Legătură maternă
Legătura maternă este relația dintre o mamă și copilul său. Deși se dezvoltă în mod tipic în timpul sarcinii și a nașterii, apare și între o femeie și un copil adoptat. Există sute de factori, atât fizici cât și emoționali, care influențează această legătură. Poate apărea instant sau se poate dezvolta pe parcursul a zile, săptămâni sau chiar luni.
Naștere[modificare | modificare sursă]
Legătura maternală dintre o femeie și copilul său biologic se dezvoltă de obicei în timpul sarcinii, în timp ce își adaptează stilul de viață la necesitățiile copilului. Începând cu săptămâna 18-25, mama începe să simtă mișcările fătului, lucru care înărește legătura. Fătul aude vocea mamei și poate simți bătăile inimii sale și poate răspunde la atingere sau mișcare. Până în luna a șaptea, două treimi dintre femei raportează o puternică legătură cu fătul.[1]
Procesul nașterii îmbunătățește legatura, deși nu în toate cazurile, deoarece fiecare naștere și mama sunt unice. O naștere traumatică, sau alți factori sociali pot afecta relația, precum suportul social sau influența partenerului.
Alăptarea[modificare | modificare sursă]
Producerea de oxitocină în timpul alăptării sporește activitatea parasimpatică, reducând astfel anxietatea și ajută la fortificarea legăturii materne.[2]
Animale[modificare | modificare sursă]
Majoritatea mamiferelor creează legături materne, dar comportamentul nu este limitat la acestea. Anumite insecte, precum urechelnițele, prezintă instincte materne, având grij[ de ouă în timpul incubației și apoi de larve.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ Winkler J (). „[Development of the maternal bond during pregnancy]”. Cas. Lek. Cesk. (în Czech). 139 (1): 5–8. PMID 10750284.
- ^ „Breastfeeding, Bonding, and the Mother-Infant Relationship on JSTOR”, Jstor.org, accesat în