Institutul Geologic al României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Decret regal, semnat de Regele Carol I, privitor la înființarea Institutului Geologic al României.

Institutul Geologic al României (IGR) a fost fondat în 1906, prin Decretul semnat la 19 iunie de catre Regele Carol I al României, cu scopul de a îndeplini atribuțiile unui serviciu geologic național. De la înființare, din 1906, și până în 1928, directorul institutului a fost Ludovic Mrazek.

Un raport amanuntit privind necesitatea cercetarii si supravegherii geologice întocmit de cunoscutul geolog Popovici-Hateg în anul 1902 a stat la baza înfiintarii, patru ani mai târziu a Institutului Geologic.

Institutia continua în mod firesc activitatea desfasurata de Biroul Geologic, prima institutie din România care a asigurat cercetarea geologica si care a functionat între anii 1882 si 1889, având în plus o sectie de agrogeologie pentru cercetarea solurilor tarii.

Primul director al institutului, din anul înfiintarii si pâna în 1928, a fost Ludovic Mrazec (1867-1944), mineralog si petrograf, primul profesor de mineralogie si petrografie la Universitatea din Bucuresti, membru (din 1905) si presedinte (1932-1935) al Academiei Române, autor al primului curs de mineralogie si petrografie publicat în România.

Reprezentând un domeniu de importanta majora, institutul s-a aflat la început în subordinea Ministerului Agriculturii, Industriei, Comertului si Domeniului condus de Ion Lahovary, pentru ca apoi, sa se subordoneze succesiv urmatoarelor ministere: Ministerului Industriei si Comertului (1908-1938), Ministerului Economiei Nationale (1938-1945) si Ministerul Minelor si Petrolului (1945-1949).

În anul 1950, institutul a fost desfiintat, cladirile, laboratoarele, colectiile si studiile sale fiind împartite între Comitetul Geologic Român si Întreprinderea de Prospectiuni Geologice.

Gheorghe Macovei (1880-1968), geolog, profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, membru al Academiei Române din anul 1939, a fost director al Institutului geologic si dupa 1950, presedinte al Comitetului Geologic. Reînfiintat în anul 1960 (anexa nr.5), ca unitate bugetara în cadrul Comitetului Geologic de Cercetare si Exploatare a Bogatiilor Subsolului si Solului., cu scopul efectuarii de cercetari stiintifice în domeniul geologiei si al editarii hartilor geologice oficiale de toate categoriile, pâna în anul 1966, când a trecut în subordinea Comitetului de Stat al Geologiei.

Din 1970 si pâna în anul 1971, s-a aflat în subordinea Ministerului Industriei Miniere si Geologiei, pentru ca apoi, pâna în 1974 sa fie subordonat Ministerului Minelor, Petrolului si Geologiei.

În 1974, prin fuzionarea I.G.R. cu Institutul de Geofizica Aplicata se înfiinteaza Institutul de Geologie si Geofizica. Din trunchiul acestuia, prin reorganizarea cercetarii din domeniu, s-a desprins, în anul 1977, Departamentul de Seismologie, care va deveni în 1994 Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pamântului.

În anul 1994 s-a desprins Departamentul de Geologie Marina, care prin H.G. 1316/1994 a devenit Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie Marina-GEOECOMAR-Bucuresti.

Prin H.G.nr.1302/1996, institutul îsi va recapata numele initial, devenind Institutul National de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei si Teledetectiei - I.G.R., în subordinea Ministerului Educatiei si Cercetarii si în coordonarea Autoritatii Nationale pentru Cercetare Stiintifica.

În structura organizatorica a institutului se afla si Muzeul National de Geologie, amenajat în cladirea istorica a Institutului Geologic al României, de pe Soseaua Kiseleff nr. 2, construita dupa planurile renumitului arhitect Victor Stefanescu în stil neobrâncovenesc, declarata ulterior monument arhitectonic si terminata în 1908.

Întregul fond - colectiile reprezentative litologice, mineralogice si paleontologice, prin estetica lor, dar mai ales prin valoarea lor stiintifica - este rodul activitatii de cercetare a mai multor generatii de geologi ai Institutului Geologic al României sau al colaboratorilor din universitati si alte institutii cu profil geologic. Primul custode al colectiilor, Iuliu Moisil, care era în acelasi timp si bibliotecar al institutului, a fost urmat apoi de tineri geologi la acea vreme, cum au fost St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu, Gr. Raileanu. Schimbarile suferite de institut au afectat si muzeul, astfel ca în 1964, Al. Semaka, numit custode, devine un sustinator activ al valorificarii colectiilor într-un muzeu national.

