numai de bine", articol în revista "22" din 20 septembrie 2005
- ^ Hotărîrea (încă nedefinitivă) Curții Supreme de Justiție cu privire la Victor Stănculescu
- ^ Daniela Rațiu - "Protestul lui Orban a dat rezultate", articol în "Evenimentul Zilei" - ediția de Vest din 14 septembrie 2005
- ^ Mieii blînzi ai istoriografiei românești
- ^ Clio 1989 - revistă de nivel academic?
- ^ Bogdan Murgescu - "Cuvînt înainte. 1989 - povestea unei reviste" în "Revoluția română din decembrie 1989. Istorie și memorie", Editura Polirom 2007
- ^ Ovidiu Simonca - "Cenzură și derivă la Institutul patronat de Ion Iliescu", în revista "Observator Cultural"
- ^ Forumul Revoluției - Consiliul Științific al IRR
- ^ Raul Balogh - "Hașoti îl lasă pe Iliescu fără institut", articol în ziarul "Cotidianul"
- ^ Claudiu Iordache - "Institutul Revoluției Române, desființat înainte de a fi aprobat", articol în ziarul "Tricolorul"
- ^ Valentin Stănilă - "Teama de adevăr", articol în ziarul "Azi"
- ^ Plan de activitate al IRRD pe 2007
- ^ Hașotti îl menajează pe Iliescu
- ^ Teodor Baconschi: PDL sustine infiintarea unui muzeu national al dictaturii comuniste, 11 iulie 2011, hotnews.ro, accesat la 30 iulie 2011
- ^ "Cine dorește sugrumarea Institutului Revoluției Române își asumă riscuri imediate și viitoare", 18 iulie 2011, jurnalul.ro, accesat la 30 iulie 2011
- ^ "Caietele Revoluției" nr. 3 (10)/2007, pag. 14
- ^ "Caietele Revoluției" nr. 2 (9)/2007, pag. 20
- ^ "Caietele Revoluției" nr. 2 (9)/2007, pag. 23-24
[modificare] Legături externe
- Situl Institutului Revoluției Române din Decembrie 1989
- Mirela Corlățan - Cenzura a reînviat la institutul lui Ion Iliescu (articol din "Cotidianul" 20 iulie 2007)
- Un președinte pe viață: Ion Iliescu, 7 iulie 2011, Cristian Delcea, Mihai Voinea, Adevărul
