Instituție financiară nebancară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Instituție financiară nebancară (IFN) este o entitate, alta decât instituțiile de credit (bănci), ce desfășoară o activitate de creditare cu titlu profesional, în condițiile stabilite de lege. În cazul României, înființarea și funcționarea IFN-urilor sunt reglementate de Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare.[1]

Instituțiile financiare nebancare, pot desfășura, în codițiile legii, următoarele activități de creditare:

  • a) acordare de credite, incluzând, fără se limita la:
credite de consum,
credite ipotecare,
credite imobiliare,
microcredite,
finanțarea tranzacțiilor comerciale,
operațiuni de factoring,
scontare,
forfetare;
  • b) leasing financiar;
  • c) emitere de garanții, asumare de angajamente de garantare, asumare de angajamente de finanțare;
  • d) acordare de credite cu primire de bunuri în gaj, respectiv amanetare prin case de amanet;
  • e) acordare de credite către membrii asociașiilor fără scop patrimonial organizate pe baza liberului consimțămant al salariaților/pensionarilor, în vederea sprijinirii prin împrumuturi financiare a membrilor lor de către aceste entități, organizate sub forma juridica a caselor de ajutor reciproc;
  • f) alte forme de finanțare de natura creditului.

În funcție de natura activitații, instituțiile financiare nebancare au obligația de a se înscrie într-unul dintre registrele BNR: Registrul Special, Registrul General sau Registrul de Evidență. Instituțiile înscrise în registrele Special si General au obligația de a se constitui ca societăți comerciale pe acțiuni și sunt supravegheate de către Banca Națională a României.

IFN-urile în România [modificare]

În România, ponderea creditelor acordate de IFN-uri a crescut de la 2,2% în 2003 la 6,5% din PIB în 2007, în condițiile în care creditele acordate de bănci se era la nivelul de 40%[2]. Ponderea activelor IFN-urilor este de 10% din totalul activelor sistemului bancar (anul 2008)[2].

De regulă, împrumuturile nebancare sunt mai scumpe decât cele bancare și au o perioadă de rambursare mai mică. Dobânda anuală efectivă (DAE) poate ajunge și până la 80-90%.[3]

Note [modificare]

Legături externe [modificare]