Muzeul Național de Geologie este inaugurat si deschis oficial pe 10 aprilie 1990, Bucurestiul având de atunci, în cladirea construita la început de secol, un muzeu geologic aparte care, prin stradaniile multor cercetatori ofera publicului, într-o sistematizare logica si extrem de atractiva, cele mai moderne idei care stau la baza stiintelor despre Terra.

Institutul Geologic al României asigura organizarea, gestionarea si valorificarea publica a fondului national de date geologice, conservarea si valorificare carotelor de foraje, a colectiilor de minerale, roci si flori de mina, precum si monitorizarea mediului din zonele miniere.

Are ca principal obiect de activitate efectuarea de cercetari fundamentale si aplicative, dezvoltare tehnologica, elaborarea de studii si prognoze de interes public si national, referitoare la descifrarea alcatuirii si evolutiei geologice a teritoriului tarii, la evidentierea si delimitarea zonelor cu substante minerale utile; elaborarea de metode, procedee si tehnologii geologice si geofizice, inclusiv teledetectia si cartarea geochimica, pentru identificarea zonelor cu substante minerale utile, ape geotermale, precum si zonelor poluate datorita activitatilor industriale, în special miniere; întocmirea si editarea de harti geologice, hidrogeologice, geofizice si geochimce pentru întreg teritoriul tarii; cercetari fundamentale si de baza în domeniile mineralogiei, paleontologiei, stratigrafiei, geochimiei, geologiei regionale, hidrogeologiei, geotehnicii, magnetometriei, gravimetriei, geoelectricitatii, seismicii; studii privind impactul activitatilor antropice asupra poluarii apelor subterane; elaborarea de studii privind tendintele de dezvoltare a stiintelor pamântului în functie de conjunctura economica internationala; expertize în domeniul florilor de mina si al pietrelor pretioase (în special prin colectivul de la Muzeul Geologic National); editarea si tiparirea publicatiilor si a studiilor de specialitate; cercetarea si analiza distributiei câmpurilor geomagnetic, gravific, geotermic si electromagnetic pe teritoriul României; dezvoltarea cercetarilor geonomice integrate, incluzând sistemul geoinformational (GIS), geoidul si analiza imaginilor satelitare etc.

De asemenea, urmareste mentinerea si extinderea acordurilor de cooperare cu institutiile similare din strainatate, pe baza bilaterala si multilaterala, în cadrul C.E.I. (Initiativa Central-Europeana), I.G.C.P. (Programe internationale de corelare geologica sub egida UNESCO), FOREGS (Forumul serviciilor geologice nationale din Europa), I.U.G.S. (Uniunea Internationala a Stiintelor Geologice), I.U.G.G. (Uniunea Internationala de Geodezie si Geofizica) si altele, cercetarile fiind canalizate atât pe tematici de corelare geologica (de interes regional maxim pentru aprofundarea unor probleme a caror rezolvare nu este posibila numai pe baza datelor referitoare la România, având în vedere ca structura geologica nu tine seama de granite politice), cât si pe tematici legate de perfectionarea metodelor analitice si de accesul cercetatorilor români la aparatura performanta din strainatate.

În prezent, el funcționează ca Institut Național de Cercetare-Dezvoltare în domeniul Geologiei, Geofizicii, Geochimiei și Teledetecției, în coordonarea Autorității Naționale pentru Cercetare Știintifică.

Din februarie 2006, IGR este membru al EuroGeoSurveys (Asociația Serviciilor Geologice Naționale din Comunitatea Europeană), organism subordonat Comisiei Europene, care înglobează toate institutele geologice ale Comunității Europene[1][2].

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Conferința Institutului Geologic al României, 2007-05-30, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică, accesat la 7 octombrie 2011
  2. ^ Geologii pot obține fonduri europene, 7 martie 2006, Florentina Stoian, adevarul.ro, accesat la 7 octombrie 2011

Legături externe[modificare | modificare sursă]